3,042 matches
-
mai mare fată dintre frați și având În vedere situația căminului familial, ea a fost cea care a trebuit să aibă grijă de ceilalți frați, copilăria ei Împărțindu-se, astfel, Între asumarea diferitelor roluri de mamă, soră, fiică, momentele de răgaz În care Își permitea să-și trăiască vârsta fiind foarte rare: „.. .am fost cinci frați, trei băieți și două fete. Eu eram cea mai mare fată, așa că tot greul a căzut pe umerii mei. Eu trebuia să am grijă de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mea, răspunsul este cel adevărat. Și același răspuns l-am fi dat și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai venise așa, neanunțată, sub pretextul că Beatrice îi solicitase un plus de ore. Pentru un moment, Doina se gândi să nu-i deschidă ușa. O cuprinsese chiar o stare de enervare. Nu putea să aibă în casa ei un răgaz pentru intimitatea cerută într-un cămin conjugal. În plus, Teo trebuia să sosească din clipă în clipă, să ia masa de seară. Urma să discute diverse probleme, ca doi soți care se văd și așa destul de puțin, din cauza preocupărilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de hotărât ce cumpărături să facă pentru Crăciun. Doctorul fiind în ultima perioadă solicitat și de numărul excesiv de gărzi pe care era nevoit să le îndeplinească, nu reușea să o ajute pe Doina în aprovizionările de sărbători. Nu avu însă răgazul să reflecteze dacă să-i deschidă sau nu ușa, că soneria începu din nou, cu și mai multă intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un moment prielnic să iasă din rezervă, dar Simona îl rugă: Vino lângă mine, doctore, sunt și eu o femeie și te doresc, te doresc nespus! Doctorul se așeză pe scaun ca să se dezmeticească, dar ea nu i-a lăsat răgazul pentru o asemenea pauză. L-a tras lângă ea în pat, cu o forță nebănuită. I-a luat mâinile și i le-a condus de-a lungul trupului, tresărind la fiecare atingere, transmițându-i și lui înflăcărările ei, nestinsul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
douăzeci de ani, dar care voia să facă din meseria ei o artă. În imediata apropiere a Doinei, de sub căști, două femei necunoscute discutau cu aprindere o veste prinsă din zbor înainte de a intra în imperiul coafezelor. Cum nu avură răgazul necesar să dezbată in extenso deliciile noii știri, găsiră acum cel mai potrivit moment. Încinseră o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și colorau din când în când savuroasele replici cu câte o rafală de râs molipsitor. Cum să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe pat și așa, înlănțuiți, adormiră. Trecură peste masa de seară. Ce, de mâncare le ardea lor acum!? Simona se trezi de mai multe ori în timpul nopții și, imaginându-și ce s-ar fi putut întâmpla , o podidi plânsul. În răgazul când prinse câte un crâmpei de somn visă numai grozăvii. Dimineață, când se trezi, Răducu mai dormea încă. Îl înveli și îl sărută; dormea ca un îngeraș. Oare el ce o fi visat în noaptea aceasta, că l-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Era vorba de un fapt pe care nici uitarea, cu toate legile ei nescrise, nu-l putea umbri. Trecuse în neființă un suflet nevinovat, un copil care venise pe lume dintr-o iubire fără iubire. Bietul de el nu avusese răgazul necesar să privească îndeajuns lumea cu ochii lui plini de mirare, nu cunoscuse frumusețea florilor, nu ascultase cântecul păsărelelor atât de dragi lui, nu se bucurase din plin de soare, de viață!... Pornise călătoria spre lume într-o zi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de exprimare. Ce mamă rea putuse să fie! Așa auzise și el, ce putea ști un copil... Și într-o clipă, ca o fulgerare, i se păru că unul dintre participanții la joc e chiar Răducu. Nu mai așteptă nici un răgaz. Alergă îl cuprinse în brațe, împiedicându-l să lovească mingea care îi fusese pasată. Răducul meu, dragule, ce dor mi-a fost de tine! Pe mine nu mă cheamă Răducu, tanti! Eu sunt Tudor, spuse copilul puțin speriat, făcând eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
frânghia timpului În care ai crezut. Și mă Întreb: de ce aud lupii urlând, noapte de noapte, la poarta timpului meu? N-aștept un răspuns de la nimeni, deoarece nimeni nu trece prin acest pustiu numit suflet, nimeni n-are o clipă răgaz , nimic nu se schimbă În această lume rămasă fără singurul ei dumnezeu Închipuit sau cioplit din lemnul verde al pădurii. De acolo vin sunetele ce Înfioară noaptea și alungă visul despre neprihănire. De acolo... Mândrie și suferință. Ard În focul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atare, veghetorul ei. (...). ( Martin Heidegger - Repere pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol. Cine poate opri această autodistrugere!? Poate un mare cataclism! Nu-l doresc, dar universul are alte legi care nu țin cont de firul de nisip care a visat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai ales, la care revine și se reîntoarce cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative izvorând din nevoia de a-și face cunoscută, în sens misionar, apologetic, credința în Dumnezeu, credință formată în mijlocul familiei, primită și învățată de la părinții săi, față de care nutrește o dragoste totală, mărturisită cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vorbind în gura mare, o femeie bătrână își face cruce și se uită chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă mâinile muncite, neîngrijite. I-ar trebui două zile să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
manipulată, dar nu se poate opune sentimentelor care îi devastează ființa. L-a sunat să-i spună că va avea un concert, de data aceasta chiar la Budapesta, la mijlocul lunii viitoare, a precizat zilele, l-a rugat să-și facă răgaz pentru o întâlnire, a ajuns să-i cerșească câte o întâlnire o dată la șase luni, e complet dementă, Alex i-a răspuns sec, vag, din puținele lui vorbe nu a înțeles dacă se vor întâlni sau nu. După nicio săptămână
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câte un cuvânt lămuritor. - Dragul meu, încercă Ina să-i sugereze soțului ei, nu poți să-l iei cu tine pe șantier și să găsești ceva potrivit pentru el? - Nu-ți dai seama, replică el fără a-i da Inei răgazul să-și continue ideea, că ar fi o mare greșeală! Orice i-ar cere maistrul sub aripa căruia l-aș da, lui Vișinel i s-ar părea că e persecutat pentru că e fiul inginerului. Nu s ar simți bine nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câteva clipe. Prăjitura trebuie făcută cu respectarea strictă a rețetei, altfel iese altceva, nu o prăjitură, glumi mama sec. - Și de ce tocmai astăzi vrei să faci o prăjitură atât de complicată? - Vai, draga mea, cu preocupările tale, nu ai avut răgazul necesar să-ți amintești faptul că astăzi e ziua tatei!? - Iartă-mă mămică, cred că mi-a luat Dumnezeu mințile, am uitat cu desăvârșire. Nu se poate! M am prostit de tot! Nici măcar nu i-am zis La mulți ani
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aceeași unitate sanitară puteau fi chiar prietene, fiind posibil, ca din Întâmplare, să și destăinuie una alteia și unele intimități. În ce postură s-ar fi aflat el, dacă i-ar fi fost deconspirat dualismul!? * În clipele sale rare de răgaz, Alex reflecta la situația în care se afla. Conchidea întotdeauna că Ina se deosebea în multe privințe de Olga. În primul rând, avea o distincție care le înnobilează pe fete, mai ales când decența, comportamentul, ținuta, construirea dialogului, vin încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea năpădită de o transpirație bogată, încercând cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar să mai discute despre problema rămasă suspendată în spațiul din oficiu, unde Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare o neliniște vizibilă. Se intuia că o interesa în cel mai înalt grad să afle numele celui care avea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
continuam să exist conform propriei imaginații. Știam însă că undeva mă urmărește o mână care mă va șterge pur și simplu, fără nici o explicație, de îndată ce va ajunge în preajma mea. Trebuia să scriu în continuare, la infinit, fără nici o clipă de răgaz, mânat de aceeași teamă. Între timp, dacă vă întrebați cumva ce s-a întâmplat cu mâna mea dreaptă doar cu două degete, este suficient să priviți textul acesta. Cu ce mână credeți că l-am scris? OGLINDA De fiecare dată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
căutat mai de către toți șefii în materie, de către toți inițiatorii de mari rețele turistice. Nici plata, veniturile, nu erau de aruncat. Marea inconveniență consta în faptul că era muncă multă, o muncă istovitoare, care, în cele mai multe cazuri, nu-i lăsa răgaz nici pentru odihna, atât de necesară vieții, trupului și sănătații omului. A devenit persoană vestită pe întreaga întindere a zonei turistice CUDALBA. Apoi s-a ivit posibilitatea să devină membru al unui club turistic, dezvoltat, ulterior, în mare întreprindere turistică
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se scuturau umerii. I-am arătat cu mâna în direcția casei. Dar fără să-mi dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]