3,990 matches
-
se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înalt, care mă ridică pe creasta lui, rostogolindu-mă, aruncându-mi picioarele peste cap și proiectându-mă în vâjâitul baritonal al adâncului albastru. Am revenit la suprafață icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el, din aprilie pînă-n iunie '48, în "Contemporanul", l-au înfricoșat. Titlu de spaimă: Confuzia valorilor în critica noastră literară. Cui nu-i era frică de Vitner? Călinescu suferea dentistul Vitner i-a pus diagnosticul de boli contagioase: "doctrină antirațională", "rămășițe idealiste", "teoretician al formelor în descompunere ale artei burgheze". Vitner l-a "epurat" în '48 din universitate, ca să-i ia locul, și a rămas profesor peste vîrsta pensionării. Să nu fi "aderat"? Tu ce crezi? Înfunda pușcăria? Așa este, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe undeva pe afară. Pot să-ți spun că îl vedeam. Se străduia, sărmanul, să pătrundă la mine! Zidurile îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului, deasupra servantei. Apa de ploaie aducea rămășițele timpurilor trecute ale orașului. Ar fi putut intra odată cu muzica retro din camera Mamei, prin vizetă sau odată cu pisica. Era prea puțin spațiu. Timpul, bătrânul, nu cobora la nivelul unei paranteze, așa cum mă gratula Mama. Tu trebuie să exiști acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintr-o tinerețe trăită de altcineva, în cu totul alte timpuri, cu personaje ce vor fi fost cândva încărcate de bucuria existenței, în ciuda nimicniciei și care abia dacă aveau asemănare cu noi, cei de-acum, invitați de a fi martorii rămășițelor de atunci. Tavanul pe care erau impregnate înjurăturile, gândurile de viitor, declarațiile de dragoste, frica uriașă de examene, bolboroselile tocitului zadarnic pentru că nimic nu se lipea de creierele noastre decât foșnetul vântului prin lanurile de dincolo de ferestre, huruitul înfundat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai începe să filozofezi. — Dante a fost primul care și-a dat seama că Iadul e pe pămînt, e de acord Roja, lăsați-l să continue chiar dacă nu prea mai avem timp, zice, chiorîndu-și ochii la flăcările care cuprind ultimele rămășițe ale cortului, colțul în care zace rucsacul lui Tîrnăcop. — O să facem pe victimele, zice Gulie, frumușică idee, numai așa putem scăpa cu fața curată, zice, de parcă abia atunci ar fi aflat de plan. — Cercul al șaselea, ereticii, zice Tîrnăcop, asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
râvnită de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea matca-i milenară și fără a ține seama de oameni, locuri și animale se revărsa peste maluri, peste lunca mănoasă iar Înainte să ajungă la casele satelor, umplea cu apă Rămășița, balta Peletuci și alte două-trei rămășițe mai mici, dăruindu-le din prinosul său de pește până la Îndestulare. Fără incidente majore, mica armată ajunse la malul bălții. Va, care dormise tot drumul, se trezise și, cu toate simțurile În stare de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-i mai ajungea matca-i milenară și fără a ține seama de oameni, locuri și animale se revărsa peste maluri, peste lunca mănoasă iar Înainte să ajungă la casele satelor, umplea cu apă Rămășița, balta Peletuci și alte două-trei rămășițe mai mici, dăruindu-le din prinosul său de pește până la Îndestulare. Fără incidente majore, mica armată ajunse la malul bălții. Va, care dormise tot drumul, se trezise și, cu toate simțurile În stare de alertă, era pregătit a participa, pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de certitudinea că este mai aproape de cer decât de pământ și pentru a nu pierde legătura cu lumea celor de jos, se ținea cu degetele sale grăsuțe, foarte strâns de urechile groase ale mătușii sale. Aceasta, cu o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale ipoteticului.“ Pe un neinițiat îl sperie poate caracterul greu inteligibil al comentariului, dar nu aceasta e problema. Comentariul devine ușor inteligibil, după însușirea terminologiei specifice semioticii, dar nu devine și relevant. Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra rămășițelor pământești ale sonetului eminescian. Noi preferam să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului. Ca la polit ´ ie În ultimii ani, Viorica Nica-Nedeșan a publicat (la o editură din Câmpina, Dacia Felix) mai multe volume de „antrenare a creativității elevilor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lăstar; visele în coajă verde se descompun odată cu privitul ferestrelor. Lumina ronțăie visele, precum ceața omul de zăpadă. Lumina și ceața sunt cele mai carnivore stări ale cerului. Sânge negru peste cămașa de noapte, sânge alb sub fereastră, în așternuturi, rămășițe ca după ospățul păsărilor. Petru... Primul an de liceu a fost blestemat, cum blestemat a fost și cel de-al doilea. Trei corijări în fiecare vară: matematică, fizică, chimie. Noaptea, în gară, sub podul Nicolina, ziua, 5 ore în bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unei cauze străine." (III, 1) " Este adevărat că, după unii, trebuie să te ții destul de departe de principi pentru a nu risca să fii înghițit la rîndu-ți de căderea lor, dar cu toate acestea destul de aproape ca să poți profita de rămășițele puterii. Această poziție de mijloc ar fi singura profitabilă dacă ar fi posibil să te menții astfel; dar, cum mie mi se pare că este imposibil să păstrezi o astfel de poziție, cred că trebuie să optezi: ori te depărtezi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul vieții, toată suferința care-i întunecase și-i apăsase ultimii ani de viață se risipiseră o dată pentru totdeauna și mormântul îi primise trupul alături de rămășițele pământești ale Cristianei: mamă și fiică, alături și de nedespărțit în eternitate. Mai rămase la țară și în zilele următoare, împreună cu Norica, punând casa în ordine și ajutându-l pe tatăl lor să treacă peste momentele de cumpănă ale noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce treburi pe-aici, pe la noi prin România, tovarășe Rossi?... i se adresă pe un ton binevoitor conducătorul de partid și de stat. Cum stați cu lupta politică din Italia?... Noi, aici, facem eforturi susținute ca să lichidăm o dată pentru totdeauna rămășițele capitalismului... Nu e ușor, dar vom reuși!... Nando Rossi dădu mâna cu Dej și luă loc pe scaunul din fața lui. La noi e mult mai greu, tovarășe secretar general, îi spuse el. În lunile trecute am avut confruntări foarte serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și stranie, despre care se vorbi multă vreme după aceea. Într-o dimineață, după ce ninsoarea și viscolul se mai domoliră, fură descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi. În zăpada răscolită de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
certificatul de deces anexat. Doamna Teodora Racoce ne-a asigurat că soția dumnea-voastră s-a stins ușor, senin, fără nici o suferință și că a înmor-mântat-o după ritul ortodox, în micul cimitir de lângă conacul "Racoce". La cerere, îi veți putea recupera rămășițele pământești, dar formalitățile sunt încă foarte greoaie în Ucraina. Atât eu, cât și fratele meu Dragoș ne alăturăm durerii dumneavoastră la această tristă pierdere. Cu condoleanțe și stimă, Ciprian Frunză , Arbore, la 10 decembrie 1999, Telefon nr xxxxxxxxx Victor citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cu toată compasiunea pentru suferințele îndurate și înțelegere pentru traumele acumulate în vreme, nu este admis să denaturezi pronunția în fața elevilor în așa măsură ca în loc de eu să iasă iou, în loc de al meu să înregistrăm un al miou stânjenitor, drept rămășiță a umlautului german, pe care-l poate vehicula în voie la orele dumisale de specialitate. Că la lecțiile de limba română pronunția trebuie să fie, cu adevărat, una model. Și asta cu atât mai mult la clasele cu elevi ucraineni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
exterior. Niciodată nu trebuie să se renunțe la tine. Să ai grijă de tine, îmi spune omul, după ce mă aduce în oraș. Nu e mai bine să se termine o relație înainte de vreme, de frica eșecului, ar rămâne sentimente chinuitoare, rămășițe aprinse ce se vor prea arse, speranțe ce se vor cere îndeplinite. Oricum nu trebuie să conteze ultima impresie mai mult decât e cazul. Dar presimt că ne vom revedea. I-am mulțumit și acum mă îndrept spre catedrala catolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
programului) și, la sfârșit, își adună gunoiul într-o pungă. Nici măcar scrumul de la țigară nu se aruncă pe jos: am văzut cu ochii mei cum doi muncitori își încropiseră un soi de cornete din hârtie, în care își adunau conștiincioși rămășițele viciului. Zonele aflate în lucru sunt măturate și aspirate atent la încheierea programului, iar camioanele și excavatoarele sunt dotate cu un soi de amortizoare, pentru a nu polua fonic orașul. Am trecut, deseori, pe lângă edificii în curs de finisare care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele care să explice de ce anume rămășițele pământești ale lui Șerboianu au avut aceasta destinație finală. În mod similar, aceeași situație poate fi identificată și când vorbim despre faptul că inițial arhimandritul a fost înhumat. De aceea, dincolo de opțiunile sale cremaționiste, a oferi o explicație care să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
le fac decât a trăi din nou o viață nouă. Moartea lor scurtă ca și un somn ușor, nu le întrerupea deloc nemurirea. Asemenea este și cu viața celor osândiți. Religia păune ca o datorie bătrânilor, de a-și schimba rămășițele unei vieți aproape de a se stinge, pentru nemurirea ce li este făgăduită. Ceremonii la moarte. Scandinavii obișnuiesc să arză pe morți și să consacre mai dinainte focul care să aprindă căldăria. Împreună cu corpul mortului ei mai aruncau în foc și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]