1,494 matches
-
ai făcut?” Zice: „M-am gândit, m-am gândit, am studiat documentele și-am găsit următoarea soluție. Pe lista cu aparatele care se transferă la Belgrad era un loc liber. În acest loc liber am trecut una bucată mașină Skoda.” (Râsete) Și mașina a trecut, nu în calitate de mașină, ci în calitate de aparat. Sistemul era rigid... dar oamenii erau inteligenți. Nu întâmplător ți-am povestit chestia asta, ci ca să vezi că acolo unde oamenii își puneau mintea la contribuție se găsea o soluție
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
Am dat drumul la probă, proba a reușit nemaipomenit de bine, peste așteptările mele. A apărut scânteia electrică, de la scânteie a luat foc cablul, de la cablu au luat foc și restul cablurilor. A ieșit un fum infernal, toată lumea a fugit. (Râsete) Pompierii erau pregătiți să stingă cu comandă de la distanță. A fost ceva ca-n filme! Și a zis Oprea: „Sunt mulțumit, sunt convins, puteți opri proba”. Mie mi-a zis: „Mulțumesc”. Încă în seara respectivă am primit telefon, nu eu
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
Întotdeauna erau la noi trei-patru aparate la reparat, unul de la Ploiești, unul de la București, unul de la Câmpina. Într-o zi vine unul din laborator: „Aveți la voi un aparat deschis?” „De ce?” „Păi, zice, în aparatul meu aud convorbirea de la voi.” (Râsete) Au verificat, niciun aparat nu era deschis. Au căutat și au găsit ceea ce se cheamă poloska pe ungurește (ploșniță pe românește), un microfon. Nu era de-al nostru. Era pus de Securitate. Din întâmplare, emitea pe aceeași frecvență ca și
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
Lasă că le arătăm noi! Colegii au luat aparatul și l-au dus la delegatul permanent al Securității în clădire, la tovarășul Popescu. „Tovarășu’ Popescu, americanii se pare că au instalat la noi un aparat.” Poloska era de fabricație americană. (Râsete) „Și uite că l-am descoperit și am venit să vi-l dăm.” Dovadă de vigilență. Popescu ăsta s-a făcut alb ca varul, dar era destul de deștept și i-a felicitat: „O să fiți decorați pentru această acțiune patriotică”. (Râsete
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
Râsete) „Și uite că l-am descoperit și am venit să vi-l dăm.” Dovadă de vigilență. Popescu ăsta s-a făcut alb ca varul, dar era destul de deștept și i-a felicitat: „O să fiți decorați pentru această acțiune patriotică”. (Râsete) Îl spionau pe unul din laborator, pe fiul lui Chișinevsky, care era membru mare în Comitetul Central. Ca în bancul acela, că vine un spion din străinătate și îl caută pe colaboratorul lui, despre care știa că locuiește pe strada
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
pe care trebuia să o spună. Nu vine niciun răspuns. Și mai încearcă o dată și încă o dată. Nimic. Niște copii îl întreabă: „Pe cine căutați?” Păi, zice: „Pe tovarășul Popescu.” Aha, zic ei: „Pe Popescu spionul! Ăla s-a mutat...” (Râsete). Mai bine să vă mai spun un banc! În jurul plecării au fost niște lucruri interesante. Când am plecat noi, se pleca în condiții mai civilizate. Trebuia totuși să treci prin comisii care încercau să te prelucreze să nu pleci. Dar
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
vrea să plece, bunica, părinții soției, ei vor să plece.” „Dacă dumneata nu vrei să pleci... divorțează de soție!” La care zice Kohn: „Nu pot, nu se poate”. „De ce nu se poate?” „Foarte simplu, eu sunt singurul evreu din familie.” (Râsete) Bancul acesta l-a spus și toată comisia s-a prăpădit de râs, iar eu am înțeles mesajul. Ai înțeles și tu!? Getta NEUMANN: Toți ar fi vrut să aibă un Kohn în familie!!! Tomi LASZLO: Sigur, așa este. Și
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
zmeură, iepurașul vreo cinci morcovi, iar purcelul îi răsturnă și murdări un coș plin cu fructe, spre supărarea caprei care-i azvârli cu ciudă o copită drept în rât: “Fir-ai tu să fii de nespălat!” O, ce zarvă!... Ce râsete!... Ce hărmălaie!... În balconul cerului apăru și doamna Lună, zâmbitoare și roșie la față, tolănită într-un fotoliu de nori negri de abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
din apropierea pădurii. Dar nu mai intră în depozit, speriat că a doua oară nu va mai avea șansa de a ieși din interiorul acestuia. Se târâ spre livada văzută în apropierea sa. “Ce frumoasă este ! ” își spuse Dino. Și auzi râsetele unor copii. În fața sa, doi băieței simpatici, care semănau foarte bine între ei, doar că unul era mai înalt ca celălalt, se jucau fericiți. Se opriră în fața jivinei nou apărute în fața lor și o studiară cu curiozitate. - Parcă ar fi
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
oraș. Orice dojană primită de la tatăl ei, era primită cu recunoaștere și pedeapsa o înțelegea și o aproba. Prima iubirea. Tot viitorul pe care și-l imagina atunci era legat de iubire și de o relație tumultoasă, de îmbrățișări și râsete, de noțiunea „împreună”. Nu se mai concentra la învățat. Nu o mai interesa facultatea. Oricum visele ei erau altele, și zburaseră odată cu realitatea explicată cu lux de amănunte de către familia sa. A fi medic necesita ani buni de studiu, nu
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
ai venit!” în rusește. GN: În engleză, ivrit și după aia, rusește! Iudit: Pe pachetele de alimente scrie rusește. Mi-am cumpărat un robot de bucătărie, Dumnezeu să îl binecuvânteze, instrucțiunile ‒ în limba rusă! Noroc că scrie și în românește! (Râsete) Dar nu în ivrit! GN: Spuneai că în Israel trăiești perioada cea mai fericită din viață. Te simți acasă? Iudit: Mă simt acasă! Am ieșit în primele zile pe o terasă - nu era elegantă - și am văzut palmierii! Avem un
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
Tomatoes[19]! Mă uit pe Google, aflu totul! GN: Și dacă scriitorul sau actorul e evreu! (Râde) Iudit: Da! În primul rând! Nepoatele mele își bat joc de mine că tot vreau să știu dacă unul e evreu sau ba! (Râsete) GN: Ne leagă religia? Iudit: Am studiat singură embriologia, ceva fantastic de interesant. Atunci când am terminat de citit, am spus că trebuie să existe Dumnezeu! Este fantastic cum se formează omul! Cum, din câteva celule, ies și osul, și mușchiul
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
Sunt la facultate ! - Facultate ? spuse femeia râzând puternic, ironic. Acum toată lumea are facultate! Și eu, și colegul meu, controlorul, acarul și femeia de serviciu care spală toaleta vagonului. Nici nu mai cunosc pe cineva fără, completă rânjind muierea, acompaniată de râsetele bărbatului ce o însoțea. Chiar la mine în cătun, din fundul Moldovei, nu a scăpat nimeni fără licență! De la douăzeci la optzeci de ani, toți au făcut facultatea sau sunt acum studenți. Așa că a fi student în ziua de azi
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
Apoi dacă-i pe-așe, ne-om băte în pumni și noi!” Și a început o bușelă pe cinste, iar arabii au fost puși la pământ unul după celălalt, de unde s-au ridicat doar ca s-o ia la sănătoasa, în râsetele celor care s-au adunat ca la urs, iar până să sosească organele (de ordine), care, ziceau unii, nu s-ar fi grăbit deloc să intervină, ba chiar, cică, ar fi râs pe ascuns, mulțumite, poate, în sinea lor că
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
talentatul povestitor cu idei originale. - Mai departe, Dică, l-a întrebat domnul Arsu. - Mai departe... este Marea Ionică. Dică a pronunțat numele mării cu accent pe i. Marea Ionică, mă! Cu accent pe o, l-a corectat domnul Arsu în râsetele noastre. - Marea Ionică! A insistat Dică, tot cu accent pe i. - I...onică, mă! A șuierat domnul Arsu, în hohotele clasei. - Ba, Ionică, s-a enervat Dică. Adică... Marea lui Ionică (vă închipuiți râsetele). Domnul Arsu l-a întrebat foarte
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
l-a corectat domnul Arsu în râsetele noastre. - Marea Ionică! A insistat Dică, tot cu accent pe i. - I...onică, mă! A șuierat domnul Arsu, în hohotele clasei. - Ba, Ionică, s-a enervat Dică. Adică... Marea lui Ionică (vă închipuiți râsetele). Domnul Arsu l-a întrebat foarte calm: - De ce, mă, Dică, de ce crezi tu că îi zice Marea lui Ionică? - Pentru că așa scrie pe hartă, nu se vede? Uite, Marea Ionică! Clasa, să leșine de râs. Iar domnul Arsu, foarte calm
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Pentru că așa scrie pe hartă, nu se vede? Uite, Marea Ionică! Clasa, să leșine de râs. Iar domnul Arsu, foarte calm: - Da, așa scrie, dar se citește Ionică! Ai înțeles? I-onică! - Ba, Ionică! O ținea pe a lui Dică, în râsetele colegilor. - Atunci, explică-ne, Dică, de ce crezi tu că-i zice Marea lui Ionică? - Nu știu! Poate vreun Ion de-al nostru, împreună cu ai lui or fi fost pe acolo și când au ajuns la mare Ion le-a spus
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat și ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
iasă din tufiș, când colo, iar s-au auzit din depărtare zgomote amenințătoare: Hu, hu, huuu! Hu, hu, huuuu!” Din bănci, alt băiat făcea ca huhurezul: - Hu, hu, huuu! Te ciugulesc, te ciugulesc, moșule! spunea vocea îngroșată din pâlnie. Iar râsete în clasă, râse și coana preoteasă, iar Dică, foarte mulțumit: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? Bineînțeles că întrebarea i-a stârnit râsul până la lacrimi, mai ales că “huhurezul” de sub bănci nu mai înceta cu huhuelile, că s-
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
acea blestemată de nuia, care readusese în clasă duhul domnului Fusulan. Nu ne dădeam seama cât de mult o supărasem pe buna noastră învățătoare. Mai întâi, inconștientul de Dică, manipulat de nea Mitică și povestea lui stupidă, iar noi? Cu râsetele provocate de vorbele lui obraznice. Furioasă, coana preoteasă se plimba prin clasă, cu ochii pe fiecare școlar, gata să altoiască pe cel care ar fi schițat cel mai nevinovat zâmbet. Când a crezut că lucrurile s-au potolit, s-a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ale cursului de apă se ridicau pânze de ceață. Pe stânci atârnau, asemenea tuburilor de orgă, țurțuri sticloși, înalți unii de câțiva metri. Crengile de brad își risipeau la cea mai mică adiere a vântului povara argintie, stârnind țipetele și râsetele celor ce se pomeneau pe neașteptate acoperiți sub o perdea de omăt. Ne întinseserăm pe o distanță apreciabilă, eu preferam să merg mult în urmă, cei din față se manifestau peste măsură de zgomotos și luau mereu la țintă cu
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
lui, îl auzisem rostind cu vocea unuia ce dăduse pe gât destul lichid euforizant: Na, și? Lasă-l să mi-o țină dacă-i face plăcere. Că mâine pun eu șaua pe ea, nicio grijă! Apoi hohotise gros și alte râsete îi ținuseră isonul. Bine că doarme, îmi spusesem, privind cu coada ochiului spre chipul atât de apropiat al fetei de lângă mine, abia distingându-se în întuneric. Dar chiar în acel moment, la lumina fulgerătoare a unui canton, văzusem o mică
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
am îngăimat : -Da’...eu...când merg cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-a spus : -Când ai să te faci mare! Mai bosumflat și țâfnos, iar am bâzâit : -Da...acum...nu sunt mare? Iar râsete. Am început din nou să urlu, bătând din picior : -Vreau să merg cu plugușoruuuu!...Vreau să merg cu sorcovaaa! Hâââ! Hâââ! Tata n-a mai râs. Mi-a spus pe un ton ferm, grav : -Dacă nu taci, îți bășic fundul
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]