43,111 matches
-
ci doar pe acela de sclav în vacanță. Timp îndelungat, ideologia oficială și creația neînfeudată dogmelor au curs în albii paralele, despărțite de un firav pămînt al nimănui. Dar vecinătatea canalului dirijat, cu ape negre și rău mirositoare, ținea mereu rîul din preajmă sub teroarea anihilării. în vara lui 1986, volumul Alfabetul de tranziție se afla în lucru la "Cartea Românească". Trecuse deja de prima corectură cînd un ordin al "șefei statului" (după memorabila expresie a tehnoredactoarei) a dictat eliminarea, din
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului Liber-Schimbist este o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea ei, înregistrează astfel un avatar unic, pe care nici o altă operă nu l-
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
ritmul ei intern, puterea ei lăuntrică - partea activă, elanul vital, dinamic, avântul pornit din moși-strămoși, ce ne e dat dinainte. Motivul ar fi materialul din afară, decorul fatal, dar exterior, rezistența pe care aluviunile depuse în cursul său o opun râului în curgere, partea statică". ,Prezența sau absența caracterului specific - își continuă poetul demonstrația raportului dintre tradiție și inovație - hotărăște și separă tradiția de Ťtipěcť, modernul de Ťmodernismť". Ridicat la rang de criteriu valoric, specificul național nu e, după Ion Pillat
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
a fi însă o cronică, și încă una politică, Refugii este un roman. O ficțiune. O poveste cu și despre ființe imaginare dintr-un spațiu imaginar. Acțiunea este plasată în trei localități - un sat, Măgura, și un oraș de provincie, Rîul Doamnei, cu nume fictive, inexistente în realitatea toponimică a României, și capitala București, aceasta însă într-o prezentare foarte epurată, aproape convențională. Cu o singură excepție, a unei figuri de rang secundar, nici unul dintre personaje nu este și nu poate
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
științific, demitizant: , Vedeți dară, dragii mei copii, c-acea lumină frumoasă ce ne-o dă Luna, nu este ea. Vă voi spune și mai multu: Ea are munți foarte mari, dară sterpi; câmpie, fără verdeață, mări fără apă, matcă fără râuri, un firmament fără nori, și fără atmosferă, fără ceru albastru! Sărmana Lună!" Urmează date tehnice dintre cele mai precise, cu cifre și neologisme, cu rotațiune și translațiune sau revoluțiune: , Această planetă (sic!) este un corpu mai sfericu (rotundu) care se
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins și el viață alături de copacii săi, pomul, teiul, arborele cu care poetul necuvintelor face
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
răpită de URSS. Reîncepe drama românilor basarabeni în fața ofensivei imperialismului rus acum îmbrăcat în haina sovietică atee. Vasile Gafencu era la gospodăria din Sîngerei în zilele ultimatumului. L-a luat pe fiul său Valeriu Gafencu și au trecut înot granița, râul Prut, deși trupele sovietice intrase în Basarabia. Pe malul rămas la România al Prutului, Vasile și Valeriu se odihnesc, apoi tatăl îi spune fiului să rămână în România să aibă grijă de mama și de surori că el trece înot
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald. Când soarele răsare de sub deal, prin vie, Aburind a ploaie și a cânt de prima vară, ATUNCI să
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare. Citește mai mult Când soarele răsare din crinii DIMINEȚIIȘi se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria viețiiși primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și dealși te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald.Când soarele răsare de sub deal, prin vie,Aburind a ploaie și a cânt de prima vară,ATUNCI să-ți
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
MIELUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Lupul și Mielul Despărțindu-se de turmă, Un Miel poznaș și îndrăzneț Rămase puțin în urmă Și se-ndreptă spre râuleț. Cum e cristalul strălucea Apa râului la vale, Încât nu-ndrăzni să bea Doar și-admira buclele sale. -Spune-mi cine te-a-nvățat Tuna un glas în fața lui, Apa de mi-ai tulburat? Hai! Vino aici să-mi spui! -Sire, Maiestatea voastră, Va rog, nu fiți
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
nu-ndrăznesc să vă spun... Oare cum aș fi putut? Dar, Sire, nu eram născut! Citește mai mult Lupul și MielulDespărțindu-se de turmă,Un Miel poznaș și îndrăznețRămase puțin în urmăși se-ndreptă spre râuleț.Cum e cristalul străluceaApa râului la vale, Încât nu-ndrăzni să beaDoar și-admira buclele sale.-Spune-mi cine te-a-nvățatTuna un glas în fața lui,Apa de mi-ai tulburat?Hai! Vino aici să-mi spui!-Sire, Maiestatea voastră,Va rog, nu fiți supărat!Jur că numai
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă?/ Cui îi pasă de cerul fierbinte/ cu șuvițe cărunte/rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Atâtea întrebări îmi rămân.../la care
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi, dar cel mai des ca
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
și sufletești, pentru a se detașa progresiv de Samsara și pentru a parcurge, cu neabătută determinare, drumul spre Nirvana. Capitularea este, principial, exclusă pentru cel ce „nu se distinge de propriul arheu/ De lup, de trubadur și de cetate/ De Râu, de cavaler...”, de cei și de cele spre care îl poartă „arhi-amintirea”, din momentul prezent spre „ne-timpul și ne-spațiul” pregenezic, spre care aspiră și de care este absorbit. Valoarea artistică ridică lirica dorcesciană deasupra oricărei teme abordate, deasupra
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
zero al enunțării poetice. Evoluția de la abstract la concret îi sporește forța de animare și de... persuasiune. De la căutările incipiente ale precedentelor învelișuri materiale ale sufletului („Ar trebui să-i știu înfățișarea”), la revelație („...alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”, „Prea bine știu: mă trag din/ Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o ierarhizare a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
eu”. Aducerea lupului-avatar în prim-plan vorbește de la sine despre fascinația pe care această ființă, percepută, la un moment dat, ca fiind consubstanțială („... în trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit, alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”.), a exercitat-o mereu asupra Poetului, fie pe cale livrescă, fie pe cale naturală. În bestiarul simbolic al umanității, lupul rămâne unul dintre cele mai înfricoșătoare animale. G. Durand îl include într-un regim nocturn al imaginii, ca
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
din mitologia personală a lui Eugen Dorcescu, care a copilărit la poalele „Muntelui Lupilor” , într-un sat înconjurat de păduri, din care se iveau, zilnic, lupi, mai cu seamă solitari, dar, iarna, și în haită („La marginea acelei Poiene e râul, cu lunca lui, la stânga, privind în aval, e pădurea, în spate sunt Munții Vâlcanului - ai lupilor, altfel spus: Pleșa, Cornetul..."). Mult mai interesantă este însă prezența lupului în opera dorcesciană. Așa cum ne-a obișnuit, în tratarea literară a oricărui subiect
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
lăsat să treacă...” Odată creată această nișă, a avatarurilor, se forțează și granița dintre proză și poezie: „În clipa aceea chiar, lupul Dionis trecu fulgerător, ca o nălucă, prin iarba înflorită, și se pierdu în negura de sub coroanele nucilor”. Negura, râul, fulgerul, luna devin simboluri, predilect imbricate cu cel al lupului, sporind forța mitică și expresivă a avatarului. Fabulosul personaj, cu motivație existențială și exprimare simbolică, este asumat de Poet ca avatar și totem, după cum o demonstrează titlurile poemelor al căror
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și religios, și artistic. Complexitatea moștenirii culturale a simbolului Lup reiese, în ciclul de poeme consacrat “cețoasei fiare”, din asocierile plurivalente cu numeroase alte simboluri ale misterului, adâncite în nocturn și/ sau în vis și în moarte: - cu negura, visul, râul și luna (“...Se prelingea din trupul meu/ Fluidul somn, împrospătând pământul/ Ca o difuză negură”. “Înaintam în negură”, “... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I); - cu flacăra, sufletul și moartea (“Trece/ un lup roșu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ale misterului, adâncite în nocturn și/ sau în vis și în moarte: - cu negura, visul, râul și luna (“...Se prelingea din trupul meu/ Fluidul somn, împrospătând pământul/ Ca o difuză negură”. “Înaintam în negură”, “... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I); - cu flacăra, sufletul și moartea (“Trece/ un lup roșu, un lup în flăcări,/ aprins,/ sub orizont, la marginea sufletului”; „Și frumusețea toată mă privește/ invers,/ din anarhica-ți moarte/ smulgându-mă” - Avatar II); - cu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat:/ Doi colți însângerați, în raza lunii” - Avatar). Semnificațiile simbolice devin mijloace de caracterizare, la care se adaugă câțiva indicatori de atitudine: - postura demnă, neclintirea, care generează imagini statuare (“... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I; Iar el stă neclintit în luminiș” - Totem); - izolarea, delimitarea (“Apoi dispare lin, el știe cum,/ Căci haita latră laș, dar nu se-arată./ Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum” - Totem
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secară, Grăul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea când e de cosit. Să văd pâinea bună în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu Pe Iisus să-l văd rastignit pe Cruce In prescura care la altar s-aduce. Curășește-mi gândul inima o spală, Să nu am în gură vorbe se ocară. Fă să piară Doamne răul tot din mine, Să rămână doar ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
marea treceretu cu tine eu cu eul meuși un pumn de țărână în gură(Dorina Stoica 10 mai 2015)... XXXIII. DORINA STOICA, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1578 din 27 aprilie 2015. Sunt nimic, sunt toate marea și râul cerul cu stele viața și moartea odată cu ele toate se mișcă trec și iar vin e noapte e ziuă plouă‑i senin de unde oare Doamne pe pământ le‑ai adus ... Citește mai mult Sunt nimic, sunt toatemarea și râulcerul cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
sau pom, sau orice, Să mă bucur de soare și lună, Să mă lupt cu nămeții, cu viscol și vânt, Să-nfloresc și să cresc primăvara, Iar oamenii să-mi culeagă ofranda! Aș vrea să fiu mare, ocean sau un râu, Peștii să se joace în mine, Să-nmulțească, să crească, Să migreze și-apoi... Oamenii să-i pescuiască! Aș vrea să fiu o gâza frumoasă, Să zbor, din floare în floare, Să mă bucur de ea, Să mă bucur de
AȘ VREA... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380765_a_382094]