392 matches
-
la care voiam să ajung, Barzovie-Vodă, om luminat... Ia mai dă-l dracului! - făcu Ximachi. Cu totul de acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o clipă cu cine vorbește și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întrebat... nu vă fie cu supărare... ca toate păsările, e atras de lucrurile strălucitoare... în sfârșit... cred că înțelegeți... Se lăsă o tăcere penibilă. Primul care o sparse fu vistiernicul Ximachi. — Măria-Ta, te-am trezit fiindcă dânșii vin de la Râm. — De la Papa, știu, știu - spuse cu blândețe Sima-Vodă. Ce face Papa, dragii mei? Metodiu și Iovănuț se priviră nedumeriți. — E... bine - spuse Metodiu. — Așa deci... Mă bucur, mă bucur... - zise Sima-Vodă. O fi bătrân și el, săracu... Câți ani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
surâse simplu Doamna Moldovei, sărind în picioare și-apoi sărind drept în jilț. Episodul 79 CEVA-CEVA SE CONTUREAZĂ — Așa deci... - zise Sima-Vodă, reluând firul unui dialog care, mutatis-mutandis, va dura aproximativ un secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică, veniți de la Râm. Și de ce v-a trimis Papa aici, dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și ascultând cu luare-aminte apelurile impetuoase prin care sub forma unor sunete laice, stomahurile lor solicitau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbit! Mă-nșel eu sau am deslușit în cursiva dumneavoastră polonă zvonul unui accent latin? Dar luați loc, vă rog! — Nu v-ați înșelat, scumpă doamnă - răspunse Metodiu așezându-se. Indiferent în ce limbă slavă am vorbi, noi tot de la Râm ne tragem. Suntem strănepoții acelui poet care pentru că a slăvit rafinamentele iubirii, a fost trimis să le caute la barbari. în ființa noastră sălășluiește astfel acest paradox: scăldându-ne în Dunăre, înotăm de fapt în Tibru. — Din păcate - oftă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului să trăiască. Să luăm, de pildă, situația noastră: mergeam spre Râm și n-ar fi trebuit să zăbovim aici. Dar poate oare cugetul nostru să nu-și dea toată silința a face bine când vede câte se împotrivesc fericirii legitime a fiului dumneavoastră și a fetei jupânului Macek, Malgorzata? — Fiu? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ștergea de praf cărțile aduse de la Padova de Radu Stoenescu insistând mai ales asupra uneia ce în condiții grafice de excepție prezenta gravuri erotice din antichitatea romană și pe a cărei ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-vă ce nepotrivire e să gândești „Doamne” și să zici „Gospodi”, să te-ndrepți spre vesperina și s-ajungi la vecernie, să-ți placă vinul și să bei vodcă... în adâncul sufletului său, omul din popor știe, sanctissime, că de la Râm se trage, dar trupul e bătut de crivățul de peste Nistru. îi sunt mai aproape dinții decât părinții. — Asta așa e - spuse cardinalul Damiani. — Și ce propunere are fratele Metodiu? - întrebă papa. — Sanctissime, aici în Cetatea lumii vin cu sârguință mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l ascundem, și, ca să fim crezuți de băștinași (că suntem și noi, ca ei: puri-indigeni; curați-aborigeni; neaoși-simțind-neaoșește), ne apucăm să-i Înjurăm pe ceilalți, mai ales pe aceia din care și noi, nu-i așa ne tragem (nu chiar de la Râm, dar ce: Fanarul strică?)... Ca mama: care nu-i mai scoate din grecotei, grecoi, greculici și alți greceni; ca mine, acum, când, printr-o piruetă, am Încercat să scap de - la urma urmelor, sângele meu și de rădăcinile mele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o cană de ceai și cu o felie de pâine cu povidlă, și după ce aceea să-i cazeze. Ce-or să se facă ei atât de departe, printre străini? Om fi grăind aceeași limbă, ne-om fi trăgând cu toții de la Râm, ne-om chema cu toții Români, dar tot străini suntem unul de altul, că dacă nu suntem din același sat... Da’ lasă, Dumnezeu e mare, nu ne-o lăsa El de izbeliște... Dumnezeu e mare, nu ne lasă, El - de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unui suflet pierdut în bezna nopții. Am întins mâna de câteva ori, dar n-am atins nimic. Luminița pierise undeva, dincolo de vârfurile degetelor mele. Capitolul al patrulea În timpul vacanței de vară, universitatea a chemat trupele de ordine pentru a d\râma baricadele, iar studenții dinăuntru au fost arestați. Nimic deosebit atâta vreme cât toate universitățile se aflau în aceeași situație. Universitatea noastră nu s-a desființat. Se investise mult capital și nu avea cum să se dizolve cu una, cu două, numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sta lucrurile, dar el este cu totul altfel. Are o voință ieșită din comun, e mult mai puternic decât ți-ai putea imagina și o să fie din ce în ce mai dur. Un eșec nu-l doboară, ci-l întărește. Mai degrab\ ar mânca râme decât s\ cedeze în fața cuiva. La ce poți s\ te aștepți din partea unui asemenea om? — Da, dar nu pot să fac altceva decât să îl aștept. Îl iubești chiar atât de mult? — Da, răspunse ea fără pic de ezitare. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dintre ei avea să fie arestat, nici nu se punea pro blema să fie condamnați. Iar acum, când sunt condam nați, prietenii mei îmi spun: da, dar cu suspen dare. Totuși, sunt și unii care stau în închisoare; primarul de la Râm nicu-Vâlcea, de pildă, nu e un neica nimeni. Cred că toată lumea vede progresele, dar cred că e natural să ne dorim mai mult, nu suntem eterni, nu avem mai multe vieți ca să așteptăm schimbările. Dar nu știu dacă e foarte
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
pentru o narațiune relaxată despre asta și ailaltă, despre lucruri destul de curioase În sine, cum ar fi Wells la șaptezeci și opt de ani care Încă se Înghesuia să intre În Societatea Regală 1 - lucrarea lui (despre râme?) nu era acceptabilă. Nu râme. „Calitatea iluziei În continuitatea vieții individului la metazoarele de ordin Înalt“. Nu voiau să-l facă membru. Dar să descâlcești asta ar fi luat săptămâni Întregi, și nu existau săptămâni libere pentru Sammler. Avea alte necesități, priorități de ordin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
arbuști de ienupăr. Printre ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de director. Era îmbrăcat ofițer și se comporta ca Moș Teacă. La propunerea de a transfera incertitudinea sa, prin telefonul primăriei, la județ, i-au căzut e poleții. Școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Mozolit e ziua toată, Prin noroaie el înoată, Poți să-l speli, să-l parfumezi, Curat tot n-ai cum să-l vezi! Are nasul tamponat Să-l ajute la rîmat. În coteț se odihnește... Ați ghicit cum se numește?
Porcul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83594_a_84919]
-
bage înapoi la locul lor, porcii nicăieri! Îi găsi în grădină, uitase poarta deschisă când fusese după corcodușe. Îi băgă la locul lor, cam greu, pentru că nu voiau să mai plece de acolo, dăduseră de verdeață și pământ bun de râmat. În urma lor rămăsese locul răvășit. Dacă se supără mama că i-au râmat porcii printre roșii? Ia, mai bine să repare ea ce se mai poate repara. Luă o sapă și începu să sape cu grijă pe lângă firele de roșii
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
deschisă când fusese după corcodușe. Îi băgă la locul lor, cam greu, pentru că nu voiau să mai plece de acolo, dăduseră de verdeață și pământ bun de râmat. În urma lor rămăsese locul răvășit. Dacă se supără mama că i-au râmat porcii printre roșii? Ia, mai bine să repare ea ce se mai poate repara. Luă o sapă și începu să sape cu grijă pe lângă firele de roșii și să taie iarba. Dar ce iarbă frumoasă și cu frunza grasă, numai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
era mare, tata ruga un vecin care avea căruță, să-l ajute să care gunoiul departe, la groapa comună de gunoi a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama. “A Început să râme prin curte, (din cauza solicitării râtului, i-a scăpat și sârma din nas) parcă trecuse tractorul În urma lui. A pătruns În grădina de legume și a distrus tot ce era pe rod; straturi de roșii, ardei, vinete, varză, fasole. Toată munca
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
misterele tulburi ale Asiei, iar Asia e "spurcată" de adierile logicii europene. Asta îmi stârnește alte gânduri. Uităm, în genere, că n-a existat un singur imperiu roman. Și, poate, noi, românii, ne tragem, mai degrabă, din Bizanț decât de la "Rîm". Ne lipsește rigoarea latină, caracteristică Romei, în schimb putem discuta despre nimicuri în plină tragedie, cum se discuta la Constantinopol despre sexul îngerilor când căderea orașului era o chestiune de zile. Pe la mijlocul Strâmtorii, văd pe țărmul stâng o cetate veche
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ai fost în altă parte! — Vrei să insinuezi că nu știi de ce stau lucrurile așa? Mă înșeli, cățea ce ești! — De ce ești așa supărat? Doar încerc să-ți spun ceva, nu pricepi. Selina își descheie haina își încrucișa brațele și râmase acolo supărată opunându-mi-se cu toată puterea străzii. — Iisuse, spunea ea, nu știi tu. Pentru numele lui Dumnezeu, culcă-te și încearcă să-ți revii înainte de cină. De fapt, unde mergem? — Ba nu, o să fiu în formă, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]