1,122 matches
-
gânduri l-au năpădit pe bătrân: „Cred cî îi foami băietulu’. Vinim noi de-o jumătati di zî! Da’ ce-am pățât eu di am căzut pi sanii? Cred cî am leșânat... Oari ci fac băiețî ciia?”.... Până la Fântâna cu răchiți, au mers destul de ușor. Acolo, însă, li s-a pus de-a curmezișul un troian bine clădit în spatele malului înalt al drumului. În timp ce se lupta cu omătul îndesat, se întreba: „Oare gârla ce duce în Șărpării n-a fi troienită
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alergătură și de corvoadă - a răspuns Todiriță neconvingător. „Asta s-o creadă mutu’! Tu îți rumegi necazul precum își mușcă calul zăbala. Da’ poate ți-a veni și ție mintea țăranului cea de pe urmă...” Când au ajuns la Fântâna cu răchiți, mersul lui Todiriță a devenit greoi și împiedicat. Aproape fiecare pas era însoțit de un oftat. Parcă nu mai voia să ajungă încotro a pornit. „Cred că numai unul pe care îl așteaptă ștreangul la capătul drumului se dă așa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mi-ar fi părut așa rău ca după Bobiță. La miezul zilei, când Nuța, nepoata mea, s-a dus la grădina cu iarbă din apropierea casei să adape și să mute vaca, l-a găsit pe Bobiță, tolănit la umbra unei răchite, supraveghind pe Floreana care păștea liniștită. Când și-a văzut stăpâna, a întâmpinat-o vesel cu mișcări repezi din coadă raportându-i, parcă, faptul că se află în misiune și și-o îndeplinește conștiincios. După ce a primit laudele cuvenite pentru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
atacați și nu avem nici o apărare. Mă tem ca nu cumva aroganța ignorantă a Curții să ne coste dinastia. Sunt obosit, zice Hsien Feng după un moment de tăcere. Prințul Kung sună după servitori, care aduc înăuntru un scaun din răchită cu spătarul lăsat în jos. Ajutat, împăratul se așază pe el. Cu fața palidă și ochii încețoșați, rostește către fratele său: — Gândurile mele zboară precum fluturii. Nu mă mai obliga să gândesc, te rog. — Am permisiunea Domniei Voastre să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
articol dintr-un tratat pe care nu-l cunosc prea bine. Hotărăsc să aștept. Când îl aud pe Majestatea Sa că s-a trezit, îi duc ciorna. Hsien Feng e pe jumătate întins, cu ochii închiși, într-un scaun din răchită. Un eunuc îi dă de mâncare cu lingura dintr-un castron cu supă din sânge de căprioară. Are cu siguranță un gust groaznic, căci Majestatea Sa are o expresie care-mi amintește de un copil ale cărui degete s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta de-aici. Mi-a adus să mănânc doi mici și mi-a pus o ceașcă în mână. ― Bea și tu, zice, mi-o dădu mocanu ăsta de-alături. A tras și el cu căruța ca noi, e de prin Răchitele. Are și el un copil să-l dea la școală. A venit cu ei în căruță și cu un butoi, eu zic că are o sută de chile. Ei, adăugă el, pot eu să fac față? Se duce și dă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ploi și de soare, rânjea casa. În alt rând, pe Plocon se ivi un chip bărbos, vesel, dar și nedumerit. Omul ședea la o masă Încărcată din belșug și Înălța bucuros către nu se știe cine o damigeană Îmbrăcată În răchită Împletită. În jurul lui ploua cu bani. De-a stânga și de-a dreapta omului stăteau doi jandarmi: unul dădea să-l Împungă cu baioneta de la armă, iar celălalt Îl pocnea În cap pe petrecăreț cu o bâtă scurtă și groasă. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sânge de albanez ungur și țigan - avea să-și omoare nevasta după ce, În fața ei, le tăiase gâturile celor trei copii cu un cuțit lung pe care, la sfârșit, și-l Înfipsese În inimă, cu o nemaiîntâlnită ușurare sufletească), fotoliul de răchită Împletită din care obișnuiam a contempla lumea cu ochii Închiși - prieten drag, și el, ce-mi ocrotea odihna trupului și nestarea minții și a sufletului -, un butoi cu doagă de stejar În care se găseau douăzeci și cinci de vedre de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zestre de datini Nu ură, mocirlă și patimi. 29.03.1984 MAMA NOASTRĂ Sub poală de codru verde În târla perjerilor, Te‐ ai născut precum se cade La aripa oilor Când bunica fericită Te‐ nfășa cu țoalele În copaia de răchită Te‐ ncălzeau mioarele. Ai crescut curat, cinstit, Ca o floare‐ n glastră ș‐apoi cum ne‐a fost sortit, Ai fost „mama noastră” Vrednică ești de respect Mamă de la țară Ne‐ ai crescut pe toți la piept Prin colb, sub
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aduni cu frații‐acasă și să‐mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin, să‐ i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și‐un pogon din Luncă, Maică, să le ia Maria ... Lui Mitruș să‐i lași zăvoiul De răchiți, dintre pâraie; Carul, boii și cu plugul Să le lași lui Nicolaie. Iară tu, ca mai cu stare Decât frații ziși pe nume, Să iei casa‐ n care, maică, Ți‐a fost drag să vii pe lume. Când și când
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mistuharu TAMBA, provincia clanului Akechi KAMEYAMA, castelul lui Akechi Mitsuhide TEMPLUL HONNO, reședința temporară din Kyoto a lui Nobunaga TEMPLUL MYOKAKU, reședința temporară din Kyoto a lui Nobutada FORTĂREAȚĂ ÎNTR-UN LAC Doi samurai intrară, la galop, prin porțile de răchită ale Okayamei, cu copitele cailor stârnind un nor de praf, în timp ce se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Armata clanului Akechi se repezi prin porțile străzilor a Cincea, a Patra și a Treia, șiroind în oraș. Ceața era încă deasă, dar o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea și o puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care atârna rufele, ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din răchită împletită, până lângă dulapul maro, masiv îdulapurile încastrate, albe, subțiri, care păreau făcute din plastic se aflau încă într-un viitor îndepărtat. Astfel de dulapuri erau considerate niște obiecte care-ți ușurează viața, iar în casa noastră nu exista așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
caz, sunt dispusă să încerc. Sfârșitul unei dureri de urechetc " Sfârșitul unei dureri de ureche" — Un pahar cu apă, vă rog. Și un meniu. Mi-e o foame de lup. Susan s-a lăsat să cadă într-un fotoliu de răchită din cafeneaua Natasha. Din cauza șoldurilor în continuă expansiune îi era greu să încapă în fotoliu. —Dumnezeule, dacă acum sunt cât un bungalou, îți închipui cât o să fiu în pragul nașterii? i s-a plâns ea Fionei. Am pus pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chipul descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci de ani, Îmi făcu semn s-o urmez. În fundul grădinii În care intrasem, se găsea o căsuță unde mă așeză pe un scaun de răchită, făgăduindu-mi, cu un gest, că avea să vină să-mi dea drumul. Mă liniști cu o grimasă și cu un cuvânt magic: andarun, „casă interioară”. Soldații n-aveau să vină să scotocească acolo unde stăteau femeile! Într-adevăr, zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aia să pornești. — OK, șefu’. M-am Întins după cealaltă sticlă, am luat tirbușonul și am desfăcut-o. Am luat o gură mare și după aia am pus bine dopu’ la loc și am lăsat-o Între două urcioare din răchită, pline cu apă. — Uite-l pe domnul Sing, i-am spus lui Eddy. — Da, domnule. Barca se apropia de noi. Au adus-o la pupă și de data asta i-am lăsat pe ei s-o lipească. Domnul Sing apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu lira ; cameea din stânga - un Neptun cu tridentul... Nu mai are chef să facă nimic până diseară. Chiar și până la geam se duce fără chef, abia târându-și picioarele. Pentru că ce o să vezi și acolo ? Chioșcul cu iedera, scaunele de răchită de sub nuc... Aaaa ! Cum de nu este Sophie la mansardă să îngrijească gâlcile lui Grigore ? Cum de a apărut aici ? Ai putea crede că a ieșit să-și controleze straturile de trandafiri, dar cum se face că a ales tocmai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon dența Profesorul, cât despre ușă - aceea, pe câte știi tu, nu s-a deschis niciodată. Poate chiar este bătută în cuie. Nimeni, deci. Și cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-un fel această situație ce devine din ce în ce mai intolerabilă... Ceva trebuiește făcut, și cel mai bine acum, aici, la această mică răscruce : de aici, o alee o ia grăbit înapoi, cealaltă merge spre bătrânul nuc, unde sunt pregătite fotoliile de răchită... Dacă este atât de zurlie încât să-și riște propria situație pentru un nimic, nu-i este permis să riște și situația ta, care știi cât de greu ți-ai făcut-o !... Grăbește-te deci, postează-te în fața ei și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei îi datorează inconveniente de tot felul... Las-o deci, îmi spun, cu furtunul și cu trandafirii ei, ca și când n-ai văzut-o... Lasă-ți privirea să alunece înapoi peste coroana nucului, sub care stau risipite măsuța și fotoliile de răchită, apoi de-a lungul straturilor de trandafiri. Lumina încă tot orbitoare a zilei, căzând peste un jet de apă, irizează un mic curcubeu deasupra. Sophie a uitat, acum observ, un furtun deschis și aleea se umple încet-încet de apă, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]