1,700 matches
-
fusese stabilită în samarra. După ce puse totul în balanță și renunță să mai piardă timp cu verificarea greutăților până la ultimul miligram, până la ultima posibilitate, până la ultima ipoteză, comisarul luă un taxi spre providențial, s.a., era deja în amurg, când umbrele răcoresc trotuarul din față și sunetul apei căzând în bazine capătă vigoare și devine brusc perceptibil spre surpriza celor care trec. Nu se vedea nici o hârtie abandonată pe străzi. Cu toate acestea, se vedea că comisarul era cam preocupat și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
contează să fii la modă, contează să ai stil. Un vânt ușor bate dinspre vecinii din față, un vânt umed care vine tocmai de la lac, apele pe care, toamna, se așază păsările migratoare să se odihnească. Vântul ăsta ușor mai răcorește câte o secundă. Măcar atât. Asta face bine în căldura de toamnă care le îmbracă în roșu pe cele două femei aflate sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe. II. O ACTRIȚĂ CELEBRĂ — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sfârcul drept, care e mic și rozaliu, ca al unui copil. Se aude un țipăt scurt care seamănă cu numeroasele chemări ale păsărilor de pe aici. Însă țipătul amuțește imediat. Aoleu, așa sunase țipătul. Ce prostie. Cred că trebuie să te răcoresc un pic. Îți aduc imediat înghețata, ți‑o aduc imediat. Gazonul parcă se ridică înspre Rainer, are senzația asta din cauza greței, greața îi vine de la propria agresiune, agresiunea vine de la pofta pe care i‑o trezește Sophie, pofta se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din carne încheietura unui deget. Când Hans spune a cincea oară că totul se întâmplă din iubire, Sophie spune că puțin îi pasă de motivele lui, important e s‑o facă și își cuprinde gâtul cu palmele ca să și‑l răcorească. Hans muncește în continuare la propria pulă, de parcă ar vrea să treacă o sârmă printr‑un zid, când de fapt nu reușește decât să tragă de el însuși. Sophie ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prostul, că ea nu avea nimic să-și reproșeze; nu eram În stare de nimic decât să mă las purtat de parfumul acestei femei Încă Îndrăgostite de mine. Era trecut un pic de opt seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și potopul de lumini ale firmelor publicitare creau o atmosferă propice confesiunilor de dragoste. Ferestele zgârie-norilor se reflectau În ochii noștri precum tot atâția aștri lunari dreptunghiulari. — Când Îți spun că ai contat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tarziu, legenda onanismului diogenian. într-adevăr, Diogene deplângea faptul că nu-și poate satisface dorința sexuală cu aceeași inocență și candoare ca animalul marin. Sau ca oamenii, semenii săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi natura, să refuzi cultura, să nu-ți pese de conveniențe și, mai ales, să nu te sinchisești de privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Ca de obicei, lucrurile se complică Trecuseră o zi și o noapte-lumină și nici urmă de satelitul natural „Veac Nou”. În nava spațială „Bourul” era zăpușeală, dar, la drept vorbind, nimeni n-avea chef să iasă în spațiu să se răcorească. Lângă hublou, privind în cosmos, robotul TESA Stejeran 1 beneficia de o meritată pauză. Se scosese din priză, să nu consume, și privea din economii cu ajutorul unor baterii pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonele de aer, Răsfirați cetatea norilor în caier, Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlîk, La o albă apă intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trecut de multe ori prin aceste clipe excitante. Le cunosc savoarea. Să-ți spun un secret, șopti ea la urechea Almei, când mă visam în brațele cuiva de care mă îndrăgosteam, noaptea simțeam nevoia să mă mângâi pentru a mă răcori. - Am spus eu, tu ești dusă de tot Emma. - Am doar optsprezece ani și simt cum femeia din mine își cere drepturile la libertatea vieții, inclusiv a celei de iubire. - Nu ziceai că-l ai pe Alex la îndemână? Dacă
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Noaptea este lungă și ea dispusă să dea o mână de ajutor partenerului când este vorba de amor. Gândurile i-au fost întrerupte de Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
De fapt nu îi era teamă. Era doar o obsesie a sa. Era învățată ca ea să conducă ostilitățile, să aducă evenimentele numai așa cum dorea ea și de aceea nu-i plăceau surprizele. Săndica acceptă să iasă afară să se răcorească. Avea dreptate Mircea că temperatura devenise greu de suportat, mai ales după partida de dans. Nu era de top orchestra, dar mergea pentru nivelul pretențiilor locale. Era o noapte liniștită de vară. Pe cer începeau să se adune câțiva nori
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
de munteni nu prea erau interesați pe la vârsta lor ce ascund fetițele sub chiloți și maieuri. La scăldat nu se prea foloseau costume de baie de către săteni. Doar pe la turiști mai vedeai câte unul - două, când se aventurau să se răcorească în undele Florei sau în lacul Paltinu, sosiți la vreun grătar pe malul apei. Anul 1984 a fost marcat de mai multe evenimente: - Deschiderea Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo, pe 8 februarie. - Pe 6 mai, la Palatul Sporturilor din București
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Partea I Copilăria MOTTO: „Dacă inima ta este un vulcan, cum te aștepți să înflorească dragostea în ea?” Kahlil Gibra 1.Țipătul din munte Se auzea foșnetul pădurii, iar vântul se strecura leneș printre copaci, răcorind fața nădușită a călătorului solitar ce-și propusese să ajungă până la stânele din zona satului Secăria, dincolo de Teșila. Avea el o treabă cu baciul stânei. Doctorul ortoped Istrate plecase din Câmpina lui Nicolae Grigorescu și a lui Bogdan Petriceicu Hajdeu
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
jivine ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i mai era de folosință. I se părea că se îngreunase
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
floare în buzunar. Ca să scuture praful zilelor din suflet, poetul care aude cum tușesc rândurile melancoliei, ca un grădinar mulțumit de rodul lujerului care a dat fructe dulci, ca să nu se plictisească... începe și gustă afrodisiacul elixir la fiecare prânz, răcorindu-și buzele însetate de iubire. Și tot ne duce gândul prin palate fermecate, unde "frumusețea este freită de ochii pizmuitori și stă în pivnița tainică" pe care poetul o cântă și este extaziat de refexele oglinzii care o privește și
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
această performanță de-a transforma cinematografic în imagini (panoramice) splendoarea versului... alături de poet, veți constata cum "copacul are emoții impertinente" fiind martorul atâtor "secrete" pe care le-a păstrat în foșnetul frunzelor plecate în sanctuarul toamnei, a căror umbră va răcorit când stăteați îmbrâțișați și nu gândeați că erați spionați. Și tot mergând pe firul povestirii plină de taine melancolice, puteți să admirați "zilele cu ochi albaștri și asculta vântul care-și strivește aripile" în acoperișul caselor, în buclele de păr
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Iar mucenicii, o parte dintre ei au murit în timpul chinurilor iar alții au fost aruncați de vii în foc. Sisinie, unul dintre ei, suferind în arșița soarelui și tăvălindu-se în sângele său, s-a rugat la Dumnezeu să le răcorească pătimirea și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea făcând să izvorască apă dintr-o piatră care se afla în apropiere. Cert este că jertfa celor 45 de sfinți mucenici a rămas în amintirea generațiilor următoare ca o pildă mai mult decât
SFINŢII 45 MUCENICI CARE AU PĂTIMIT ÎN NICOPOLI, ARMENIA de ION UNTARU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363915_a_365244]
-
Autorului Cerul se limpezește prin vis și rugăciune Magnolii albe îmi înfloresc de dor în gând Amintirile mă ard când soarele grăbit apune. În șoaptele vântului, lacrima mi-o cufund. Chem parfumul zărilor pe frunte să te atingă Să-ți răcorească patima ce a ars mocnit în tine Cuvântul meu să te elibereze din a vinii chingă Iar timpul irosit în lacrimi să nu ne mai aparțină. Nu ai să știi nicicând că am cules nuferi din noroi Am transformat regretele
VIS ŞI RUGĂCIUNE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363931_a_365260]
-
bogat decât m-am trezit dimineață, dar oleacă mai liber ca ieri în ritmul acesta, allegro, unde-oi ajunge? într-un pustiu fără apă și margini. setea mă taie în măruntaie și nu găsesc nicăieri un copac sub poala lui, răcorită de frunze, să-ntind brațul pe coapsele tale morgana își face de cap stârnindu-mi virilul și-alerg după ea ca un pui de leu hărțuind o gazelă ba o prind, ba o scap, ba o las să îmi scape
DEŞERT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363973_a_365302]
-
rară piatra de jad focul îmi ești mai pui un lemn mă-mpingi 'nainte mereu îmi ești îmi ești îmi ești cu inima cât luna plină și soarele la răsărit alergi prin sufletu-mi subțire și mi-l păzești îl răcorești tu foc din soare eu din lună la drum pornit-am să ne fim cu-adevărata bucurie tată și fiică printre vieți 22 februarie 2014 Referință Bibliografică: Tata (22 februarie 2014) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TATA (22 FEBRUARIE 2014) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362781_a_364110]
-
fato, ce-am mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar? -Dacă tu vrei să mă pedepsești...pot să te refuz? Silvica aduse un ”șprițache”domnuluiGigi, care se răsturnase pe canapea. -Ia ”băiețelu”, să te răcorești! Băiețelu’ întinse alene mâna și azvârli pe gât paharul dintr-o înghițitură: a-haa! Acum pot și eu să respir! După un sfert de ceas de nemișcare și tăcere, cu ochii fixați în tavan, domnul Gigi a sărit ca ars: -Aoleu
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
era apă caldă. Apoi am încercat să frec dârele, lăsând restul de nas plutind în apa roșiatică. „Al cui ar putea să fie”?, m-am întrebat în timp ce mă priveam în oglindă, cu ochii limpeziți de apa rece cu care-mi răcoream fața. Aveam fața întreagă. Iar nasul înroșit de-atâta frecat cu apă rece și cu prosop. „Bine, dar atunci al cui era? Și cum de ajunsese în camera mea”. Tot mai nedumerit, m-am îndreptat spre șifonier. Trebuia să mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Toate Articolele Autorului PĂDURE, COVOR DE VIE Pădure, covor de vie, Tot mai veselă-mi apari, Când vântul frunza adie Prin tufani și prin lăstari. Te privesc de dimineață, Soarele când îl primești, Holdă-ntinsă de verdeață - Cu rouă te răcorești. Liniștea-n suflet mi-aduci, Tinerețea mi-o găsesc... Rătăcesc pe văi și lunci, Sufletul mi-l potolesc: Și de dor și de iubire... La izvoare mă opresc Să ascult a lor șoptire; Draga mea, întineresc. Referință Bibliografică: PĂDURE, COVOR
PĂDURE, COVOR DE VIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362882_a_364211]
-
rezultate după un timp, prin trezirea la viață, din nou, a simțurilor. Ne învârteam în cerc, călcând apa și pregătind un nou moment erotic. Preludiul se realiza prin săruturi sărate de la apa mării și prin îmbrățișări în apa care ne răcorea trupurile din nou înfierbântate... Mâinile noastre umblau libere pe trupurile goale, când pe deasupra apei, când prin zonele erotice, pentru a ajunge la clipa când corpul singur își va cere drepturile sale. Am adus-o ușor lângă barcă, iar ea s-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]