1,135 matches
-
o dată la față pe primarul meu de sector, de câteva luni figura lui tonifiantă îmi zâmbește încurajator de pe toate gardurile. Este un tip masiv și serios, în care poți avea încredere. După ce am făcut atâta vreme slalom cu mașina prin puzderia de gropi care joacă rolul de filtru (cine se încumetă să intre pe strada Floare Roșie merită fără îndoială să ajungă și la blocul meu), brusc au început reparațiile structurale. De vreo patru luni bunii gospodari trudesc la un drumeag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
e moale, e viu. Trăiești Într-un muzeu. Viața ta e un muzeu. Tu ești exponatul. Această lume există doar pentru tine. Deschid ochii gîfÎind, mă străbate o senzație de ușurare, văzînd pe geam cîmpul Întunecat derulîndu-și conturul incert și puzderia de stele. E frig și dimineața se simte În mirosul puternic, amărui, putregăios. Ovidiu doarme cu bărbia În piept, firul de salivă Îi strălucește scurt, de cîteva ori, cînd trecem prin șirul de lumini al unui canton. — Ovi, Ovidel, Ovidanie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Multă, căca-ne-am pe ea. — Nouă luni? Băga-mi-aș... NOUĂ LUNI? Aproape că s-a Întunecat și din cele șapte cucuie roșcate de pe movila rotundă de pămînt se ridică zbierete spre cerul pe care s-a aprins aceeași puzderie de stele din Hațeg, din Bărăgan și din Deveselu. SÎnt exact aceleași, nici una În minus sau În plus, sigiliu zodiacal pe care străfulgeră neașteptat pîlpîiri. — Ăla e un satelit? Sau e o stea căzătoare? — O fi Hubble, cică l-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
morală care ar rezulta de aici ar fi: dacă doriți să izbutiți ceva, nu vă propuneți nimic. Atât pentru astăzi. S-a făcut târziu. Mergeți la casele voastre. Nu vă zbenguiți. Nu fiți nici porci, nici capre. Ziceți bună ziua. * * * Din puzderia de caiși plantați cândva de bunicul dinspre tată al lui Repetentu rămăsese unul singur, aflat spre fundul curții, stingher și bătrân, cum nu se afla altul În sat. De unde rostuise fostul notar sătesc acei puieți nu se știe, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
autobuz ca să plece la armată, iscase un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese pe gemulețul Îngust căpățâna cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În batjocură, ca să-l pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
perspectiva unuia dintre ostatici. Efectul va fi incomparabil mai spectaculos și mai convingător. * Indiferent de tipul și strategia discursului descriptiv, exigențele discursive ale descrierii rămân aceleași: a) Gestionarea amănuntelor. Problema oricărei descrieri o reprezintă mulțimea amănuntelor. Suntem înconjurați de o puzderie de obiecte. A le descrie pe rând, sistematic, ar fi o mare eroare. Iremediabil, textul ar deveni stufos și interesul cititorului s-ar pierde în scurt timp. Trierea detaliilor este absolut necesară și impune o selecție ce trebuie să țină
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
bucure de căldura pe care a dorit-o atât de mult în nopțile lungi și geroase, căldură nesuferită nouă, plimbăreților plictisiți și fără țintă. Cu uimire descoperi că Cișmigiul anilor ’30 nu diferă prea mult de parcul actual, ornat cu puzderie de flori și terase la care tinerii se dedulcesc la o bere rece sau la o Cola. Pensionarii și îndrăgostiții sunt nemuritori. Reportajul de eveniment Poate fi confundat cu relatarea, câtă vreme pare transmis de la fața locului și se ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
viu (semnatari: Cezar Petrescu, Eusebiu Camilar, Geo Bogza, Maria Banuș ș.a.). În perioadele următoare ele proslăvesc Partidul Comunist, ideologia sa și valorile instrumenta lizate de aceasta în așa măsură încât le-a pervertit în pseudovalori. Spicuirea unor exemple din această puzderie de articole este ilustrativă, criteriul fiind mai degrabă elocvența clișeelor folosite ca titlu. Spre pildă, grupajul intitulat Scriitorii întâmpină semicentenarul Partidului (noiembrie 1970) sau articolele Patriotismul socialist - izvor nesecat al literaturii noastre de Aurel Mihale, Scriitorul - mesager al spiritualității poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
întâi cu nedumerire, cu zâmbete sau cu îngăduință, ea își revendica din mers nu doar ambiția de a indica o inițiativă din rândul mișcărilor artistice ale momentului, ci și de a circumscrie o realitate estetică de anvergură. Drept consecință, o puzderie de etichete cu intenții definitorii; artă de instinct, artă a inimii curate, neoprimitivism, artă a inimii veșnic tinere, creație a unor maeștri populari ai realității, artă de duminică, artă „insitică” ș.a.m.d. a intersectat devenirea tot mai complexă, mai
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
ca făurar de frumos, și își respectă publicul. Maniera în care concepe imaginea - și nu e greșit să vorbim de „manieră” într-o artă ce contează pe un inventar de priceperi limitat - e frapantă. Sugestia de feeric e obținută cu puzderie de puncte-flori (o descoperire a artistului) care ar trebui să obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
capitol, Înțeleg, aproape final al volumului său. N-aș vrea să mai deschid În nici un fel discuția, mi-am spus cuvântul de introducere, așa Încât vă rog să preluați inițiativa. Ruxandra Cesereanu: Atunci pun eu Întrebările mai departe, Întrucât am o puzderie... Ce vei face cu ele, Horea? Le reții pe toate deodată?... Ți le pun pe rând și-mi răspunzi pe rând la fiecare?... Horea Poenar: Vom vedea. Ruxandra Cesereanu: Am citit textul cu plăcere, dar mi-am pus problema dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Stelian Tănase - Playback ori Mihai Sin - Quo Vadis Domine, aceștia fiind cei mai cunoscuți). Securitatea era proiectată, În majoritatea acestor romane, ca un fel de societate ocultă și atotputernică, manipulatoare a conștiinței colective și individuale. Scriitorii citați anterior (dar și puzderia de amintiri din Închisorile comuniste din România, apărute din 1990 Încoace și care Însumează vreo două sute de titluri) au radiografiat, În textele lor, o adevărată arhitectură a delațiunii răspândită la nivelul Întregului popor român. Iar aceasta a fost, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită de cronici, notițe umoristice, portrete caricaturale și parodii, U. se arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de Saturn hămesit, / licurici în frunzișul Muzicei" (Auditiv). Visul însuși e "corabie de sunete..." În imensități spațiale străvezii, câte un reper simbolic, câte un fluture, câte o privighetoare ori o "puzderie de greieri", câte un flaut ori vreo nălucă sugerează raporturi cu infinitul. Într-un tablou cu aură de veșnicie, Timp, nici vorbă de descriere! Luna, rotindu-se, anunță imperturbabil trecerea: "Privește / ceasornicul feeric al lunii / peste care / mâinile-mi oarbe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
duc amforele către zori". Și erotica (fără nimic senzual) își asumă ecouri arhetipale, dimensiuni luminiscente, comune anticilor și, deopotrivă, modernilor. Selenara fantomă din Tu treci (eminesciană parcă) vine dintr-un cer etern și trece suavă în altă eternitate: Lin prin puzderia de greieri tu treci și noaptea mi-o cutreieri. Nostalgic iarba se-mpreună la glezna ta într-o cunună. Piatra scânteie ca prin unde când raza lunii o pătrunde. Tu treci stârnind privighetoarea și zorile, tulburătoarea lumină care mi te
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
so țesc deseori recluziunea în spatele zidurilor. Cei care într-un fel sau altul încalcă regulile scrise sau ne scrise ale societății sunt pedepsiți, iar închisoarea apare ca o soluție detestabilă de care so cietatea nu se poate lipsi. Este surprinzătoare puzderia de pușcării existente pe teritoriul Valahiei, practic orice dregător beneficiază, de drept sau numai de fapt, de o temniță și numim câțiva dintre ei: ispravnicul, marele ban, marele spătar, marele agă și marele armaș, apoi domnul și după în ființarea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de determinism, de toate acele categorii care explică totul. Ele n-au nici o legătură cu spiritul. Ele neagă adevărul lui profund, acela de a fi înlănțuit. În acest univers indescifrabil și limitat, destinul omului îș i capătă astfel sensul. O puzderie de iraționale s-au ridicat și-l înconjoară până la sfârșitul zilelor sale . O dată cu această clarviziune redobândită și deliberată, sentimentul absurdului se luminează și se precizează. Spuneam că lumea e absurdă, dar mă grăbeam. Tot ceea ce se poate spune este că
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
întâmpina pe cei sosiți să li-l acorde cu simboluri ale emancipării de nevoi și trecerii la acel stadiu avansat al finisajului existențial, care e rafinamentul în gusturi și dorințe. Dar acest fapt își pierdu repede puterea de șoc în puzderia de detalii insolite, ce luă neîntârziat cu asalt înțelegerea vizitatorilor. Șeful delegației de arhitecți simți că tocmai refuzul de a admite nevoile reale, de a accepta adevărul caustic al sinelui și lumii, avea să domine agenda nedeclarată a întrevederii. În
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
detalii, în așa-zisele mărunțișuri; singura șansă a buturugii de emancipare de propria-i micime e să răstoarne carul mare, dacă vrei. Marea diferență o creează, până la urmă, lucrurile la care rămânem indiferenți. Din fericire, firele astea de nisip, cu puzderia lor de diferențe nesemnificative, se adună în bancuri masive și periculoase pentru navigația rutinieră. Se solidarizează subversiv pentru că sunt minimalizate arbitrar, și tocmai insignifianța asta le dă flotabilitate salvatoare în curent, ajutându-le să se desprindă de ansamblurile funcționale unde
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
capacitate reglabilă de reacție și, ca ultimă întăritură a rezistenței la destituire, cu refugiul oniric. Coincid în el slăbiciunea și inatacabilitatea maxime. La porțile alienării, cerberul realității primește botnițe groase de pâslă: doar indiferența ne permite să ațipim în toiul puzderiei lătrătoare de diferențe, cu care lumea se dă, câinește, la noi. Locuirea începe cu visarea la un răsfăț localizat, specific, foarte personal și dependent de anumite calități deja gustate ale realului - experiență care îmbie tenace la o retrăire superlativă. Locul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu se poate mai eficace tocmai de ampla deschidere ofertantă a centrului; dat fiind că gelozia, ca orice dorință, nu funcționează decât în prezența obstacolelor, e de înțeles efectul conciliant creat de suprimarea lor. La un castel prevăzut cu o puzderie de porți deschise primitor, problema n-ar putea-o constitui decât cel mult ieșirea, nu intrarea; ideea de asediere a unui spațiu ce nu rezistă își pierde sensul. Și ce rămâne dintr-o incintă văduvită de închidere? Livrate fără rezerve
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
drumului înapoi, până la parcare, și apoi mai departe, până în Meloenstraat din Naaldwijk, schimburile consolidară cu banalități avansul nesperat de ușor al situației înspre necunoscut. Dinaintea lor noaptea se retrăgea, docilă, dezgolindu-le o plajă cu tot cu urmele trecutului întipărite pe ea; puzderia lor de forme fosilizate tresări primitor dinaintea celor doi. Peste frontierele ei vraiște, intraseră în țara cea mai de jos. Ondine locuia singură. Ajunși la ea acasă, Ian rămase în așteptare în living-ul de la parter; de pe scări, femeia îi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]