1,313 matches
-
de vânt lățos bătu cizmele: - Trăiți, dom’ general, eu nu prea am înțeles ce avem de făcut. Asta îl înfurie pe general. Da, rău de tot. Se îndreptă spre el calm, cu pași rari, iar când se apropie de el, răcni: - Cum n-ai înțeles, mă, nenorocitule? Și jap! cu biciușca. Înțelegi, mă? Și iar jap! Comentezi, mă, ordinele mele? Jap! Jap! Sabotezi, mă, poruncile Măriei Sale? Jap! Jap! Nenorocitul urlă de durere: - Văleleu, să trăiți, am înțeles! Prăpădenie se opri gâfâind
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
uitate undeva în timp probabil. - Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama după care s-a spânzurat în baie, mâine vei auzi de un tată care își înjunghie cele două fete, după care se omoară. Apoi vei răcni de mânie văzând cum un copilot sinucigaș își strivește aparatul de zbor, cu o sută patruzeci și nouă de viitoare victime la bord, de coastele unui munte. Vei râni în propria neputință auzind cum un tânăr își împușcă instructorul într-
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
So-Kaar, suntem în căutarea unor tovarăși de viață pentru a ne reface clanul decimat de atacurile sordizilor. Râsetele izbucniră ca la comandă, într-un cor cârâitor. Am simțit instant cum furia îmi urcă în gât, gata să mă facă să răcnesc. Un Kaar nu poate permite să fie bătaia de joc a nimănui. Am întins mâna la spate, după armele mele. Bineînțeles că nu am mai găsit niciuna. Îmi lipseau și centura magnetică și brățara de orientare. Căpetenia, cu privirile pe
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
kemașul care își rotea arma deasupra capului, ca pe un băț firav. Eschivă stânga. Salt stânga. Salt dreapta. Mă strecuram destul de bine, dar loviturile în gol, treziră furia luptătorului. Respirația îi devenise accelerată și șuierătoare. Acum! Se aruncă asupra mea, răcnind. N-am făcut decât să ridic lama grea și să aștept să se înfigă cu pieptul în ea, neputându-și domoli avântul. Căpetenia sări din scaunul său, ca împins de forțe nevăzute. Trei! Viața ne era asigurată! So-Kaar se ivi
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
printre scândurile gardului și am observat că gospodarul casei ascuțea araci pe un butuc. Nici nu ne-a luat în seamă. Pe prispa csei...nicio mișcare. -Cred că nu ne-a auzit, a zis Marin. Hai, încă o dată! Și iar răcnirăm însunete de zurgălăi: „câțu-mâțu/întoarce pârțu’...” Atunci, gospodina ieși furioasă din casă și strigă din prispă către bărbatul ei: -Băă! Tu n-auzi ce strigă zăltații ăia la poartă? Omul lăsă ascuțitul aracilor și întrebă: -Ce strigă, fa? Femeia, furioasă
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
și strigă din prispă către bărbatul ei: -Băă! Tu n-auzi ce strigă zăltații ăia la poartă? Omul lăsă ascuțitul aracilor și întrebă: -Ce strigă, fa? Femeia, furioasă, puse mâinile în șolduri, arătând spre poartă: -Ascultă-i și tu! Încurajați, mai răcnirăm un „câți-mâțu/întoarce pârțu’”, cât se poate de clar. Auzindu-ne, gospodarul a pus mâna pe un arac și s-a îndreptat agale spre poartă. Nici n-am observat când Mărin, băiat isteț, a rupt-o la fugă, lăsându-mă
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
m-a întrebat, foarte calm: -Cum ziceți voi, mă? Nătângul de mine, în loc să urmez exemplul înțelept al lui Mărin, care se oprise la o distanță apreciabilă, mă pune naiba să-mi demonstrez calitățile actoricești. Și unde nu-ncepui să mai răcnesc nenorocita de poezioară, agitând tetral și în disperare clopoțelul. Gospodarul mă privea năuc, roșu de furie, dar calm. Tot așa ieși pe poartă cu aracul în mână: -Apăi, stai mă să-ți dau eu ouă încondeiete, ...tu-ți pârțu’ mă-
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
plin atac cu bulgări mă opresc brusc, mă întorc și strig din răsputeri către om, întorcându-i înfuriata înjurătură, ca pe un bumerang: -Ba, pe-al mă-tii! Omul, care, între timp se potolise, iar s-a înfuriat și a răcnit ca o fiară rănită: Ce-ai zis, mă? Iar a început să alerge după mine și să arunce cu bulgări. Nu puteam să tac și să fug ca un infractor cuminte și înțelept? De data asta bulgăreala s-a intensificat. Un
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
Spune, pișpirică! —Pot să mă duc să mă piș? Cocuța - fleașc! o smetie după ceafa crețului: —Pișe-te pe tine, boule, și să-mi spui imediat ce e cu sticlele ălea! Deodată Corcodușe s-a băgat în fața lui Hapciurică și a răcnit: Nu-l mai bate, tanti Cocuța, că eu sunt vinovat! A fost ideea mea. Am intervenit: — Lăsați-i, doamnă, să vorbesc eu cu ei! Ia zi măi, Corcodușe! Spune ce și cum ați făcut! Corcodușe s-a întors mai întâi
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Era haos. Pedagogii strigau la ei sa sară și ei săreau. Salvările așteptau acolo. ─ Ieșiți din cămin, etajul doi afară! Nu pot sări, nu pot! O fată atârna pe geam și țipa, plângea, cerea ajutor. ─ Sari pe geam, hai odată! răcnea Bălășoiu. Apare un băiat în spatele ei, o apucă de umeri. Amândoi s-au aruncat în gol. Ajunși la pământ fata țipa și mai rău. Mi-am rupt piciorul, piciorul meuuuu! Salvarea a tot cărat la ei. Ce zi ! Am luat
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
-i toată lumea? Nathan intră puțin dezorientat, urmat de tatăl său. Marshall trecu fulgerător pe lângă maică-sa și-și apucă fratele de umeri: - Nath, eu acum plec... - Da, dragă, pleacă, fiindcă nu mă mai suportă... Așa a spus... - Mamă, încetează odată!, răcni Marshall întorcându-se și privindu-și mama cu ură. - Hei, ce-i nebuneala asta aici?, interveni tatăl lui Marshall. Unde crezi că pleci? - Mă duc la Mike... - Plecați, plecați... O să vedeți voi!... bâigui maică-sa. Și neputând să se mai
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bine știind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Iisus Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... - Preacucernice Părinte Profesor, dacă ar fi
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
Îți place în această pădure magică?”. ”Enorm”. Ei bine, eu îți pot oferi să îți petreci tot restul vieții aici, doar aici... în locul anostei și chinuitoarei existențe pe Pământ...”. În acel moment Aiko a vrut nu să spună, ci să răcnească: DA! Și te rog fă-o cât mai repede, pentru totdeauna!”, fiindcă o astfel de ocazie, poate, nu avea să i se mai ivească altădată. Și asta ar fi și făcut, fără îndoială, dacă nu și-ar fi amintit din
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
replica de mai devreme. S-a enervat la culme, a văzut negru în fața ochilor. "De unde știi tu, gigolo de 2 bani, despre enigmă? Despre Julian? Ce știi tu? Ieși imediat afară din casa mea, imbecilule, până nu chem poliția...", a răcnit la el, apoi s-a închis pe dinăuntru cu zăvorul și a izbucnit într-o criză de plâns. Nu mai voia să doarmă, de teama de a nu mai avea coșmaruri. Nu mai voia să iasă pe stradă, ca să nu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
înțeleg... Nu înțeleg nimic... trebuia să mori...”, am articulat, complet derutat. Ce te-a întrebat mentorul tău, Ji Yan, înainte să-ți spună cum să mă învingi?”. Dacă am mai fost aici...”. ”Și? Ai mai fost, ratatule, ai mai fost?”, răcni Hira, accentuând și strigând cuvintele în urechile mele. Dar eu îți spun: bine ai revenit pe tărâmul care îți va aduce un sfârșit grabnic și dureros... Ha, ha, ha..., mi-am reamintit replica din vis. ”Nu înțeleg”, am murmurat, tot
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
au petrecut noaptea cu mine, dar pe care nu le cunosc decât din vedere, sunt chemat la secție de polițiști care seamănă cu extratereștri. Sunteți un trio de neuitat, unul de care îmi voi aminti până la sfârșitul zilelor mele”, am răcnit, amenințând-o în continuare pe femeie cu cuțitul. Pentru câteva momente, mi s-a părut că doamna în portocaliu s-a transformat într-un pește-gigant, care a alunecat pe jos și a început să se zbată, umezind podeaua. Revenită apoi
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
îmi voi sfârși zilele?”. Nu ai fost de față când a început Jocul. Nu știi ce s-a discutat atunci”, a continuat un altul. Nu! Nu am fost! Și nici nu vreau să știu ce s-a întâmplat atunci!”, am răcnit, furios. ”Sunteți niște monștri! N-am să fac asta în viața reală, n-am să-mi ucid prietenul!”. Pelicula a fost deja scrisă. Ne pare rău, nu mai poți schimba nimic”, vine răspunsul, de undeva de nicăieri. ”Sunteți niște monștri
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
sau pierdut. Un singur lucru era cert: editoarea și publicul vor avea materialul promis. Poate că, în afara invidiei ucigașe, se amestecase și sentimentul datoriei în gestul meu nebunesc. Încă traumatizat, privindu-mă cu oroare în oglindă, dar în același timp răcnind că „o pot face!”, clamând ca un biet nebun că pot fi egalul lui de Villeneuve și al lui Leroux, m-am așezat la birou. Și am început să scriu: „Ramona, dacă ai ști ce preț teribil am plătit dorinței
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Au coborât trei indivizi mascați, cu mitraliere. „Mori, cerșetoare împuțita”, a zbierat unul dintre ei, apoi au ciuruit-o, efectiv, cu automatele, lăsând-o inerta într-o baltă de sânge. „Nuuuu!!”, am răcnit, alergând către ea cu disperare, desi știam că e prea târziu. M-am apropiat și i-am atins cu delicatețe tenul însângerat. „Nuuuu!”. „Ce i-ați făcut, animalelor?”, am strigat. Înainte de a ma prăbuși la pământ neputincios, plângând în hohote
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
să mă întorc înapoi imediat a fost un horcăit înfundat, de muribund. Am dat navală în cameră și am văzut o imagine de coșmar: iubita mea zăcea întinsă în pat, cu gâtul tăiat între cearceafurile pline de sânge. „Nuuuu!”, am răcnit, temându-mă că voi înnebuni. „Nu poate fi adevăraaat!”. * De ce facem asta? De ce lăsăm lumea să ne ucidă visurile, să ne destrame amintirile cele mai de preț? Vom câștiga, vreodată, ceva cu adevărat în felul acesta? Ce înseamnă, în mod
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
să știi?”, rosti, în timp ce trupurile ni se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu, orice, orice pot indura, numai asta nu!”.”NUUUUUUU Stăteam lângă mormântul ei de ore, zile, luni, murmurând continuu aceleași cuvinte: „Vreau să fie totul că la început”... „Vreau să fie totul că la început... Te iubesc”. Acest preț
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Lipită de brațul lui, caută să își păstreze cât putea de mult calmul, desi nebunia ceremoniei o făcu la un moment dat să regrete că îl cărase pe Râul în tumultul rudelor înfierbântate, care strângeau mâini în toate părțile și răcneau de parca toată lumea era surda. O strângeau și pantofii cei noi! Îi ardeau tălpile și obrajii, dar indura cu stoicism, conștientă că Râul îi aruncă din când în când câte o privire cercetătoare. Cel putin toți aveau ținute selecte. Sau, mă
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
inspirației: „Împinsă de un/ suflu icaric/ m-am rostogolit/ într-o bibliotecă de scrum,/ pipăi cu gândul/ osuarul fierbinte/ și scutur cenușa/ dintr-un Luceafăr postum,/ miroase a Platon,/ a Kant și a Noica,/ calc pe jăratec/ de Proust și răcnesc,/ o pasăre Phoenix/ îmi sparge călcâiul,/ prin el - își divulgă esența/ un trainic travaliu ceresc”.Cel mai adesea sufletul poetei izbutește să se mențină, în albia sa subtilă, în pofida oricăror zvîrcoliri ale conștiinței. Matricea sufletească, în calitatea ei categorială, se
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
ele, de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bineștiind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu cautând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... Vorbind, aici, de primenirea duhovnicească, ne referim
DESPRE PRIMENIREA DUHOVNICEASCA A TINERILOR IN HRISTOS, PRIN BISERICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349067_a_350396]
-
Duruitoarea, am înlemnit, cu trupul cuprins de spasmele unei emoții nemaiîncercate. N-am văzut în viața mea așa ceva! O cădere masivă de apă, în două trepte, se spărgea la picioarele noastre și arunca bubuituri în toată pădurea, așa încât trebuia să răcnești de-a binelea dacă aveai ceva de spus. Nimeni nu avea nimic de spus! Timpul se scurgea și nu ne înduram nici unul să propunem plecarea. Stăteam umăr lângă umăr pe banca îngustă tăiată lângă trunchiul unui copac imens, priveam dansul
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]