791 matches
-
nostru este acela de a supraviețui „epocii de aur”, de a ne păstra intacți, din punct de vedere spiritual, menținându-ne verticalitatea. Ea recunoștea că am dreptate, dar își motiva „ieșirile” prin imensul clocot interior, care, din când în când, răbufnea, eu fiind singurul în fața căruia se putea „răcori” fără teamă. Pentru ea, era mai greu de îndurat „binefacerile” socialismului multilateral dezvoltat, cu care trebuia să se confrunte permanent. O zi, din viața ei, se desfășura într-un ritm alert, sub
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă și candela cuminte în care uleiul este tot mai clar. Se bate tactul cu degetele înghețate de atâtea limite. Aseară am răbufnit în scris, apoi am râs de mine privind oglinda. Femeia din mine strălucea, cealaltă râdea cu lacrimi de toate câte strâng în brațe și îmbrac, pentru a nu-mi mai frig, frică de arderi,în spații în care sunt sau
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
nerostirile ei,tainele anilor care-i desenase strâmb chipul,scălâmbându-i conturul cu niște linii înghesuite și aspre,ca o trecătoare șerpuită,și pe care i le ștergeam pe furiș mereu pe sub lacrimi,atât de dragă îmi era buna. ...-Ța,ța,..răbufnea cu sfială glasul ei,veniți la mama! Și oile o ascultau vrăjite așa cum eu îi ascultam poveștile nicicând scrise de vreo mână aleasă.Se temea și de vântul pribeag care-i răscolea poalele atâta supunere de sine sălășluia în trupul
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
străinii, unde executau fără să crâcnească munci penibile pe bani puțini. În țară, oamenii politici îi știau răbdători și ușor de manipulat, amăgiți cu pomeni electorale, obținându-le cu ușurință voturile. Și acum?... Este drept că,uneori, acești blajini mai răbufneau prin demonstrații de stradă, luând în coarne guvernul sau chiar pe șeful statului, atunci când îi supărau. La furie îi tăbârceau până îi scoteau de pe scena puterii pe cei considerați vinovați. În locul celor plecați intrau ceilalți, din opoziție, care le confiscau
FENOMENUL 16 NOIEMBRIE SAU TREZIREA LA DEMOCRAŢIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382080_a_383409]
-
ruginite. Și când își deșiră veșmântul țesut, De vânt, risipit în frunze pe-alei, Găsești că nu e de neconceput Să-apară și iarna cu toanele ei! Clopotul toamnei Stau pomii încremeniți în scoica zării Și vârfurile-ntind s-asculte-un zgomot, Ce răbufnește viu în poala depărtării, Și-acoperă pământul ca un clopot. Străbate orizontul cu vâjâit și zel, Aruncă pe dealuri a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le ia cu el, Și sună solemn clopotu-i de biruință. Pomii îmi șoptesc întorși de
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
însă Skype-ul. Povestim, ne consultăm și ne împărtășim părerile. Despre viața unui Om-istorie, cum îmi place să-l numesc, stabilit de aproape 30 de ani în Montreal, voi incerca să relatez în rândurile care urmează. ---------------------------- Daniela GÎFU: Ce anume a răbufnit în dumneavoastră atunci când v-ați decis atât de îndârjit să vă abadonați țara? Victor ROȘCA: Am părăsit România în 1988 pentru că atunci mi s-a oferit ocazia. Când am plecat îmi era lehamite de regimul care, din 1948, timp de
INGINER, SCRIITOR ŞI PUBLICIST de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381280_a_382609]
-
and the Traced”, ce a avut loc la Maison du Conseil des Arts de Montreal (Consiliul Artelor din Montreal) (http://www.artsmontreal.org), stârnind curiozitatea montrealezilor de origine franceză și a românilor care au asistat la vernisaj. Dar ceea ce a răbufnit în mine, înăcrindu-mi viața și m-a făcut să-mi iau lumea în cap, a fost decizia abuzivă și ilegală a Sfatului Popular al Municipiului Brașov din vara anului 1984, care, cu aprobarea tovarășului Drăghici, Primul Secretar Municipal, a
INGINER, SCRIITOR ŞI PUBLICIST de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381280_a_382609]
-
Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte că pe un pled Răcoarea lor mirosea a aromate Pe sub umbroasele grădini Fulgerele erau niște mici surprize Deoarece unde cădeau Lăsau
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
Le-or fi păstrat sau le-au rupt în mii de bucățele? Nu voi ști niciodată. Nimeni nu mi-a povestit. Și la ce mi-ar fi folosit? Mult mai târziu, după 89, întâmplător am aflat de la cineva care a răbufnit, scăpând frânturi de adevăruri dureroase. N-am talentul jurnalistului care răsucește cuțitul în sufletul omului. De aceea n-am insistat ca să aflu detalii despre cele întâmplate atunci. Știu numai că la horă, de atunci n-au mai apărut fete îmbrăcate
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
plătesc toamnei un veșnic haraci,/frunzele galbene ca mahmudelele/mi-aduc aminte giubelele...Crăcile goale ca niște furci/ mi-aduc aminte de turci./ Și iar mă gândesc la bieții copaci:/cum plătesc ei toamnei un veșnic haraci!”. Dacă aceste versuri răbufnesc din vulcanul memoriei mele, intru într-un coșmar terifiant. Văd toți copacii de pe culmile munților cum se smulg din rădăcini și coboară vijelios la vale, cu crengile și rădăcinile fluturând amenințător...Și brazii...și fagii...și stejarii...Toți se încolonează
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
completă nu este posibilă, dacă n-ar fi totuși vorba de o persoană lingușitoare, care tot face astfel doar pentru o anumită persoană, iar în schimb.. Persoana care totuși încearcă, tot încearcă să se neglijeze complet prin ascultarea celorlalți, poate răbufni la un moment dat... într-un cuplu poate fi grav. Însă, nu-i imposibil, existând exemple enorme de sfinți. Oricum, dacă trebuie să practice mesianismul... ex.Moise. Paradoxal, chiar dacă o comunicare eficientă începe cu ascultarea, aceasta se întâmplă pentru ca viitoarea
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
apuca de exterior. În exterior, dacă nu isprăvești ce-ai început, poți peste o vreme s-o iei de la capăt. În interior cât de cât se cunoaște. Dacă nu refaceți acoperișul, tot degeaba. Dar sunt curioasă să văd, continua să răbufnească nemulțumirea Angelei. Sper că v-ați condus după planurile originale, nu cum am văzut prin alte părți. Poate mi s-a ivit șansa să corectez ceva din comportamentul meu de altădată, ticluise Valentin un răspuns la observația malițioasă a fostei
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din sălcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suportă transformările sezoanelor care îl sugrumă și îl contopec cu notele naturii, înflorindu-i partituri pe
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
în glas. - Mulțumesc, Sorin, îți rămân îndatorată cu mai mulți pupici. - Lasă că despre aceasta vorbim altădată. - Pe altădată? Hai, că-mi vin dracii pe tine! Ce crezi că gestul tău mă face să uit că ești un trădător mizerabil? răbufni ea imediat, uitând că tocmai Sorin este cel ce a salvat-o de la un iminent dezastru școlar. Te-ai dat imediat la Simona și asta te-a și primit cu brațele deschise, numai să-mi facă mie în ciudă? - Hai
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suporta transformările sezoanelor care îl sugruma și îl contopec cu notele naturii, ... Citește mai mult Cartea
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suporta transformările sezoanelor care îl sugruma și îl contopec cu notele naturii, ... IV. EDIȚIA A II
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
noi când o rezolvăm. --Nu-i nevoie! Vin eu mâine și-mi dați specialistu’ primăriei să-mi arate locul. --Hopaa! Primăria la dispoziția cetățeanului! Că, altfel...presa. --Exact.Vă rog să-mi dați actul și...vă salut! După ce plecă Mărășteanu, vicele răbufni, vărsându-și oful duduiei Anișoara, care asistase la discuție, cu capul în hârtiile ei. --Vezi mă, fată, cum procedează cetățeanu’? Intră, te face preș și își șterge ciubotele democratice pe obrazul tău. E dreptul lui...democratic...Te-a votat, îți
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
renască în noi primăvara... Să ne-ntoarcem, iubito, în munți!... La cabana iubirii e soare, Focul arde-n cămin jucăuș, Ne așteaptă, cuminți, blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Noi!...Vom arde, în noi, ce-i povară, Renăscuți, răbufni-vom spre cer... Vom opri chinul trecerii vremii, Împletind nopți de-amor cu mister. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: CÂND IUBIREA... Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1566, Anul V, 15 aprilie 2015. Drepturi de
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372919_a_374248]
-
îngăimate uneori. Îl devastează boala, aceasta-i este Golgota! Nu mai urcă pe scenă, iar aparițiile la televizor sunt din ce în ce mai puține. Micile și marile umpleri ale paharului cu amarul sau extazul, cu fascinația sau dezamăgirea, cu vinul înveselitor, uneori, au răbufnit. Bolnav, descoperă acum la viață culori, lumini și umbre neștiute. Îi visează și îi simte pe fratele său geamăn, pe mama sa, stinși amândoi, nu de mult, pe Dan Spătaru, Aurelian Andreescu... Real, trist, zguduitor! Viața îl biciuiește năprasnic! Trăiește
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
de conduită și nu întâmplător „uită” temenelele pe care le-au făcut în ultimii ani în „corul robilor” și pentru care a fost promovat drept „ultra”, „super”, marfă”... idolul pasionatelor telenoveliste. Într-o societate alienată psihic, acest exchibiționist al moralei, răbufnește în insultă, dezgustat de „perplexitatea maselor țărănești dezrădăcinate”. Nu aș dori să comentez aici prestația mai mult sau mai puțin corectă gramatical, a scriitorului favorit al snobilor, dar gândirea sa liberă (de caracter) mă cam calcă pe bătături. După cum spuneam
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
că a atins cote înalte. Prezentă în toate mediile, cel politic, cel cultural, în spațiul străzii, mă rog, unde te învârți în această societate dai de oameni obraznici, plini de ură, sentiment care mustește în sufletul lor, gata oricând să răbufnească sub forma unei spume pentru a murdări suprafețele din jur. Ori ceea ce mustește în sufletele acestor oameni nu beneficiază de nici o calitate umană necesară. Ori fac „spume” la gură când vorbesc, dovedind o mare doză de neseriozitate, de multe ori
POLITICA, CULTURA SI NEOBRAZAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344953_a_346282]
-
plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind. - Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată. - Ai pretenții de la mine. Vii cu pretențiile tale exagerate din care
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind.- Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată.- Ai pretenții de la mine. Vii cu pretențiile tale exagerate din care
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
i se adaugă câteva idei de consistență eminamente noi și de eficiență: deshiderea repertoriului teatrului către elevi și studenți, atragerea de fonduri europene pentru realizarea principalelor proiecte, cât și colaborarea teatrului bacăuan cu teatrele din București. Odată cu rezultatele concursului a răbufnit, însă, și sămânța fără rod a diversului autohton, menit să împroaște în câștigătoare cu invectivele cele mai descalificabile. Față de ele, reacția actriței Anca Sigartău este dominată de mâhnire. Conversația din care se alcătuiește textul interviu de mai jos se structurează
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
îmi înfierbântă. Simbolurile zeiței mă răscolesc prin timpuri. Spuma mării ei râde către țărmul din mine. Mărul de aur, păcatul primit drept premiu, îl țin în inima mea de păcătos. Scoicile mărilor se deschid acum și le aud glasul. Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]