643 matches
-
sub titlul generic Țara hoților de cai (1991). Amantul Marii Doamne Dracula (2001) este tot un roman. N. a scris și piese de teatru (Echipa de zgomote, Scoica de lemn, Olelie ș.a.), scenarii de film și de televiziune, versuri (Poeme răsărite-n iarbă, 1985), cărți pentru copii (Caii albi din orașul București, 1967, Casa care se leagănă, 1971), cărți despre prietenii săi scriitori (Cartea cu prieteni, 1979, A doua carte cu prieteni, 1985) sau de publicistică, mai ales sportivă (Cronici de
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
și alte scrieri, precum Casa de la miezul nopții sau Paiața sosește la timp, Apostolii, Terente. Asemenea prozei narative, opera dramatică a lui N. freamătă de lirism și etalează simboluri. Lirismul funciar al scriitorului se comunică și în versuri (ciclul Poeme răsărite-n iarbă), inundă și publicistica, inclusiv cea sportivă, „afurisită” de obicei, pătrunde și în unele titluri de volume (Insomnii de mătase, 1981), nu mai puțin în scrierile pentru copii (Caii albi din orașul București, Casa care se leagănă). Proza lui
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
eseuri Elucubrații (1999), definită, în prezentarea făcută de Alexandru Paleologu, ca o carte ce echivalează cu „un act de curaj pentru că înăuntrul ei sunt demolate mituri și anulate eroisme, sunt puse sub semnul întrebării faime considerate definitive, sunt defrișate dileme răsărite în punctele critice ale culturii umanității, sunt puse la zid prostia îndoctrinată și impostura mediocrității, sunt revelate perspective alarmante și, nu mai puțin, pentru că în ea sunt incluse confesiuni de o sinceritate «fără gardă»”, va aborda, de asemenea, o paletă
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
M. e crescut de o mătușă, Pefca, nume sub care își va publica cele dintâi încercări. Clasele primare le face la Școala Evanghelică din Craiova, de unde trece, pentru cursul secundar, la Liceul „Carol I” din același oraș. Elev dintre cei răsăriți, M. simte de pe acum imboldul scrisului, redactând, împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops”, trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Pleșu (n. 1948) sau Ioan Petru Culianu (1951-1991). Profuziunea inteligenței românești interbelice se datorează vitalității acestei instituții fundamentale care, de la jumătatea secolului al XIX-lea încoace, a fost revista culturală. Citite de magnați, educatori, funcționari sau chiar de țărani mai răsăriți, revistele au exercitat în cultura română o influență majoră asupra educației generale. Dacă pentru intelectuali ele au avut o funcție catalizatoare - racordând dezbaterea internă la agenda internațională -, asupra cititorilor simpli au avut efectul sănătos al oricărei lecturi comparate. Predica scrisătc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Poporului, pentru înflorirea României socialiste, pentru cauza Partidului, Înainte!”. La liceu, multe, prea multe ore cu profesori ratați, dar fericiți să urgisească orice „vlăstar” tânjind după oxigen moral. Etica resentimentului și a prostiei galopante se năpustea asupra oricărui ins mai răsărit, care avea - auzi tu? - îndrăzneala dubitației. Filozofic, asta se taxa drept idealism subversiv la adresa bunei orânduiri socialiste; politic, chestia te-ar fi putut costa cel puțin câteva anotimpuri pe marile șantiere de lucru ale patriei. Cei cu mari ambiții profesionale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acțiune, crește cumpătat peste noapte, pe ascuns, neavând un nivel de aspirație atât de sus. Dansatoare fragile par salatele verzi cu rochițe de domnișoare, cu luciul primilor stropi de ploaie. Morcovul pornește niște firicele verzi la vedere ca și mustățile răsărite ale unui flăcău, care așteaptă cu nerăbdare să devină remarcate, iar el luat în seamă. Costumele de dame în care s-au îmbrăcat doamnele cu numele de Mazăre, tronează cu eleganța unor bibelouri, pe fondul pământului închis la culoare, de la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
turcii și Începe un masacru... ― Nu putem face nimic, Phillips. Am stat ani de zile În Orientul Apropiat. Am Învățat o lecție importantă și anume că n-ai ce să faci cu oamenii ăștia. Absolut nimic! Turcii sunt cei mai răsăriți. Pe armeni Îi asemăn cu evreii. Caracter cu deficiențe morale și intelectuale. Cât despre greci... păi, uită-te la ei. Au pârjolit toată țara și acum roiesc pe-aici și strigă după ajutor. Bun trabucul ăsta, aș spune. ― Minunat, sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frumoasa brunetă pe care n-o vedeai nicăieri fără cutia ei din lemn de măslin sculptat. ― Amândoi călătoresc singuri, spuneau oamenii. Și amândoi au rude În Detroit. ― Nu cred că se potrivesc. ― De ce nu? ― El e dintr-o clasă mai răsărită decât ea. N-o să meargă niciodată. ― Totuși pare s-o placă. ― E pe vapor, În mijlocul oceanului! Ce-ar avea mai bun de făcut? În ziua a cincea Lefty și Desdemona făcură Împreună o plimbare pe punte. În ziua a șasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ilie Radu Ignătescu Cărări ce vin... cărări ce pleacă... ceruri se-mbăiază-n ape, și pământu-i tot o reverie, ai apărut tu, tu, dulce poezie, coborâtă dintr-o răsărită, furată din cea mai frumoasă galaxie. Când vii, când treci, în urma ta răsar poteci însămânțate-n flori. Câte culori!... Câte culori!... Și păru-ți despletit din soare, dă zilei zorii, și ouă-n cuiburi pui, cu ciripitu-n sine și
Cărări ce vin… ce pleacă…. In: Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
morții gălbeneală pieriți ei sunt la față... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. {EminescuOpI 98} " Arald! strigă crăiasa - las-fața să-mi ascund, N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? O zare de lumină s-arată-n răsărit, Vieața trecătoare din pieptu-mi a rănit... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund". Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aproape de Valea-Seacă. Lună plină. Răsărea când am ieșit din sat. Era greoaie și roșie ca și în noaptea aceea îndepărtată, când se îmbulzea pe poarta jităriei, gata să dea pes-te noi, și atât de neașteptată era apariția ei abia răsărită acolo în poartă, încît femeia cu care - strecurîndu-ne prin întunericul de lângă garduri - căutam singurătatea câmpiei făcu un gest de apărare cu amândouă mâinile și scoase un strigăt ușor de surpriză. ...Luna transfigurează totul. Gardurile strâmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țară de alta, dacă până și granița dintre viață și moarte fusese desființată!? Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o servietă își luară ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de absența ei caldă. - „Am să rămân” îmi spuse. Recunoscui în flexiunile vocii din iunie 1941.” Nu s-a schimbat nimic, „gândii bucuros, înviorat, și o auzii răspunzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă în altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plecarea în bejenie. Cu toate astea, la mai puțin de o săptămână mai apoi, Sara își schimbase părerea. Veni într-o seară la noi acasă, foarte agitată, trăgând după ea trei dintre copii, cel mai mic abia un pic mai răsărit decât mine. — Am venit să-mi iau rămas-bun. M-am hotărât în cele din urmă să plec. Mâine în zori pleacă o caravană spre Portugalia; o să mă alătur și eu. Mi-am măritat ieri cele două fete mai mari, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
blana pe care două curele de piele - una peste piept și alta în talie - o țineau lipită de trup. Făcu câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari pe zăpadă. Lurr își dezveli dinții, mârâind, dar se liniști repede, la atingerea mâinii lui Valerius. Războinicul râse, arătându-le celorlalți animalul acela care semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
l trimite la biruință, ale Anei Ipătescu care cu arma în mână îmbărbătează poporul și se pune în fruntea lui ca să apere pe aleșii acestuia de complotul unor ticăloși parveniți care vroiau să stingă în «noaptea despotismului» Steaua României abia răsărită, el declară în iunie 1848 unui prieten al său că «deși suntem partea tare a neamului omenesc, nu suntem însă și cea mai bună», că de la «începutul lumii și până în ziua de astăzi, femeile ne‐au întrecut nu numai în
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
-i povestesc totul, să-mi deschid sufletul În fața ei. Ea a fost cea care mi-a spus că Sanmartí era foarte bun prieten cu tot mai decoratul inspector-șef Francisco Javier Fumero. Amîndoi făceau parte dintr-o camarilă de indivizi răsăriți din cenușa războiului, care se Întindea prin oraș În mod inexorabil, asemenea unei pînze de păianjen. Noua societate. Într-o bună zi, Fumero și-a făcut apariția la editură. Venise să-l viziteze pe prietenul Sanmartí, cu care stabilise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau aburi subțiri de ceață. Ziua Începea pe un ton vesel, optimist. Inhalând aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alb cu negru, Înfășurată pe cap à la Yasser Arafat) veni la noi să ne anunțe că mașinile vor sosi peste câteva minute, ca să ne ducă la Bungalow 8, pentru „adevărata“ petrecere a lui Caleb. Sper că va fi mai răsărită decât porcăria mea de petrecere aniversară de anul trecut, răspunse Philip. —De ce porcărie? am Întrebat, fără să-mi pese, dar Încercând să par implicată, ca să nu se vadă atât de tare cum mă holbam. — Cretinii de la ușă au lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]