487 matches
-
la cineva; la obiect; la tata; lătra; limbă; liniști; lumină; lup; luptă; mamă; mă; cu mine; neajutorat; neauzit; nebunie; needucat; neplăcere; neputință, durere; nerăbdare; nesigur; numele; numi; o persoană; oamenii; ocărăște; ofensare; panică; pe nume; Petrică; profesor; profesorul; radiații sonore; răbufnire; răutate; război; rece; reproș; reproșa; scandal; singur; sos; speriat; spunea; stadion; strident; strigă; strigăt; strigoi; suferință; supunere; surd; șeful; a tăcea; tăietor; tortură; tremura; uimire; uliță; umilință; un țipăt; undă; ură; ureche; urlat; urlete; vecinul; veselie; voce ridicată; vrea; zbier
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mai suportam să-mi tot sune poliția la ușă în toiul nopții; de fiecare dată când mă iubea, se găsea câte un vecin mai sperios care să apeleze la 112 și să reclame că sunt măcelărită la mine în casă... Răbufnirile acestea supranaturale se succedau o dată la două-trei nopți, iar a doua zi după eram cu fizicul la pământ: groaznic de răgușită, nu înțelegeam nici eu ce spun, febră musculară peste tot, dureri de încheieturi... Pe de altă parte, îmi sclipeau
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
e afrodiziacul meu. După fiecare înfrângere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală Ă izvor de energie” (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adâncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologia eșecului. Sondează nimicul originar: „Trebuia poate să rămânem la stadiul de larve, să ne abținem să evoluăm, să rămânem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-mi mai pese ce va urma. Socrul meu, un om minunat, a luat copiii de mână și s-a dus să-i hrănească și să se joace cu ei. I-a explicat apoi soțului meu cu răbdare care este semnificația răbufnirii mele necontrolate. I-a spus atunci câteva aspecte ale copilăriei și adolescenței mele, pe care doar lui i le spusesem la căsătoria mea cu fiul lui. In ziua aceea am stat doar la televizor, socrii preluând grija copiilor mei. Tresăream
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
îndelung teatralitatea ca formă a unui limbaj foarte cinematografic totuși, morfologia și sintaxa acestui limbaj, forța lui percutantă. S-ar putea vorbi cu prețuire despre economia de cuvinte, replicile puține și rare, tăcerile apăsătoare, despre îndelungile acumulări dramatice finalizate în răbufniri violente, despre deliberata confuzie de planuri: realitate și vis, realitate și dorință; fluxul intuițiile etc. Mult mai important mi se pare să insistăm asupra calităților de investigare și comunicare ale filmului, capacității lui ca (fără a contraria exigențele de realism
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu arta, surâde și surâsul ei pare "un reziduu de tristețe", iar întreaga ei alcătuire este străbătută necontenit de un fluid" (Fred Vasilescu). Din confesiunile de la începutul romanului, ne-o imaginăm excesiv feminină, mistuită de dragoste față de Fred Vasilescu, cu răbufniri mai întotdeauna cenzurate. Doamna T. trăiește prin iubire, prin sentimente superioare, apropieri sprirituale, afecțiune, devotament, dragoste, încât este femeia "iubită de toți bărbații", ba mai mult: "În primul rând, luăm cunoștință de drama iubirii acelei misterioase doamna T., siluetă tulburătoare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
manifesta al acestui animal fabulos, șarpele, care, înainte de a-și devora prada, o imobilizează cu privirile. Impresia de zoomorfism este totală, iar visul infernal al autorului își dovedește concretețea. Să mai adăugăm, în sprijinul acestei ipoteze, că Ștefan Gheorghidiu pune răbufnirea verbală pe seama sufletului său invadat de o "musteală otrăvită". O dată declanșat războiul, eroul percepe întreg arsenalul pus în mișcare în slujba zeului Ares ca pe o uriașă reptilă. Vuietul obuzelor îi amintește de șuieratul unui șarpe de fier, în timp ce gloanțele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aviatic. Într-o logică ce ține de tradiția creștină (și nu numai!), cel care moare de două ori se dovedește a fi nemuritor. În posteritate, creația sa poetică îi asigură un asemenea statut, Ladima crede sincer în acest adevăr, în ciuda răbufnirilor zeflemitoare cu tentă pozitivistă lansate de Bulgăran. Neputând să evite căderea, mai speră că, prin operă, va fi capabil să sfideze spațiul și timpul asemeni unui Orfeu modern. Într-o atare ipostază, Ladima ne amintește de autoportretul liric al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în aceleași fapte de esență. Pentru ei, toate femeile trebuie să fie de o frumusețe aparte, tot ce înseamnă urât sau hidos fiind a priori refuzat și considerat ca inautentic. Urâtului i se substituie himera frumosului absolut. Astfel, într-o răbufnire delirantă, Ladima crede că triviala Emilia ar fi potrivită ca model ideal pentru maeștrii picturii flamande: "Ah, și-o nevastă, o nevastă plinuță, albă ca tine, cu ochii mari, verzi, numai viață, strălucitoare de curățenie și sănătate... ca un model
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din care s-a născut, în mod firesc, dorința de a renunța la ascendente. Că o consecință a necesității de a se separa de figură covârșitoare a antecesorului, în versurile lui Quasimodo din a doua perioadă de creație regăsim dese răbufniri împotriva preluărilor, pe care autorul, trebuie să repetăm, începuse să le resimță că pe o povară, deși știa că fac parte din "arheologia" să de profesionist. Renunțarea la acestea, proclamata în Fraților Cervi, Italiei lor, îmbracă în alte poezii Ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo de a se feri de morbul înrâuririi să nu uităm că apariția primelor sale volume fusese umbrită de numeroase acuzații de plagiere a versurilor lui Ungaretti sau Montale este evidentă, cel puțin în a doua etapă de creație, în răbufnirile iconoclaste, precum cea menționată anterior. Poetul pare să fi înțeles că acceptarea să în canonul literar nu poate fi decât un act de abatere, de revoltă împotriva înaintașilor. Reluând motive leopardiene numai pentru a le contrazice explicit, el a arătat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
el s-a impus puțin cîte puțin, dobîndind o reprezentativitate din ce în ce mai mare în ceea ce privește acoperirea geografică, populația de referință sau produsele consumate. 11.2. TIPURI DE INFLAȚIE Inflația există de cînd există bani și are un caracter cvasipermanent. Exceptînd diversele sale răbufniri istorice din diferite etape de dezvoltare economică și din diferite zone, după anii '60 ea s-a accelerat în toate țările industrializate (ani de inflație rampantă sau tîrîtoare: 3-4% pe an). Apoi, cele două șocuri petroliere din 1973 și 1979
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
lume bogată și organizată le împinge tot mai departe la periferie, ca să uite că există. E mult mai mult și, cred, mai grav decît istorica confruntare dintre evrei și musulmani, transportată pe teritoriul altor țări. E mai mult decît o răbufnire sălbatică a unor scelerați. E revolta fără margini a celor neacceptați față de cei integrați, a celor "tolerați" fără a fi înțeleși. E vorba de o crimă a ignoranței reciproce. Lumea în care părinții lor au fost parașutați și exploatați îi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De astfel de boli nu sunt scutiți nici privilegiații. Dacă după antichitatea cu reușitele ei, timp de o mie de ani și mai bine, migratorii occidentalizați au trăit mai aproape de natura pe care au sacralizat-o, au acceptat-o cu răbufnirile ei neașteptate și au apărat-o prin jertfe consimțite religios, invocând mai rar trecutul barbar și tot mai des creștinismul, cu bisericile sale declarate azi monumente protejate de către UNESCO, în societatea contemporană crește rolul artificiului și al derizoriului, al spiritului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Războiului Rece s-a văzut că, atunci când se acutizau diferențele dintre realizările economice și cele strategico-militare sau se adânceau tensiunile climatului psihomoral și politic pe care le generau manevrele și tacticile de intimidare reciprocă ale celor două blocuri militare, creșteau răbufnirile de xenofobie, naționalism, puseurile de revizionism și alte acțiuni violente pentru descurajarea adversarului. Or, încordarea, ca și frustrările mocnite, pot să conducă aproape de punctul critic al începerii conflictelor cu deznodăminte imprevizibile în epoca "ciocnirii civilizațiilor". Timpul care a trecut de la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes), revine la lecturile antice, se raportează la dreptul roman (secolul al XIII-lea). Din acest moment, mesajele evanghelic, grecesc, roman fermentează sub mantia bisericească, însă aceasta le ține în frîu și împiedică orice răbufnire. În perioada Evului Mediu, orice revenire la sursele religioase care ar opune Biblia și Evangheliile doctrinei bisericii catolice este condamnată ca erezie, excomunicată, reprimată, anihilată. Dimpotrivă, în interiorul gîndirii creștine se deschide un dialog între rațiune și credință. Rațiunea nu se
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a unei divinități străine de condiția lui inițială, ci în sensul unei trăiri autentice. Oricum, discuția este complexă și n-aș vrea să o simplificăm aici peste măsură. "Ce s-a întâmplat în Parlament, la 18 decembrie, 2006, este o răbufnire emoțională, necontrolată, deși previzibilă, căci ținea de un program și fusese chiar anunțată" Domnule profesor, nu cu mult timp în urmă, am asistat cu toții la ceea ce s-a întâmplat în Parlamentul României, în clipa când președintele Băsescu a ținut acel
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
intrării de iure în Uniunea Europeană. O asemenea limpezire n-a avut loc în 1990, când s-a produs acea Proclamație de la Timișoara, cu punctul 8, referitor la lustrație. Ce s-a întâmplat în Parlament, la 18 decembrie, 2006, este o răbufnire emoțională, necontrolată, deși previzibilă, căci ținea de un program și fusese chiar anunțată. Și, din fericire, neluată în serios... Ba eu cred că a fost luată în serios. Spectacolul degradant din Parlament înseamnă ca aventura comunismului nu s-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
trăiește în aceeași lume cu noi toți și împărtășește cu noi toți, chiar dacă în proporții variabile, cam aceleași virtuți și defecte. Dorin Popa: Dar, după ce se anunțau "pești mari", subit, deconspirările s-au oprit. A fost doar un episod, o răbufnire? Liviu Antonesei: Hopa, iar ne-am întors la deconspirări! Nu cred că a fost doar un episod repede-trecător, pentru că e dificil să mai stopezi procesul după ce, slavă Cerului!, cea mai mare parte a dosarelor a ajuns la CNSAS. Sper că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Într-o seară am aruncat ciocanul cât colo, am venit acasă cu banii ce-i primisem și plângând, i-am spus mamei: - Na-vă banii, eu nu mai vreau nimic, nu-mi trebuie nimic! Era un fel de răzvrătire, o răbufnire a vârstei mele fragede, care nu mai accepta o muncă așa de grea. Dar tata mi-a retezat-o: - Lasă, să știi și tu ce e munca. În viață nu-ți dă nimeni un blid de mâncare pe gratis. N-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Bucuros să încheie astfel o controversă fără rost. „Știm cine decide, sigur că știm. Depinde dacă-i prânz sau e dimineață sau seară, dacă e binedispus. Slugile execută, nu ? Până când, până se va...“ Surdină, atât e revolta lui Varlam. Mica răbufnire, atât. Cât permite colivia. Reglajul respirației, atât. Varlam bolborosește, neîmpăcat, profitând că Manole e de-acum în grupul de la fereastră. Vera îl cercetează cu încetineală. De cinci, șase sau șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. " Acum ce să mai fac?" își zise dânsul, cu receptorul telefonului în mână, ascultând duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria!" ― îngînă disperat, simțindu-și creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un răstimp. Primprejur obuzele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
generate de iubire cad ca o rană incandescentă. Iubirea - acest buchet de gheizere. Iubirea poate să deschidă, ori să amelioreze abisuri. Când iubești cu adevărat, simți în preajmă respirația infinitului. Vulcanul iubirii nu erupe mistuitor decât o dată în viață. Celelalte răbufniri sunt doar replici anodine. Neîmplinit în absolut, erosul se sedimentează în biologic. Don Juan nu a găsit iubirea unică. Pentru că nici nu a căutat-o! Iubirea - o pată de sublim pe existența noastră. Telescoapele artei sfredelesc sufletul, așa cum știința nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aceea fină care Împletește impetuozitatea miresmei de tei revărsate peste lume cu utilitatea ticăită a ceaiului de tei, de acum asigurat, cu care bunicul va trece și prin iarna care vine. Sigur, Închipuirea generoasă poate broda pe păsuirea provocată de răbufnirea teiului care convoacă vechi amintiri legate de alte vremuri mai pe măsura vechiului ceainic. Dar firul mai subțire, mai delicat și mai glumeț este cel care face șarmul poemului. sfârșit de varăîntre noi n-a fost nimic nici măcar cămașa Ildiko
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un loc în Camera Lorzilor. Din fericire, Albert avea mult discernămînt, mult tact și mai ales multă răbdare, în special în relațiile conjugale. Între el și Victoria a fost o adevărată poveste de dragoste, deși umbrită de multe tensiuni și răbufniri personale, în care el juca rolul nicovalei. În mod cert, a fost sfătuitorul tinerei regine în toate privințele (apreciat și de unii miniștri, cărora le scria lungi memorandumuri, prioritar de politică externă și de regulă bine primite), mai ales după
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]