1,185 matches
-
medicală: – simptome raportate de pacient care indică posibil epiglotită: ... – debut brusc și sever de durere în gât și febră; ... – dificultate la respirație, care se poate îmbunătăți atunci când pacientul se apleacă înainte (în special la copiii mici); ... – voce înfundată sau răgușită (în special la copiii mici); ... – stridor inspirator (sunet ascuțit la respirație) (în special la copiii mici); ... – durere și dificultate la înghițire (în special la copiii mai mari și la adulți); ... – salivare (mai ales la copiii mai mari și la adulți
ORDIN nr. 1.786 din 12 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299195]
-
vigilent min 15 min) [ ] 1 [ ] 0 TUSE ȘI/SAU HEMAJ (Tuse voluntară! Pacientul ar trebui să tușească/ să efectueze manevre de hemaj de 2 ori) [ ] 1 [ ] 0 DEGLUTIȚIE SALIVĂ [ ] DEGLUTIȚIE REUȘITĂ [ ] 1 [ ] 0 [ ] SALIVAȚIE ABUNDENTĂ (SIALOREE) [ ] 0 [ ] 1 [ ] MODIFICARE A VOCII (răgușită, slabă, înfundată, barbotată) [ ] 0 [ ] 1 TOTAL din (5) 1-4 = opriți testul1 5= continuați cu testul direct de deglutiție Test direct al deglutiției (Materiale: apă, linguriță, agent de îngroșare/iaurt, pâine) În următoarea ordine: 1-> SEMISOLID* 2-> LICHID** 3-> SOLID*** DEGLUTIȚIA: • Imposibilă
PROTOCOL NAȚIONAL din 5 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295375]
-
în aramă, cum îl loveau și-l îmboldeau cu bastoanele să intre pe unde ieșise. Între timp, un medic prinse cu o clemă ciotul rănitului și tîrî afară trupul inert. „Asta-i prima voastră lecție despre cămilele de luptă”, tună răgușit Colonelul. „Nu ridicați niciodată mîna spre ele. După ce i se va grefa un braț nou, camaradul vostru își va aminti cu siguranță, ha, ha, această mică lecție. Următorul!”. Din nou tunetul grăbit al picioarelor monstruoase și răgetul ascuțit, gîlgîitor, al
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
muncă de defrișare a pădurii de stele, în șoapte, cu o albastră secure, noapte de noapte - și ce mă voi face la ceas de -aurore când înghețul m-o-nghite flamand? când corbu-mi va bate-n fereastră profund croncănindu-mi, răgușit, << Nevermore!? >> Referință Bibliografica: Elogiu corbului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ELOGIU CORBULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340787_a_342116]
-
natură, apoi se cațără pe stâncă și privirile îi descoperiră o peșteră, ca un altar, în fața căreia îl întâmpină un bătrân gârbovit, slab, cu barba albă până la brâu și pielea gălbuie ca de cadavru. - Te aștept, tinere! - rosti cu voce răgușită. - Iartă-mă că ți-am tulburat liniștea sufletească... - Fii binecuvântat! - Părinte, n-am venit pentru binecuvântare, ci pentru... - Știu scopul vizitei tale. Acum fă cale întoarsă! Mergi cu Dumnezeu înainte că te voi ajunge din urmă! - Cum să mergi pe
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ieșeau din gură. Prin norul de fum apăru o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ținea o furcă din care țâșnea foc. Din gâtleju-i răgușit articulă cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul nostru! Te-am slujit destul pe pământ! Este rândul tău să fii roabă în fundul împărăției noastre: iadul!... Acolo vei
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului Salcia-și pierduse din unduire nu mai auzea cântecul oglinzii în care-și umbrea dorința; se trezise într-o dimineață cu brațul frânt- -brațul acela care prindea prima notă din gâtlejul unui val ce îngâna răgușit: ești frumoasă! în fiecare surâs al fiecărei dimineți mai trăia o teamă: aceea de a nu mai simți cum pulsează valul pe glezna ei ascunsă sub covor de întrebări... -De ce nu-ți mai simt ploaia curgând pe sub pielea uscată
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUȘUL MEU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Cine te-a adus pe strunele viorii mele, arcuș răgușit de fumul iubirii? Tu nu știi că ele așteaptă mângâierea degetelor tale, de când vântul a zămislit prima notă pe nervura unei frunze? În secunda zero vântul avea culoarea ochilor tăi frunza era verde-violet, iar toamna urla de gelozie pentru că tu
EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUŞUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341333_a_342662]
-
șirurilor necontenite de valuri ce se apropiau de țărm. Năvălind în răstimpuri, ele luau cu sine, purtându-i spre mal, pe cei mai mulți dintre competitori. Zadarnica lor zbatere, în dorința de a nu fi măturați de valuri, era însoțită de râsetele răgușite ale celor ce izbuteau să rămână pe locurile lor. Mă cățărasem și eu pe muchia colțuroasă, mâncată de ape, a acelui dig, puțin mai într-o parte, cu modestia ultimului venit. Primul val mă aruncase ca pe o coajă de
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
mea și se realiniau comorile ascunse ale nopții. În Agora, luminile mai ardeau degajate, ceața acoperea lucrarea lor mistică, copiind realitatea încă adormită. Din interiorul ei, părea o cetate dură și cenușie, învăluind albastru acoperișurile acvatic asumate. Un celular suna răgușit, o tânără asculta mesajul transcenent al aparatului inert și clădea imagini fugitive ale afacerii nerezolvate. Mă apropiam de cafenea cu gândul la ziua care începuse primar și anatomic, nereușind, așadar, să dezvăluie frumusețea intrinsecă a calității, sublimul atribuit, în mod
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
hai, să vă văd! Cum ieșim dă-n borș, că mă certai și cu nevastă-mea azi dimineață pă chestia asta și parcă văd că iar dorm la birou cu... ăăă... cu... singur! Tăcerea fu ruptă de răgetul mânios și răgușit al finului Fănică Sharkiss, un tembel, oricum ai fi luat-o, însă și el extrem de devotat familiei: - Nașuuu, săr-mâna, da’ dacâ-m’ dai submarinu’ lu’ matali, iau io niști băeț’ d-ai meiii, ne ducem în Chinezia aia a lor, le
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
deja să se însereze. Îi spuse vizitiului să îl aștepte și se apropie de masiva ușă a casei de lângă turnul farului, în care bătu cu putere. - Cine mă deranjează la ora asta? se auzi din interior o voce groasă și răgușită. - Sunt eu, domnule, cel pe care l-ați salvat de la moarte în mările Irlandei. - Sunt prea obosit acum și n-am nici un chef să văd pe nimeni. - Dar vă rog... totuși, căpitane Buddle, să-mi deschideți... deoarece v-am adus
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
ondulat, negru cu vite albe, se dă după ușa deschisă a ... ÎI. NEA GICĂ, de Vasile Dumitru, publicat în Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014. - Tot! Un bob nu rămâne, ori va leg de salcâm! O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
desena pe cerul albăstrui că o piramidă verde, înălțata din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Citește mai mult - Tot! Un bob nu rămâne, ori va leg de salcâm!O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Amintiri > NEA GICĂ Autor: Vasile Dumitru Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Tot! Un bob nu rămâne, ori vă leg de salcâm! O voce aspră, ușor răgușită. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnită de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
care da semne de nervozitate. Prin inima căpitanului trecu un fior rece. În fața sa, între două stânci ce poartă numele stăpânului întunericului, aparu o grotă. - E cineva acolo? Glasul său răsună în ecouri. Din interiorul grotei se auzi o voce răgușită: - Dar tu cine ești de îndrăznești, tam-nesam, să-mi calci împărăția fără învoială? - Vin din partea lui Pătru Valdescu! - Să nu te apropii de lăcașul meu ... Stai cuminte acolo unde te afli. Sau te mănâncă pielea? Ai cumva râie? - Ferească Dumnezeu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
ei înlăturare ar fi o măsură antinațională. Pe tracomani, adică pe ăia care cred că traco-daca a fost buricul tuturor limbilor și că românii nu datorează nimic romanilor și limbii latine, nu-i iau în serios. În tot acest cor răgușit al patrioților îngrijorați am remarcat excepția fericită a vechiului meu prieten Dr. Ștefan Colceriu, care, chiar pe acest site, a scris o pledoarie emoționantă, sinceră și deșteaptă în favoarea limbii latine. Audiatur et altera pars sau argumente pentru o poziție diferită
De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice () [Corola-blog/BlogPost/338164_a_339493]
-
Ciobanii hoiau și țolăiau cu disperare. Printre bârnele stânii pătrundea, din când în când, o rază de lanternă. M-am ridicat în picioare, încordat. Unchiu stătea proptit cu umărul în ușori. - Mă, Niculai, ia hai, că ne sparsă una! Glasul răgușit al ciobanului părea că răzbate din iad. Am dat să ies din stână, dar Unchiu m-a prins de pieptar. - Lasă-i mereu! Or dzâs să nu-l măi scot pe Ciontu, că au iei câni. Acu, i-ote cânii! Așe
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
organizatorii Peninsulei, anunțând câteva nume care vor urca pe scenele festivalului: „Pe 25 august peninsularii vor avea parte de concertul belgienilor de la K’s Choice, care, încă de la mijlocul anilor ’90 au vrăjit masele cu o combinație ingenioasă între vocea răgușită, enigmatică a Sarei Bettens și talentul de compozitor al chitaristului Gert Bettens. În ultimii ani, scena muzicii rock din România a fost presărată deapariții tinere, pline de talent, care au ales să combine stilul cu elemente indie, brit sau pop
Festivalurile verii [Corola-blog/BlogPost/100014_a_101306]
-
înainte sau după o luptă cu zmei, În aer nu-s duhuri rele nici fantasme, Dar se coboară liniștea la sânul ei. Un cuc, de unde nu știu, nou sosit, Sparge zidul tăcut al acestei tăceri, Cu un ton puțin cam răgușit, Isi plânge ale lui neconsolate dureri. Dar nimeni nu-i ia în seamă alura tristă, Multi poate nici nu l-au auzit! Mai știi? Începe fiecare cu o voce tot mai optimistă, După o pauză concertul întrerupt al luncii. Se
PREMIERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342857_a_344186]
-
s-ar fi petrecut nimic. Ușa unui vagon - vatmanul nu știa care vagon, al cărui tramvai - se trase în lături și coborî necunoscutul. Acesta o luă pe femeie de braț și dispărură împreună într-o străduță lăturalnică. Șuieră o locomotivă. Răgușit” (p. 19 - 20). În altă parte, nu doar mulțimea obiectelor se arată a fi iluzorie, ci chiar spațiul, investigat, eventual, prin binoclu (Pasiențe la marginea lumii, Podul de piatră s-a dărâmat...): Rămase așa, cu binoclul la ochi, minute întregi
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
și când. Îi desprinse banda adezivă de pe gură și așa putu să vadă ce-i fusese lipit pe gură. Îl privi atentă și încercă să-i vorbească, dar nu putu. Își drese glasul ca să-i poată vorbi și întrebarea ei răgușită și speriată plecă spre urechile individului: - Ce ți-am făcut eu? Ce-ai cu mine? De m-ai răpit și mă ții așa? - Băi, femeie, începu să urle acesta, proștilor mei le-am dat ordin să-mi aducă pe cineva
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CLIPA DIN NOI Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrimile-mi sunt cenușă Spulberată în văzduh, Peste norii gri de toamnă, Peste-al zărilor apus, Glasu-mi trist și răgușit Mi se încheagă-n zale, Iar mâna flămândă pe strune Descântă clipe reci de uitare. Ultima noapte se-nchide în cer Ca Luna ce se-ascunde în zori, Vântul adie sub aripi de înger Când timpul se închide în noi
CLIPA DIN NOI de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343319_a_344648]
-
se auzi dinspre interiorul întunecat și depărtat de Idris.. Pădurea: Nu vorbele definesc orizontul ci răbdarea pe care o ai cu cel de lângă tine. Nu zâmbetul îți definește fericirea, pe când sinceritatea privirii tale îți conturează întotdeauna adevarul. (pe un glas răgușit și trist) Îți voi fi mereu alături, deoarece, eu am reușit să-ți cuprind sufletul și să îți simt fiecare vibrație intensă al fiecărui minut. Eu nu voi muri, dar tu într-o zi o vei face, iar atunci tu
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]