1,169 matches
-
special, trăiri imposibil de simțit atunci când suntem singuri. Transformarea unui copil într-un adult seamănă cu transformarea unei jucării delicate de pluș într-un tanc rece și greoi, proces ireversibil și trist pentru omenire. Oamenii frumoși și buni sunt la fel de rări că și zilele însorite, în care nu bate vântul sau nu ploua. Nu aștepta nimic când iubești pentru că altfel iubirea se va tranforma în dezamăgire. Viață este ca un tablou. Depinde din ce unghi și de la ce distanță îl privești
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
special, trăiri imposibil de simțit atunci când suntem singuri.Transformarea unui copil într-un adult seamănă cu transformarea unei jucării delicate de pluș într-un tanc rece și greoi, proces ireversibil și trist pentru omenire.Oamenii frumoși și buni sunt la fel de rări că și zilele însorite, în care nu bate vântul sau nu ploua.Nu aștepta nimic când iubești pentru că altfel iubirea se va tranforma în dezamagire.Viata este ca un tablou. Depinde din ce unghi și de la ce distanță îl privești
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
terifiant e iluminat de fulgere, pentru o secundă lumină pătrunde în ascunse unghere. Supremă descătușare de energie,acompaniata de tunete, neobișnuitele puternice pocnete a pomilor loviți de trăsnete. Cand ultimul act s-a sfârșit și ploaia ce teribilă s-a rărit, norii cei negri s-au disipat, cerul brusc s-a limpezit. Orgasmic curcubeul, arcul de splendide culori, proiectat pe tot cerul pe o perdea de vapori... Referință Bibliografica: Furtună / Gabriela Maria Ionescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul
FURTUNA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371372_a_372701]
-
strălucitor de albă lumină se preface în roșu-ruginiu și crește în dimensiune și mai apoi dispare încet, încet, puțin câte puțin, aruncând umbre tot mai lungi si întunecoase peste câmp și șosea, peste apă... Am așteptat ca circulația să se rărească și, când am observat că nu mai sunt trecători pe cărările lăturalnice, am plecat către acel loc minunat ce ne fermecase cu ale lui băbuțe de fân și spre care armonia gândurilor și dorințelor noastre ne conducea cu voioșie. Am
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Literatura > Beletristica > .LOTERIA VIEȚII Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De când cu regimul dur de la ficat,am rărit cafenelele și-am îndesit plimbările în parc. Adică ,am dat fumul de tutun pe ciripitul pasarelelor și pe dânsul zglobiu al florilor de tei, orchestrate de vântul subțirel de vară.Lebede albe,rămase nemâncate de țigani,se plimbă țanțoșe pe
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
nu pot face niciodată un ‘’pat, Interioarele tale îmi dau numai șah-mat! Fugind prin ploi reci ca să te pot uita, Să pot să mă răcesc de tine și de viața Asta cu șuvoi “de nu-mă uita pe mine”, Să răresc amintirile de a ști tot de tine... Dar, n-am fost vreodată mai fericit, Cum de vreo altă spuză sunt umbrit, Acum prin trăsnete și fulgere și ploi, Prin toate dragostele tu-mi curgi șuvoi! Referință Bibliografică: Interior răscolit... / Valerian
INTERIOR RĂSCOLIT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373863_a_375192]
-
meserie, nicio pagubă pentru asta se șoptea în spatele lui, plecase la județ și se băgase în politică. Băiat frumos altădată, înalt, cu mare trecere la fete, Hodoșan se îngrășase între timp, făcuse prematur burtă și în creștet părul i se rărise binișor. Mai toți îl întrebaseră pe Hodoșan de Adina, dar, spre meritul său, trebuise și Valentin să recunoască, el le răspunsese tuturor evaziv, nici atunci când băutura îl făcuse mai vorbăreț nu consimțise să dea lămuriri despre starea fostei sale soții
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
dacă vrei. Tot femeia e mai deșteaptă, își spusese Valentin și consimțise imediat să o însoțească. Își amintea de farurile extrem de puternice ale automobilului Angelei, proiectând dâre lungi de lumină albă printre copacii de la marginea drumului. Când trunchiurile acestora se răriseră, știuse că în câteva minute vor ajunge la marginea orașului. Ardea de nerăbdare să vadă ce gânduri avea fosta lui colegă, care neîndoielnic îl iubise cândva. Pneurile mașinii începuseră curând să emită zgomotul specific rulajului pe piatră cubică. Unde vrei
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
Cum mai trece timpul... După două săptămâni de stat la țară și cu soacră-sa, Violeta plecă acas’ la ea. Apoi, după alte trei zile, pleca și Bebe pentru a-și susține examenul restanță. În ultima săptămână, Bebe o cam rărise cu întâlnirile, probabil ocupat cu pregătirea restanței. Sub vișinii din fundul grădinii, în bâzâitul lăcustelor dolofane de trai bun, care mișunau prin iarba deasă, cu atenție sporită și migală, citea și-și nota ideile principale ce trebuiau reținute. Cursul era
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
Ruse, argeșeancă, farmacistă, stabilită în Canada din 2004, scrie versuri-emblemă precum: Pământul e-n asediu sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb! Din nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare.... Timpul cârpește aerul cu fum...Privesc lumina rărindu-se ușor...Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare.... Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia...O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea ca o sală de-așteptare...Saltă
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
strigă el tare, culegându-și de pe jos hârtiile care-și luaseră zborul. -Ba ai să m-asculți! - vârâ femeia capul pe ușă - dacă n-ai să m-asculți, ai să pierzi dumneata, nu eu! - conchise femeia înfuriată. Iar damele... Nu rărise el vizitele artistei de la Burgtheater ca să se apuce de învățătură? Nu trebuia să-i arate bătrânului care-l culesese de pe drumuri și-l adusese aici, și mai ales domnului Maiorescu, că e-n stare să-și ia și el o
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
undeva departe, să fie îngropate adânc în pământ. Kuzmenco și oamenii lui știau și nu prea știau ce înseamnă radiația. Vedeau doar cum unii camarazi de-ai lor cădeau fără vlagă. Unii chiar mureau repede prin infirmerii. Echipa lui se rărea. Seara, după ce se duceau la odihnă, nu puteau dezbrăca hainele de pe ei, hainele se lipeau de pielea plină de răni, de la căldura imensă din incinta reactorului. Li se spusese că vor sta doar trei zile, dar au fost uitați încă
KOSTEA KUZMENCO de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347911_a_349240]
-
Ne sunt în suflet. Se mai scriu rar poeme, se mai cântă rar melodii romantice. Puține ca aurul în nisip! Cântecele romantice pleacă din „gara mică”, odată cu batistele brodate în care curgeau cândva lacrimile fetelor. Chiar și lacrimile s-au rărit și curg azi în șervețel. Broderiile sunt desuete!? Câte un filfizon fandosit crede că scrie, dar nu iese nimic dacă nu e retras în boemă ci urcă în frunte, ridicol și artificial. Se lasă întunericul peste lumea romanticilor, peste pansamentele
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
de vremurile de altădată, de paradisul dintâi, Hiperboreea noastră plină de feerii, de zâne, zmei, Feți-Frumoși, fete codane frumoase coz, vrăjitoare și pirați. Este inocența care-și cere dreptul la viață, chiar dacă pletele ni-s colilii, chiar dacă barba s-a rărit și a devenit precum omătul. Să nu prididim să dăm ascultare acelui pitic care ne vorbește, care ne întreține spiritul și ne face să zâmbim, ba chiar să râdem în hohote. El este prietenul nostru și apare exact la timp
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
de vedere al funcționarii universitare până în 1975. Abia atunci, cănd Universitatea avea unități fundamentale de cercetare și didactice: catedrele, care erau pe domenii de specialitate au fost comasate. Ca urmare s-a diminuat și cercetarea științifică dar plecările s-au rărit abia la începutul anilor 80. Aveam relații bune cu SUA și Romă.” O legatura subtilă de aceeasi factura intelectuală de rezistență la opresiune și ideologie între rectoratele lui Daicoviciu și Păscu o face lectorul universitar din anii 60 Teodor Țânco
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
am promis că nu mai merg "încălțata cu tocuri noaptea la 1:00" și "nu mai dansez cu muzica la maxim, la ore imposible". Pe tocuri merge Cora, evident, dar am tăcut! El mi-a zis că "măcar să le mai răresc. Și-a zâmbit frumos! M-a invitat și la o cafea". (Paul Vajovschi) "Mile ne-a readus în minte exercițiul faptei bune! Azi am respectat regulile în trafic, nu am claxonat, am avut răbdare! Am fost calmă la birou, am
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
lângă o cruce. Am rupt crengi de anine și le-am pus la cap, să-i țină umbră. Cu crenguțe înfrunzite îl apăram de muște, că era cald și începuseră să bată, deși Soarele slăbise. Oamenii au început să se rărească. Nu știu dacă profesorii au discutat ceva cu mama și neamurile lui Nicu, pentru că prea repede au plecat cu mașina cu care veniseră. Soarele își croia cărarea domol spre apus. Nicu era întins cu capul spre apus. Maică-sa sta
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
scosese pâinea crescută peste tăvi și rumenită, rămânând cu gura căscată, pe care ieșea aerul cu arome și tot mai neîncălzit! Bura și se oprea, apoi bura iar câte un pospai de rouă cu soare și umbre, iar păsărelele se răreau, căci se coceau strugurii, cădea frunza, secau venele arborilor, se arămeau nucile, se-ngălbeneau lucios gutuile...! Venea toamna! Sărbătorească toamnă, ofrandă sufletească pentru cea mai frumoasă cântăreață dobrogeancă de azi, a Dobrogei dintotdeauna: Aneta Stan! Se împlineau cincizeci de ani
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
treacă furtuna, să ne ocolească urgia trăsnetelor! După o jumătate de oră de furtună cumplită, urmată de potop de rafale de ploaie care inundară toată ograda și cărările, cerul, parcă, începu să se lumineze dinspre apus iar fulgerele se mai răriră. Dar acum, la miazăzi era prăpăd: fulgere mari cât cerul, bubuituri, întuneric și neliniște. Ionuț mai stătea speriat în brațele bunicii, văzând cum bunica se roagă să treacă mai repede furtuna. Se ruga întruna, de cum începuseră trăsnetele. - Nu trebuie să
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
promisiune păreau să fie, readusese siguranță în comportamentul mătușii mele. Uite Alec, mi se adresase apoi ea, n-ai vrea să-i arăți oaspetelui nostru casă, odaia ta și bibliotecă? La un semn, tânărul se urnise din loc cu pași rări, urmându-mă fără grabă. Mă gândeam că nu va fi câtuși de puțin interesat de ceea ce mi se spusese să-i arăt și că tânte Aurore voise, de fapt, să scape de mine. Cel puțin în privința interesului pentru ceea ce tânărul
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
acum acel STEJAR. Vietățile pădurii, Îl iubeau și-l căutau, Între frunze, scorburi, ramuri, Adăpostul își găseau. Ani și secole trecură, Timpul crud, care nu iartă, Chiar și unui "BARD STEJAR", Îi bate bătrânețea-n poartă. Frunzele, s-au cam rărit, Pe ici, pe colo, o creangă frântă, Rădăcinile îl dor, Pădurea nu îl mai ascultă... Dar într-o zi de primăvară, Privind în jos, iar a zâmbit, Două frunze și o tulpină, Din pământ au răsărit. Și-a spus în
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
fiece clipă a.dor.ă Prezenta Celui ce bate tangibil cu degete fine de aripi de îngeri la ușă Animei cea din lăuntru cetate. Încoronat cu pa † îmi învesmântat în porfira de sânge cu sceptru de trestii ne implora în † rărea celor ce vor a deschide bună.voirea credinței e potirul cel dulce ce ne face sălașul cu Cină de † aină și nunta întreit în porunca cât să mai bată cât să mai plângă cât mai așteaptă... cât mai asuda cu
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
notă bunicică (peste opt), a rămas la același liceu din Petroșani. Se spune că ochii care nu se văd se uită. Nimic mai adevărat. Un timp destul de îndelungat își scriau aproape zilnic, după care - din nefericire ! - scrisorile ei s-au rărit, (Silviu a aflat ulterior că se cuplase cu un tip mai în vârstă decât ea cu vreo zece ani, care practica boxul amator). Apoi, în ultima scrisoare (pe care - culmea ! - o mai păstrează și astăzi) l-a rugat să nu
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]