29,239 matches
-
o floare! De-aceea stau rușinați și spășiți Și-așteaptă să fie pocniți De mînia lui Dumnezeu C-un proaspăt și lat curcubeu... Regina tolonită printre struguri... Regina tolonită printre struguri, Pe tronul ei de catifea plisată, Mi-a zis rîzînd: Azi vreau ca să te bucuri De trupul meu, primește-l drept răsplată Că mi-ai îndeplinit porunci ciudate Și-ai gîtuit paianjenii din plase, Ei complotau prin colțuri, pe la spate, Să-mi năruiască rochia de mătase, Ca slugile să-mi
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
mine. Ce-a zis încet, nu se cuvine Să spun în gura mare,-acum. L-am înfruntat: Să-ți vezi de drum, Doar nu te așteptam pe tine! De ce te-mpotrivești, Mândrie, Cu ochii doar m-a întrebat. Și-a râs, cu ce sălbăticie! Când m-am trezit, m-am speriat: Fierbeam de poftă și trufie. b) El mă mângâia El mă mângâia. Și degetele sale Nu erau cinci, Ci șase. Nu șase, Ci șapte. Nu numai șapte, Ci opt. Și
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
șopti: „E timpul, Domn al Oștirii!” „Care oștire?” „Nebiruita Oștire-a Credinței”. Înconjurat De gurile lor lacome și umede, vei striga: „Dar eu vreau pace și liniște, vreau să dorm”. Iar gurile Lor știrbe, cu buze roșii și groase vor râde: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
rău ca sfinții. Și sfinții au fost fericiți. Dar ei măcar Se lăsau sfâșiați de fiare, se hrăneau Numai cu ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca tâmpiții, tot timpul.
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca tâmpiții, tot timpul.
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca tâmpiții, tot timpul.
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
ocolind sînul matern pururi cald al informului. Experiență Aceeași Lună ne pîrjolește rănindu-ne dar nu și-același timp același Soare ne oblojește rănile dar nu și-același timp înfrigurați ne privim în oglindă vedem un chip ridicol și dragostea rîde de noi într-o bună zi dragostea se uită și ea în oglindă cu nasul ei de Pinocchio și rîde de sine. Trupul tău Trupul tău: o sală de clasă plină cu elevi neastîmpărați unii ascultă alții visează unii citesc
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
Soare ne oblojește rănile dar nu și-același timp înfrigurați ne privim în oglindă vedem un chip ridicol și dragostea rîde de noi într-o bună zi dragostea se uită și ea în oglindă cu nasul ei de Pinocchio și rîde de sine. Trupul tău Trupul tău: o sală de clasă plină cu elevi neastîmpărați unii ascultă alții visează unii citesc alții șoptesc măscări din cînd în cînd sîngele îmbujorează ferestrele aidoma Soarelui oasele scot rîsete de copii. Scriptică Să scrii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
Claudiu Komartin am fumat ca șerpii în toamna aia. peste drum de târgul de vechituri, în cafeneaua micuță din Karlsplatz în care am tânjit și am râs tu ai înhățat un pachet de țigări uitat pe masa de lângă noi, apoi le-am fumat cu poftă și-am râs vorbind despre boală și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
toamna aia. peste drum de târgul de vechituri, în cafeneaua micuță din Karlsplatz în care am tânjit și am râs tu ai înhățat un pachet de țigări uitat pe masa de lângă noi, apoi le-am fumat cu poftă și-am râs vorbind despre boală și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci atârnă lângă mine în aer pot să întind mâna și s-o ating cineva crăpase puțin o ușiță special pentru noi
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
comandă, când pentru ea, când pentru mine, totul e negru și sclipitor. când or să te aducă pe targă aici, igrasia îmi va cuprinde glandele. un fel de ipsos se va forma peste buze. sunt văduva unui crin carbonizat. Sylvia râde și mă decupează. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. Partaj 1 Motto: „sfârșitul e un limbaj. începutul e o voce.” O plimb mereu cu mine. Oriunde mă duc, vine după mine. Îi dau prune uscate, vreau să
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
lângă nuc, dar spune, mai spune ce Duh al pământului te-nvăluia, cum să nu mai ții minte Cum îngânai, îmbătat de melancolii și cuvinte Acele stranii poezii, iluzorii anotimpuri și tristeți, și morminte, „Te uită cum ninge Decembre, nu râde... citește ’nainte.” Dinspre Mureș, ceața acoperea valea cu un giulgiu greu... Am fost eu, acela de-atunci, n-am fost eu? Și cum începeau să pâlpâie minunile lui Dumnezeu! Ispita Și de foaia aceasta, știi bine cât de greu te
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
mă urmăreau cu privirea aia însetată de poezie cu pupila mărită de drog mergeau în spatele meu imitându-mi pasul de mare pasăre stângace pe uscat după nesfârșitele-i valuri de libertate în larg, deasupra mării mă urmăreau cu pasul sacadat râzând în hohote și totuși eu îi iubeam erau frații mei tristețea lor era și a mea ei erau mai autentici ca mine în frica lor de moarte (poate că mie nu-mi era frică decât că n-o să fiu un
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
să spunem vă iubim unor femei. POEM FOARTE TRIST... motto: desigur: vă iubesc ca la-nceput, "iubirea e-n cele ce-au fost și vor ficând mi-a mijit mustața subțirea, în pruncii ce mâine vor râde la Soarecândva, când printre voi am priceput proiectele noastre se vor împlini ce pasăre de foc e dragostea. tovarăși...și asta mă doare!!!" credeam că doar poeții știu iubi, că numai pentru ei se nasc fiori ca un sclav modern
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți în rafturi și încerc într-o carte nescrisă să mă reîntemeiez
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
și să o minți Inima beznei uneori simți că cineva stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi brusc începi să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat păsările după ce li se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund picioarele i s-au îngroșat și ele sau poate doar i s-au umflat îi vine să râdă ce drac' își face atâtea griji niciodată n-a fost altfel decât mică și grasă o gospodină care nu uită să guste câte puțin din tot ce gătește Jucărioara de-un leu deseori mă bucur de lucruri atât de neînsemnate
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
Cartier Tour La-nceput totul părea O.K.: doi-trei ciudați care se-nvîrteau prin cartier, cu G.P.S.-ul într-o mînă și-un ghid turistic în cealaltă, ca un coi într-o căldare. Aveam și noi de cine să ne mai rîdem. Dar, după ce pe „Discovery", „Animal Planet", „Travel", „Mistery Planet" și alte alea au dat cîteva filmulețe cu titluri de toată jena, gen „Șobolanul erou din cartierul cruzimii", „Zeii blocului G13", „Cartierul fără tată", „Locul unde nu se întîmplă nimic", „Excursie
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om. Un cîine care latră toată noaptea fără dinți. Și stelele vor râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe săturate, crengile atîrnă la pămînt, gurile noastre atât de aproape - ca funia de gîtul unui poet sterp. Ca să scăpăm de ea am făcut răul
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
mal Izbit de pieptul meu cu dulci atingeri De inimă șoptită a rămas Bun pentru cei care mă iau de mînă Să îmi strecoare peste gură-o rîmă Ca să o am de mîngîiat la parastas. Și-o să v-aud cum rîdeți voi, în soare Rostogolindu-vă cu dalbele popouri Ale atît de-mpalidatelor fecioare, Oh, prețuindu-le - calde lingouri De aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
din întâmplare în timp ce ăilalți te căutau după numele scris pe oase la judecata de apoi unde ești strigat ca la catalog după seria din certificat ca și cum judecata de apoi e un joc cu numere eroii revoluției Atunci când vine Crăciunul oamenii râd eliberați și așează cadouri cuminți pe asfaltul înmuiat de zăpadă de la intercontinental unde crucile mici se trezesc când începe ziua pe magheru și se duc la serviciu cu părinții lor ridicarea la cer Îmi fac cadou de ziua mea libertatea
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune Nicolae Coande rîzi lumea e după gura ta făcută voi scăpa cu norocul pe urme. Limba scaietelui Războiul tău nu-l cîștigi niciodată de una singură scut în dreptul inimii nu faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
ai lipsi din paginile mele umile. Plouă sau visez că plouă degetele de la picioare numără stropii de apă ai unei zeițe ea ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie bietului suflet. Bem și ne vedem în ochii ei blînzi. Rîde și ne ține în viață. Stăm la masă cu picioarele-ngropate de mult în pămînt. Fericirea Și pe rânduneaua ninsă cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de pămînt
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
-l poate opri nici virtutea ce are darul prostesc de a înlătura viața tu culegi un fruct din pomul pe care-l studiam pe-atunci cu știința ridicolă a unui tîmplar iar cînd am văzut în sfîrșit pielița lui tu rîzi deja cu sîmburii-n gură anotimpuri nu timpuri ne țin aproape dar un geam subțire fluieră printre noi chipul tău luminează prin el mîna mea nu. Într-o zi voi simți în degete greutatea dinților tăi care-au rîs. Mîna pe
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]