1,121 matches
-
conace, de acei doi bătrâni cu toiag, cutreierând în basme, nici îngeri nu mai sunt văzuți fâlfâind între turnuri, către meri înfloriți - Benvenuto Cellini a fost, poate, ultimul care a zărit, la crăpare de zori, dar nu îngeri, ci o puzderie de draci, sorbindu-se prin hornurile palatelor florentine. Deschizând Mai aproape de îngeri 1, antologia de traduceri din lirica religioasă - mai cu seamă a Apusului - și avându-l ca autor pe George Ciorănescu, vom admira, pe luxoasa copertă, doi îngeri, de-
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
așteptîndu-i. La sfârșit eram iar singuri și comentam încîntați reușita, de obicei, a primirii ce făcusem. Dar în casa asta se și lucra mult. Dacă eu stăteam pînă după miezul nopții la birouașul de altă dată al socrului meu, în puzderia de texte istorice ce mă pasionau, Manole, într-altă odaie, la un birou mai mare, ce odinioară aparținuse profesorului Victor Slăvescu, citea, asculta muzică clasică, făcea ordine în complicata alcătuire a Jockey Clubului Român al cărui președinte era. Iubea aceste
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
bagi de seamă că deja s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de a-ți usca podul palmei suflînd în el sau ștergîndu-l de pantaloni, apoi poziția corpului și puzderia de gesturi însoțitoare, cînd încovoiat deasupra unei propoziții care nu se lasă scrisă, cînd proptit cu fruntea în palma stîngă, cînd ridicîndu-te brusc de la masă, pradă unui acces retoric în fața unui auditoriu imaginar, cînd stană de piatră privind în gol
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
carte: La foire aux jeunes filles și, recent, o carte masivă intitulată Les Bottes. Alăturat, cronica ce-am publicat în revista lunară MINIMUM, despre care, în urmă cu câțiva ani, când am fost la Tel-Aviv, ți-am scris că, din puzderia de publicații românești din Israel, e cea mai bine scrisă revistă, al cărei editor este Al. Mirodan. Recitesc acum pe Kundera. Ce mare scriitor! E oare tradus în românește? Barbu îmi scrie că lucrezi, la o a doua ediție a
Alte scrisori către Arșavir Acterian () [Corola-journal/Imaginative/13490_a_14815]
-
-ți tremure mâna și să se aprindă în văpăi sufletul! Altfel nu ești decât casapul mieilor sau meșterul ce dărâmă o bisericuță de lemn din secolul cinsprezece, monument de arhitectură populară românească, împodobită cu picturi bizantine și clădește una din puzderia de troițe cu țugui și picturi stângace de pe la porțile oamenilor, ornate cu gresie și dotate cu geamuri termopane. E drept, pictura kitsch e plăcută vederii celor ce se îndeletnicesc neșovăitor cu negustoria artei, fără a avea nici o zi de școală
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Avertisment! Tableta poate crea un disconfort accentuat! Partidele fac implozie. Puzderia de nonvalori, instalate cu tupeu la cârma lor, dau din colț în colț. Au reușit atât de bine să se facă antipatice încât simt că nu mai au nicio șansă. Presiunea pusă de țugulanii votanți, cu ceva conștiință, determină, vrei
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
abureală cu iz de reformă. Cu tot soiul de angajamente și coduri de etică și echitate. Era să zic socialiste. Acum, când a venit ceasul scoaterii la interval a candidaților s-a văzut că se joacă la cacealma. Niciunul din puzderia de „liderii politici”, mai ales locali, nu a făcut pasul înapoi. Unii, de un tupeu fără margini, dau sfaturi pe la toate televiziunile, după ce timp de două cincinale au fost la butoanele țării fără să fi lasat în urmă ceva bun
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
scrise în pușcării sunt CĂRȚI din domeniile economic sau mai ales sportiv, bazate mai mult pe amintiri. Situația anacrocronică a acestor lucrări, cu autori discutabili implică mai multe autorități academice, universitare și legislative cu putere de decizie. Ce facem cu puzderia de doctori - politicieni, o altă trăsătură autothonă ? Titlul de doctor în științe este internațional și este menționat în limba română ca de exemplu Popescu, Dr în științe sau internațional, ca Popescu Ph.D. (Phylosofical Doctor/ Dr în Filoso- fie ) . Acest
DESPRE LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI DOCTORATE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384342_a_385671]
-
-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate cu iarbă moale ca mătasea
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
spuse bărbatul, știind că la multe de acest fel se merge doar pentru a plăti taxa și pentru a ridica patalamaua. - La stat, domnule! La buget s-a ajuns în ziua de azi, ca la privat. Că acum sunt facultăți puzderie, peste tot! Chiar Universitățile cu tradiție au ajuns să-și facă filiale prin școlile din municipii, cum era și la fostul meu liceu. Se rugau, să agațe ca studenți, tot personalul muncitor de acolo, de la portar la femeile de serviciu
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
economice, strategice, politice etc pe care le avea prin dominația directă sau mai voalată a țărilor zise „comuniste”! Ce s-a întâmplat în ultimul sfert de veac? Țări ca Cehoslovacia și Iugoslavia nu mai există, le-au luat locul o puzderie de state mici, măcinate de conflicte interne, disputate de mai marii lumii, fără forță economică, militară, financiară. România era și ea vizată de o astfel de politică de fărâmițare politică. Nu s-a reușit, dar planul e în picioare: „lichidare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
cu toții ca drepturile și libertățile fundamentale, așa cum sunt consacrate în Constituția din 1991, cu modificările din 2003, să fie literă de evanghelie, dar în bună măsură putem spune că este vorba de una apocrifă. Dacă este să socotim numai după puzderia proceselor de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) de la Strasbourg privind încălcările drepturilor omului și cetățeanului consacrate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, în bună măsură reiterări ale Declarației ONU, și regăsite apoi și în Carta Drepturilor Fundamentale ale UE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i golfurile și țărmurile riverane, după ce am urcat amețiți prin puzderia de fiorduri norvegiene, am înfruntat furtuni de zăpadă și gerul arctic, am coborât pe sub poalele munților Urali și din nou ne-am îmbarcat pe un vapor, plutind pe Volga, prin Caucaz, iar în final am conturat și țărmurile Mării Negre, când
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
acest „daa!”. - Bine. Hai să vă explic lecția! Și ne-a predat lecția cu acel calm și cu vocea sa obișnuită, încât era imposibil să nu înveți de la prima ascultare. Când și-a dat seama că am înțeles-o, văzând puzderia de mâini ridicate la întrebările puse, ne-a lăudat: - Bravo copii! Văd că sunteți ageri, învățați repede. Sunt mulțumit de voi. Credeam că a uitat de verzăturile împrăștiate pe jos. Credeam că nu le văzuse sau ne-a iertat pentru că
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
profesorului Adam că eram cel mai mizerabil absolvent al unei facultăți de istorie din lume: după Revoluția din decembrie `89, părăsisem catedra de la liceul rural unde funcționam, intrând În presa bucureșteană care, Într-un avânt fără precedent, se deschisese atunci puzderiei de veleitari amatori de notorietate ieftină și imediată. Prins În vâltoarea senzaționalistă a tot felul de evenimente - fiindcă, slavă Domnului, România postdecembristă a dus lipsă de orice, nu Însă și de evenimente senzaționale - am pierdut, practic, legătura cu știința istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost o bucată de sare de pe Pământ - care s-a topit degrabă -, o piatră furată de pe Lună și o casă uriașă, plină cu seringi. Știi, e înjositor când moartea te transformă într-un obiect. Dar când face din tine o puzderie de seringi, e insuportabil. Cred că am să fac o curățenie mare. A doua zi, găsesc una printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vară. Cu o repeziciune de necrezut, ceața se retrăgea strângându-se într-o formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
susținut de patru picioare, în care se decupa o deschidere lung de 80-90 cm, în care intra o lamă de lemn care, prinsă cu un cui la un capăt, acționa, prin forța brațelor, cu o ghilotină, strivind celuloza care cădea puzderie. La unele case exista o încăpere specială în care, de toamna târziu, până primăvara, se instala războiul de țesut; în altele - majoritatea - stativele erau instalate în camera de zi, bună pentru toate. Nici prelucrarea lânii nu era ușoară. Lâna de pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
partidstat), la pluripartitism, caracteristică regimului democratic. Procesul politică care a avut loc în toată țara, a avut loc și în comuna Filipeni: aceiași oameni care au fost în partidul unică (PCR) au optat pentru unul sau altul dintre partidele apărute puzderie după decembrie 1989. Cea mai mare parte dintre foștii membrii ai PCR au rămasă cu Frontul Salvării Naționale, apoi cu PSDR, cu Iliescu, cum, se spunea atunci: - Cu cine ești? - Cu Iliescu! Pe măsură ce partidele nou apărute (unele și-au luat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sălbatici, și din când în când Ata urca împreună cu două-trei femei din sat și se întorcea încărcată cu fructe verzi, dulci și savuroase. Atunci se coceau nucile de cocos și verișoarele și verișorii ei (ca toți băștinașii, Ata avea o puzderie de rubedenii) se cățărau ca un roi pe copaci și aruncau jos fructele coapte. Le desfăceau și le puneau la soare să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și o puneau în saci, iar femeile îi cărau pe la negustorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
c-ar fi cazul să se ducă. M-am săturat să mă port frumos cu toți amărâții din școală. Tu nu ești un pișicher, zise brusc Amory. — Un ce? — Un pișicher. — Asta ce naiba mai e? — Păi, e ceva ce... sunt puzderie din ăștia. Tu nu ești, nici eu nu sunt, deși eu sunt În mai mare măsură decât tine. Cine e pișicher? Ce te face să fii pișicher? Amory căzu pe gânduri. — Ei, ei, presupun că indiciul clar este când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt tânără. Lumea ne iartă Încă pozele și vanitățile; Îi tratăm pe oameni ca pe Sancho Panza și nu pățim nimic. Acum ni se iartă. Dar te așteaptă o puzderie de lovituri În viitor. AMORY: Iar ție ți-e frică să le Împarți cu mine. ROSALIND: Nu, nu-i asta. Am citit undeva o poezie. Vei spune că-i de Ella Wheeler Wilcox și vei pufni În râs. Dar ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]