605 matches
-
putea progresa. (așa e! așa e!). După care începe să scandeze: În-vă-ță-mânt! În-vă-ță-mânt! La început sună ridicol și îmi zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
degrabă site-urile de modă sau chat-ul pe subiecte amoroase, gastronomice, ori, de ce nu? discuțiile despre club culture. Doctorul mai încercase în câteva rânduri să-l atragă în jocuri virtuale: UEFA Championship, poker on-line, curse de mașini sau, ultimul răcnet în domeniu, o societate virtuală ce relua toate structurile celei reale. Te înscriai contra unei taxe și începeai să activezi ca simplu membru, după care, în funcție de efortul depus și de intenții, puteai fi promovat până la nivelul top management-ului virtual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
instalațiile mereu înfundate. Pe banca din fața intrării în bloc, o ciurdă de babe tuciurii supravegheau puradeii care se jucau printre sticlele de plastic și resturile menajere aruncate pe spațiul verde. Seara, când se întorceau capii de familie beți turtă, începeau răcnetele: erau caftite pirandele și puradeii. Atunci trebuia să pun o casetă cu uverturi wagneriene, să dau volumul la maximum. Limacșii rezistau la orice, numai la acordurile din Aurul Rinului nu. Apartamentul era intim mai ales datorită faptului că Adelina își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de bombe, care se hotărăște rapid să treacă în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
adaugă acesta, grav. Mă tem că vom asista la finalul poveștii. Che sera, sera! Peste încă un minut, pe sticla ușilor alipite, se preling razele oblice ale unei lanterne, răsună câteva ciocănituri puternice, apoi erupe un glas gros, răgușit de la răcnete, de la țigări proaste, tebeciste și de la tărie. Glasul șmirgheluit aparține, cu certitudine, lui nenea Sandu Chituc, șeful veșnic interimar de la celebra Secție de Sud-Est (cu aceasta, în sine, este o altă întreagă tărășenie...). Nenea Sandu Kojak își lipește chelia umedă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alipit, cum s-au și-nțeles, din ochi, să plece, ca să și-o tragă. Eu, cu Dan și cu Viermișoru', ce să-i facem? Ne-am luat iar de băut și de jucat cărți. La un moment dat, auzim țipete, răcnete și fugim, care cum apucăm, în curte, unde dăm peste Nae leșinat, după fellatio, cu jumătate de jucărie tăiată, la Coco, în mânuță! Boss aruncă în ea cu niște anafură și aia dispare imediat. Parcă se topește în noapte! Jur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cap și apoi îl azvârli pe podeț, lângă portița în dosul căreia Nicu amorțise de frică cu gura căscată și lumânărele sub nas: ― Acolo să stai, hoțule, nu înaintea mașinilor! Pe când automobilul cotea puțin mai jos, în curtea conacului Iuga, răcnetele lui Costică umpleau văzduhul și adunau vecinii. Baba Ioana, speriată, sosi într-un suflet: ― Ce-i, Costică?... Ce-ai pățit? Copilul răspunse printre sughițuri de plîns: ― Eu m-am... m-am... m-am jucat... și... aoleu, aoleu urechile mele! ― Ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ia mâna de pe mine!... De ce pui mâna pe mine?... Ce-s eu, sluga ta, să pui mâna pe mine?... Mă batjocorești pe mine... De ce-ai pus mâna pe mine? Mulțimea de țărani fu pătrunsă brusc de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. Înainte ca lumea să se dezmeticească și să pornească pe făgașul deschis de feciorul Smarandei, primarul Ion Pravilă sări la dânsul și-i zise prietenos, dar și poruncitor, găsind tocmai glasul potrivit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe, să pacifice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pumnii și cu picioarele, tăvălindu-i pe dușumelele cerdacului. Avocatul Stavrat țipa desperat: ― Nu mă omorâți, fraților!... Eu nu-s de aici!... Aoleu! Din casă izbucniră strigătele doamnei Platamonu și ale femeilor, care se amestecau în zgomotul loviturilor și al răcnetelor. Încaierărea ținu numai câteva momente. Apoi răsună glasul lui Nicolae Dragoș, ca o poruncă: ― Ho!... Oprește!... Lasă-l, nea Chirilă!... Stați, măi oameni, că noi n-am alergat până aci pentru nițică bătaie!... Nu mai da în el, băiete, n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întîmple să se năpustească asupra lor ticăloșii, să le nenorocească pentru toată viața. Acum însă se simțea la largul său. Fără să se impresioneze de urletele lor, strigă iarăși mai tare, să-l audă toți: ― Ho! Ho! mai lăsați răcnetele, să mă auziți și să vă aud!... Ei, ce-i? C-ați venit cu arme, văd, voi mai mult de o sută și eu unul singur!... Ce-i? Ce poftiți de la mine? Țăranii, care se liniștiseră o clipă, porniră din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pumnul. ― Tu să dai în mine, măi Trifoane? Tu să-mi poruncești mie? făcu primarul cu o înflăcărare mânioasă și mândră. Ia poftim, Trifoane, dă! Trifon se repezi înjurînd, dar țăranii îl opriră. Urmă o hărțuială lungă, cu urlete și răcnete, la care luară parte toți câte puțin, ca să-l convingă pe primar să fie alături de oameni, nu împotriva lor, că nu șade bine, amenințîndu-l chiar că, altfel, nu va fi părtaș nici la pământuri. Ion Pravilă, și din ambiție că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri. La ușa locuinței lui Leonte Bumbu se grămădeau unii cu răcnete amenințătoare pe care însă le întreceau țipetele nevestei logofătului, dinăuntru. Alături, în cancelarie, se învîrteau mai mulți, spărgând ce le cădea în cale și războindu-se mai ales cu registrele în care erau însemnate învoielile și datoriile oamenilor. Petre trecu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ieși din șanț, dar nu aveai voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă pe vreunul cu bățul, scotea un răcnet teribil. Victima trebuia să rămână ca paralizată. Vrăjitroaca îl târa de mână până la cuib, unde îi căra în cap un număr convenit de "castane" și, astfel botezat, cel prins devenea și el vrăjitroacă, își lua o mască și urmărirea continua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capital, pe care nici nu vrea să și-l recunoască drept ce e - un defect -, nici, cu atât mai mult, nu vrea să și-l corijeze. — Bolnav și neputincios, unde mai voiești să mă târâi pentru distracțiile tale ? Cu asemenea răcnete se sfârșește fiecare discuție, încât, pentru a nu le mai da servitorilor un motiv în plus de amuzament, mă retrag, în pragul unei crize de nervi. Acum cel puțin știu că mă retrag în camera mea și știu că peste
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plină de lacrimi și muci și sugându-și două degete, adormise. Doi cercetași veniți chiar în urma mea au încercat să ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a început iarăși să urle. Am mers mai departe, pierzându-i din raza vederii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Anglia ne-a făcut să avem în fața ochilor noaptea de coșmar de acum o săptămână când, istoviți după zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vlad să luăm gustarea și trecem pe lîngă biutele acoperite cu plasă de camuflaj În care sînt adăpostite rachetele sau tunurile de calibru mare. E locul de instrucție al celorlalte baterii. De dincolo de un pîlc strategic de mesteceni se aud răcnete și icnete, se pare că alții nu sînt la fel de norocoși ca noi. Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran zelos face judo cu un răcan, pe care spaima l-a transformat Într-o păpușă neînsuflețită. Se vede că antrenamentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
casă fără uși. În casă știu foarte bine cine se află, așa că fug de el. Fug de el și reușesc să găsesc o ușă, și nu doar că mi-l imaginez, dar Îl și văd după niște coloane și un răcnet mi se zbate În gîtul inert, nu pot să strig și de la un anumit moment nu pot nici să mă mai mișc. Și el vine, e din ce În ce mai aproape. E ceva monstruos, e hidos. Iar eu sînt paralizat, incapabil să mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am ce să aud de la el, așa că nu-l mai sîcÎi cu Întrebări al căror răspuns Îl știu. Parcurgem cei doi kilometri În aproape două ore, În gemetele și răcnetele pe care el le scoate ocazional - Întrebîndu-mă ce m-aș face cu el dacă ar Începe să-i curgă nasul... sau, mai rău, l-ar apuca o diarie. CÎnd plecăm spre poligon, inimile ne bubuie În piept. Ne bubuie e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște gîturi fragile de girafă, sub ceruri vineții din care ningea rar și congelat, spre sfîrșitul ei, dansează elastic sub același cer, de un albastru care te umple de speranță (adunînd uneori În colțurile lui Îndepărtate furtuni de primăvară), În răcnetele noastre războinice. Cumva, am ajuns la jumătatea lui martie. E bine. Cireșul din fața dormitorului dă semne că ar vrea să ne spună și el ceva, i-au ieșit trei stropi verzi. Cred că Înțelege ce se Întîmplă cu noi. Au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drepte În căușul palmei stîngi. MÎine e acest tren care se deplasează Înșelător și din a cărui inimă se ridică două dîre de fum aurii, În lumina amiezii de aprilie, două dîre de fum pline cu muzică populară și cu răcnete vesele: Hai liberareee! The Future is... De alegeri În concediu, la oraș Reușesc, cumva, să nu ajung fruntaș, așa cum Îmi dorea comandantul de baterie. Cum ar fi fost? Cum ar fi fost să ajung un fel de Portocală-Porcescu, zbierînd comenzi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
concentră, controlându-și respirația și copleșitoarea teamă că se va sufoca. Inhala întunericul care-i umpluse întreaga ființă. Mai târziu, trezindu-se dintr-o stare care nu fusese somn, își adună toate forțele ca să strige din nou, și scoase un răcnet extrem de puternic, care se reverberă în spațiul închis și făcu să vibreze și să clincăne strident întreaga rețea de metal invizibilă. Pe dată luminile se reaprinseră, un paznic furios deschise ușile de sus și coborî în goană pe scări. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anumite momente, ci se va strecura în interstițiile cotidianului: înmulțirea "agapelor" amicale, achiziționarea nejustificată a cutărui articol de vestimentație pe care presiunea tribală îl impune, cheltuieli imprudente pentru un bilet la cutare concert muzical sau pentru un telefon celular ultimul răcnet. Fiecare poate găsi în acest sens multiple exemple care traduc perfect saturarea unei simple logici economice. În opoziție cu ceea ce se spune adesea, luxul nu este pur și simplu expresia unei "comercializări" dezlănțuite a existenței. Este o stare de spirit
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]