604 matches
-
din Lvov - că au găsit în herea lui 27 de petre roșii, așa de late și de groase într-un chip, cum nu-i această figură ce scrie aicea xx. Eară deosebi de acestea spune că au mai aflat la rărunchii lui de cătră stânga, alte două pietre încă mai mari decât acele din here, cumu-s aceste două figuri”xx xx. Cantemir face loc - în descrierea sa - și unor elemente ce vin negreșit dinspre „codul” credințelor populare 21 („descurs” foarte vechi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu putea fi cuprinsă într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor polimați. Semnele distinctive ale unui adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit de frumusețea înțelepciunii divine. Existența monahală se distinge printr-o strălucire filocalică. În Hristos, unirea firii omenești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alior sau laptele câinelui, malai mânâțel ori mei ; burbunacă sau măcriș ; alăturea nalbă mică, cașul popii care-i bună pentru dinți ; neghina sau zâzania ; năvalnicul ori pana zburătorului ; dincoace părul ciutei sau salbă moale care-i mai zice și pațachină ; rărunchi, floare broștească ori piciorul cucoșului ; popivnicul, lingura popii sau chiperiul lupului care, de cum dă primăvara, iese din omăt în pădure cu frunza groasă și lucioasă ca ceara ; pur sau aiul șerpelui, usturoi țigănesc ; scaiul ista e măciuca ciobanului, roștofal ; scumpie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a învăța că nu are voie să se prostitueze cu alte culte. Ridică semeț capul. Nu poți urma și pe Domnul, și pe Baal. — E târziu, face panicat Vittelius. Rufus se smulge din gânduri. — Gata cu hârjoneala! urlă din toți rărunchii. Trecem la ar mele adevărate! Se uită în jur: — Ce vă zgâiți la mine ca proștii? Dacă eu am fost reținut cu treburi, puteați să vă faceți încălzirea și singuri, nu să vă bazați doar pe protecții oculte și magice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făcându-și vânt cu eșarfa. Asta a spus și acum o oră. Se Întoarse din nou spre Pată Neagră. —Scuză-mă, dar cum te cheamă? — Poți spus Pată Neagră. Esmé se lăsă să cadă pe un bolovan, oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine extrem de obosită. Cuțu-Cuțu scânci cu compasiune, sări din suportul improvizat și-i linse mâna micii lui stăpâne. Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se rostogoli Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care le urzeau ei împotriva mea, zicînd: "Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stîrpim din pămîntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele." 20. "O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție îți încredințez pricina mea!" 21. "De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ți ia viața, și zic: "Nu prooroci în Numele Domnului, căci vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și frunzișul lui rămîne verde, în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă." 9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
se vor poticni și nu vor birui. Se vor umplea de rușine că n-au lucrat cu chibzuință: de o veșnică rușine, care nu se va uita! 12. Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. 13. Cîntați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mîna celor răi." 14. "Blestemată să fie ziua cînd m-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
apărut bunicul meu mort, plutea prin cameră și parcă îmi spunea: «Nu te duce! Nu ai voie să pleci!». Un timp n-am putut să mă mișc. Cât trăise, pe mine mă iubise cel mai mult. M-am scuturat din rărunchi și am plecat din casă. Gândul că trebuia să mă duc la firmă, fără să-mi iau liber, nu-mi dădea pace. Atunci aveam ceva îndoieli legate de munca pe care o făceam și este posibil să nu fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Domnul, s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii ca să-l pedepsesc." 6. Sabia Domnului este plină de sînge, unsă cu grăsime, cu sîngele mieilor și țapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor, căci Domnul ține un praznic de jertfe la Boțra, și un mare măcel este în țara Edomului. 7. Bivolii cad împreună cu ei, și boii împreună cu taurii; țara lor se adapă cu sînge, și țărîna se umple de grăsime. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu moderație, adică nu extatic, nu ca acum. Ca să ajung la miezul problemei: întâmplător știu, poate mai bine decât orice altceva, că un scriitor aflat într-o stare de fericire extatică e, adeseori, o persoană plicticoasă, care te seacă la rărunchi. Firește, poeții aflați în această stare sunt, de departe, cel mai dificil de suportat, dar și prozatorii apucați de un asemenea acces nu se pot comporta normal într-o societate decentă; divină sau nu, o criză e o criză. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e lector În vizită la Columbia. Îi trebuie Înapoi.“ Încruntându-se grozav, răbdare, stăpânire de sine duse cu totul, se umplu de repulsie la adresa obsesiei chitite, persistente, magistrative, comic-oribile a fiicei lui. Trase În piept o suflare lungă, rupătoare de rărunchi, Îndreptătoare de trup. Apoi, deschizând caietul, citi, În sepia, În cerneală poleită cu rugină: Viitorul lunii. „Câtă vreme“ spunea prima frază, „va fi acest pământ singurul cămin al Omului?“ Câtă vreme? O, Doamne, cred și eu! Nu era vremea - exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mă împiedici, să știi c-o să fug. Într-un fel sau altul tot o s-ajung acolo. Jina și-a fixat băiatul. Când Danny s-a născut, era așa de amețită de durere, încât uneori dormea chiar dacă bebelușul urla din toți rărunchii. Până la urmă, Danny a renunțat să mai și scâncească, dar, după asta, niciodată n-a mai luat în greutate așa cum ar fi fost normal. Tot timpul era la limita de jos a greutății pentru copiii de vârsta lui, iar Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să suferi ? Lui Danny nu-i pasă dacă totul nu era decât o iluzie: el voia să creadă că, în viața oamenilor, vine o vreme când durerea încetează. Lui Alice nu-i păsa de dorința lui Danny; ea plângea din rărunchi. Era insuportabil. Se părea că scriitoarea era incapabilă să facă vreun pas înainte, așa că John a coborât el către ea, scoțând un bilet din buzunar. Danny a mormăit: Hai să mergem. Hai să mergem. Drew s-a scuzat mințind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în piept nu-mi voi sfâșia hainele de pe trupul drept de culoare am să pășesc în vârful picioarelor printre ierburi verzi de cântec voi îmbrățișa râzând din toată inima viața o simt o văd o aud cum trăiește din toți rărunchii la apus mă voi înălța blând ca un gând frumos al pământului ca o lacrimă a lui Dumnezeu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să apară. Mă Îndoiam de existența acelui „frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam să urinez și nu Îmi mai puteam stăpîni un tremur involuntar. Cred că ajunsesem la capătul puterilor. Aveam impresia că a Început să sclipească zăpada, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese Înainte și ofta din rărunchi. Dacă ar fi să mai adaug ceva, presupun că aș scrie: „Capăt de drum”. Orice altă remarcă ar fi la fel de caraghioasă ca și cînd ai Începe să privești cu lupa fotografia de care vorbeam adineauri... cea cu plantația. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
privindu-l pe individ cu coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva dincolo de calea ferată. Locul din mașină părea atît de strîmt, Încît n-aveai nici măcar cum să te miști. Îi auzeam parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cît ea aștepta, făceam și eu la fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Oau. Ai vreo soră care să-ți semene? — Da. (M-am gândit la Helen.) Dar probabil că te-ar băga în sperieți. Nu și-a dat seama că vorbeam serios și a început să râdă, un râs sănătos, din toți rărunchii. —Ești de comă. O să ne distrăm de minune. Următorul la rând a fost domnul Maddox, un tip deșirat, cu o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt alergică. Nu vreau să mi se umfle fața ca un arici de mare în ziua nunții mele. S-a oprit locului și și-a ciulit urechea. — Ce e cu gălăgia asta? Într-un apartament învecinat cineva urla din toți rărunchii: —GoooooooooaaaaaaldfinGAH! —E Ornesto. Exersează. —Ce exersează? Cum să bage lumea în sperieți? —Canto. Ia cursuri. Profesoara lui spune că are talent. —Eeee un ooom, un ooom cu FARUL lui Midas! — Face des chestia asta? — În majoritatea nopților. —Nu te ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]