1,643 matches
-
boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vecinii l-a blestemat că nu i-a chemat la parastas și uite că Dumnezeu țDe cîte feluri o fi binele pe lumea asta și cui i se cuvine mila și cui răzbunarea singur neputincios ros de murdărie și boală putrezește sub pături În propria lui mizerie Dumnezeu l-a pedepsit după faptele lui vecinii pot dormi liniștiți judecătorul le-a dat lor dreptate) — Și dumneavoastră Îl socotiți vinovat că nu v-a chemat la parastas? — Da păi cum. Adică noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
da s-a-nvîrtit el că nu-i prost. Să-l vezi ș-acu țapăn ca bradu cu patru dinți de aur În gură și mănîncă și bea cot la cot cu ăi tineri, Îi scapără ochii după muieri ș-al meu putrezește - acuș se face șapte ani de cînd s-a dus - a venit pentru niște acte că vrea să vînză un teren, cum să se descurce singur În balamucu ăsta! M-a rugat să merg cu el, mai ales că ăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi fost treaba lui Alajos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
O vază grecească. Antică. — Și ce înseamnă puținul acela? întreabă. Respiră. Simte c-o să trăiască. — Mâine o să aprindeți un chibrit, pe care o să-l scăpați undeva. Asta e tot. Iar acum o să vă arăt unde. — Undeva arde. Și între noi putrezește ceva - îi spun eu domnului Vendel în timp ce se dezbracă. Nu mai aveți nici un motiv să vă mai dezbrăcați și nici să mai veniți la mine. Simt că nu aveți nici un tablou. Ele ard. Stați. Luați capul aceste de mumie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiecare scrisoare pe care o trimitea, amintindu-i să o îngrijească și să-i scrie cum e. Plantase două rânduri de varză de mărimea unor mingi de baseball, iar restul nu am reușit să-mi dau seama ce era din cauză că putrezise dedesubt când uitase mama să sape acolo. Eu terminasem deja clasa a patra și eram în clasa domnișoarei Moore de aproape un an și jumătate. Doamna Watkins s-a întors să predea la clasele unu-trei după vreo șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
abia simțindu-se, ca un tunet la mare distanță. Liniștea nu era deloc pașnică. Atmosfera era statică, amenințătoare, ca și cum casa s-ar fi izolat într-un mod bolnav de restul lumii, infectând aerul din jur. Lucrurile care nu erau folosite putreziseră și parcă infestau toate împrejurimile. M-a trecut un fior. Dacă ar trăi vreo vietate sub această grădină, nu aș vrea să o întâlnesc nici măcar la lumina zilei. Stephen părea să nu fi avut obiceiul de a intra în studioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să nu-l mai întreb. Am rămas cu impresia că e de partea dubioasă a lucrurilor. —Las-o baltă, a spus scurt. —Dar... — Nu vreau să mă uit la căcatul ăla de televizor toată seara ca un tâmpit, da? îți putrezește creierul, tu doar stai acolo în timp ce auzi bla bla bla-uri din alea. — Uite ce e, l-am întrerupt, fiind acum la fel de nervoasă ca și el, asta se întâmplă să fie casa mea, nu a ta, și dacă vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
poștă; că, în sfârșit, așa cum astăzi există oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia demult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut, semețindu-se la fel de meschin, invidiind și urând la fel și în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încleștez mâinile una de cealaltă. Rămân în această stare mult timp. Apoi, smulgându-mi o mână din cealaltă (le strânsesem atât de tare una de cealaltă că mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu seama imediat că nu era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în sus. Era construit rudimentar din dulapi negeluiți putreziți pe alocuri, cu stinghii din loc în loc ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câteva clipe mai devreme. Semăna cu un fum gros ce se prelingea pe pereții de piatră, apropiindu-se tot mai repede de el. Îngrozit, se răsuci pe călcâie și o rupse la fugă prin galerie. Călcă pe una din traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul, ne îngrijim să îl înlocuim cu altul proas păt tăiat. Eu am schimbat trei până acum. Să-ți dea Dumnezeu zile să apuci să schimbi tot atâția, ori poate chiar mai mulți! oftă cu regret Calistrat. În voce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi mineri că se află comoara. Rămăseseră impresionați. Într-adevăr, zona se arăta promițătoare. Nimeni nu părea a fi trecut pe acolo de multă vreme. Cu excepția unei cabane putrezite din lemn, nu se vedea nici o urmă de om. Acesta era un semn bun, aurul nu fusese extras de nimeni. Desigur, dacă exista aur acolo, nu se putuse abține Boris să mormăie în surdină. În orice caz, trebuia să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
solurile libere de vegetație arboricolă, angajându-se într-o permanentă luptă cu pădurea, pentru a transforma în terenuri agricole, vii și livezi, solul acoperit de arbori seculari. Pădurea era defrișată cu toporul, după care fie că rădăcinile erau lăsate să putrezească, fie că cioatele erau scoase printr-o muncă istovitoare și terenul nivelat pentru semănat sau plantat. Terenurile astfel obținute se numeau curături (o curătură este deasupra satului Slobozia, era acolo și viță sălbatică - auă!), arșite, runcuri, lazuri. La sudul comunei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obiceiul de a se face morminte și cruci de piatră cu inscripționarea numelui și prenumelui, anul nașterii și al morții. Se punea și se pune o cruce de lemn, nici măcar nu e din lemn de stejar sau salcâm, care nu putrezește repede. De abia după 1960-1970 au început a se face cruci din fier, din beton și mormintele au fost delimitate de borduri din beton și gărduț din fier. Indiferent la ce an a fost adusă de la Slobozia - Filipeni, 1840 sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
loc a treia zi. Se bat clopotele, se vorbește cu preotul, se pregătește groapa (poate fi pregătită cu mult timp înainte) de către gropari, se face o cruce din lemn (acum și din fier sau beton, dar și din marmură) care putrezește repede, așa că la sat, prea repede se așeza mort peste mort. Dintre toate obiceiurile și ritualurile de moarte și îngropăciune, cele legate de priveghi sunt de departe cele mai vechi și cele mai de interesă sub raportul conținutului și formelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bigotismului iberic e constipația cronică. Ascultînd ditamai blasfemiile, Bernarda se crucea de cinci ori mai mult. Mai tîrziu, noaptea, spunea o rugăciune suplimentară pentru sufletul tămînjit al domnului Barceló, care avea o inimă bună, Însă căruia de atîta citit Îi putrezise creierul, ca lui Sancho Panza. Din an În Paști, Bernardei apărea cu cîte un iubit care o bătea, Îi storcea cei cîțiva bănuți pe care Îi ținea pe un carnet de economii și, mai devreme sau mai tîrziu, se lepăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
despre necesitatea unei schimbări a strategiei, însă n-am spus că aș avea-o deja definită și pregătită pentru a fi aplicată imediat, trebuie să lăsăm timpul să-și urmeze cursul, să lăsăm fructul să se coacă și spiritele să putrezească, trebuie să mărturisesc chiar că, personal, aș prefera să pariez pe o perioadă de o anumită destindere în timpul căreia am lucra pentru a obține profitul maxim posibil din ușoarele semne de înțelegere care par să se ivească. Făcu o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că ministrul n-ar fi răspuns, un secretar oarecare i-ar fi spus să ia legătura cu comandamentul poliției, vremurile de flecăreală între albatros și papagalul-de-mare s-au terminat, domnule comisar. Ce fac atunci, întrebă din nou, rămân aici să putrezesc până ce își amintește cineva de mine și trimite să ridice cadavrul, încerc să ies din oraș când e mai mult decât probabil că au fost date ordine riguroase la toate posturile de frontieră să nu mă lase să trec, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scenă de mare efect. — Dar acum... acum s-a sfârșit. Nu-mi mai pasă de el, cum nu-mi pasă de un străin. Aș vrea să știu că moare în mizerie, sărac și flămând și fără nici un prieten. Sper să putrezească de vreo boală scârboasă. Am terminat cu el! Mi s-a părut că acum ar fi fost potrivit să spun ceea ce sugerase Strickland: — Dacă vrei să divorțezi de el, e dispus la orice pentru a face posibil divorțul. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aer ceva ostil care-l făcea să șovăie. Simțea că i se pun în cale niște forțe invizibile. Erau mâini nevăzute care parcă-l trăgeau înapoi. Nimeni nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care zăceau și putrezeau pe pământ. Pretutindeni, un aer de dezolare. Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Florența cu cea mai mare grijă. Smulgeți o velă și faceți din ea un sac. - Și... cu dânșii? Poetul se uită În jur, nehotărât. Nu mai putea face nimic pentru acei nenorociți. Dar nu i-ar fi lăsat acolo să putrezească În lanțuri. - Dați foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și fără lumină, dar care creau, vreme de două sau trei secunde, iluzia vieții și a luminii. Mai apoi, de-a lungul anilor, am încercat să cultiv rochia-fecioarei în micuța noastră grădină. Nu am reușit niciodată. Semințele rămâneau în pământ, putrezeau acolo încăpățânate, refuzau să urce spre cer, să iasă din pământul întunecat, umed și lipicios. Nu creșteau decât iarba-câinelui și scaieții, invadând totul, ajungând până la înălțimi incredibile, sufocând cu primejdioasele lor corole cei câțiva metri pătrați ai grădinii. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai era tocmai tânăr. L-am întrebat doar: — Și florile dumneavoastră? M-a privit zâmbind, cu aceeași expresie tipică preoților despre care vorbeam mai devreme, care îți merge până în adâncul ființei și trage de suflet cum trage o furculiță melcul putrezit din cochilia lui. Apoi mi-a spus că acolo unde va merge sunt milioane de flori, și milioane pe care nu le știe, pe care nu le-a văzut niciodată, sau pe unele le-a văzut, dar numai în cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]