556 matches
-
în Iași, am făcut cunoștință cu o ceată de vânători cu care mulți ani de-a rândul am vânturat câmpiile și pădurile din județele Iași, Vaslui, Suceava, Botoșani etc. Decanul nostru era Nicu Racoviță, cel mai neobosit și mai pasionat răscolitor de codri, Nemrodul Moldovei de sus, care a cheltuit o avere de om cu vânătoarele și care cunoștea pe degete pădurile de la munte și câmp cu toate poienele, poticele și hațașele 55 lor. De multe ori îi ziceam: Măi Nicule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aplauzele de final ce s-au prelungit peste limitele obișnuite, fiecare din cei prezenți simțind împlinire spirituală și satisfacția unui fericit eveniment! Diplomele și florile primite poate nu definesc pe deplin personalitatea sărbătoritului! La mulți ani! George Vintilă, artist octogenar, răscolitor de plăcute nostalgii și provocator al respectului contemporanilor față de cei pe nedrept uitațiă (Cronica, ianuarie 2005) PRESTIGIOS CONCERT DE IARNĂ Doar anunțata apariție, ca dirijor, la pupitrul orchestrei simfonice ieșene, a lui Sabin Păutza, se constituie într-o posibilă sărbătoare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mea de Ajun, prin care mă plimb cu gîndul în ceasurile de insomnie, Tamara care n-a putut să-mi fie amantă deși ar fi vrut, iar acum mi-i la fel ca o soră, m-a pus în fața acelei răscolitoare întrebări: sînt copt? Da, hotărît lucru! Sînt copt pentru căsătoria mea cu Livia. Sînt sigur că am în mine forța necesară de-a fi pentru Livia mai mult decît un soț. Dacă unii scriitori fac elogiul dascălilor la școala cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a dat din cap, a zis "da" și și-a văzut de drum. Alături de Marinescu, o femeie, ținînd creionul între degete ca pe o țigară, mă privește fix din clipa cînd am intrat. I-am simțit mereu privirea, grea și răscolitoare, vrînd să mă facă s-o privesc. Are părul brumat, ca o coroană de măr înflorit. "Tamara, noaptea mea de Ajun", îmi zic, privind-o în treacăt. Sînt copt pentru a mă căsători cu Livia? iată întrebarea ei, la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru îi venea să plângă. Se învinovățea și ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia să îmbătrânească ori chiar să moară. Gândul morții îi dădea fiori, îl îmbrâncea pe scări și-l făcea să se simtă inutil. De câte ori se gândea la moarte, își aducea aminte seara de iunie în care simțise fiorul lung și răscolitor venit de după gardul metalic. Era în 26 iunie 1931, pe Calea Victoriei. Abia căzuse seara, se ridica spre cer mirosul de caprifoi și de grătare. Zogru venea de la Capșa, cu o femeie tânără, care mâncase înghețată și care acum se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari iar irisul lui răscolitor, de smarald, o ardea. Spune-mi! Tu ai scris asta? Să nu mă minți. Ea mișcă doar capul. Nu-mi vine să cred! Ai scris despre mine... Se întâmpla ceva cu timpul în momentul acela, pentru că nimic nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puțin până la ea acasă, să-i cer iertare, s-o cuprind pe la spate, mersul ei lent, ușor obosit îmi dovedește că tocmai acest lucru așteaptă, aproape seară, silueta ei a dispărut în cele din urmă printre blocuri, și-n aer răscolitor miros de pământ ce mai lucrează încă cu sevele, o pornesc din loc, și n-am decât să trec podul, nu-mi trebuie mai mult de zece minute ca să ajung la Ana, o găsesc citind, tolănită pe canapea, arde doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privirii mele era atât de puternică încât, simțindu-se privit, el s-a întors, și-n acea clipă ochii mei au întâlnit o altă pereche de ochi, perfect normali care într-o fracțiune de secundă fură invadați de un vânt răscolitor de nebunie încât el nu rezistă acestei bătăi puternice, se ridică automat și o luă la fugă ca un nebun, iar eu alergai la fată s-o ajut să se ridice, Și eu nu-l întreb mai mult pe Doru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să iasă din cuvântul-ordin al lui Brucan și Yarrow privitor la Basarabia, devenită, sub bolșevism, una a "minorităților", între care românii înșiși au fost cotați ca "minoritate". Paul Goma, spre deosebire de uitucii noștri comentatori și făuritori de istorie, a reținut, în răscolitorul său roman-document, Basarabia, un amănunt uimitor. Politicienii responsabili de la Chișinău, în zilele când încă nu se produsese resurecția veleităților imperiale rusești, au trimis mesageri la București spre a-i ruga pe politicienii români să faciliteze și să grăbească reîntregirea țării
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1992, 30; Poantă, Scriitori, 21-22; Liana Cozea, Fețele Dianei, ST, 1997, 2-3; Micu, Ist. lit., 284; Anna Alexandrescu, Zeii nu coborau din Olimp (Scrisori de la Cella Serghi), Alexandria, 2001; Popa, Ist. lit., I, 275-276; Evelin Folea, Cella Serghi - o prezență răscolitoare, ALA, 2002, 633; Dicț. scriit. rom., IV, 214-216. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
admirabil și respingător, noblețe și josnicie În conduita unor personaje, unele Îndrăgite, altele detestate de aceștia. Caracterul nuanțat și emoțional al exprimării celui care povestește, participarea sa directă și afectivă la conținutul povestirii trezesc un registru larg de trăiri emotive „răscolitoare” În sufletul copiilor, de la cele de iubire, de compătimire sau de bucurie, până la cele de ură, de indignare și durere, fapt care explică valoarea educativă deosebită a acestei metode. Cu atât mai mult povestirea poate să devină și mai activizantă
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ce întrerup adesea scrisul: "Ca și în alte scrisori, și aceasta are urme de lacrimi care au decolorat cerneala și au fost apoi stângaci șterse"175. Lacrimi, lamentări, așteptarea nervoasă a scrisorilor și bucuria nespusă a lecturării lor, sfaturi, evocări răscolitoare, imaginea României în continuă transformare, începutul anchetei, confiscarea averii, sustragerea agendelor lui E. Lovinescu, condițiile grele de trai și speranța că fiica sa o duce mai bine, vești de la și pentru prieteni, măsura tuturor lucrurilor simple sau mărețe, sunt teme
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
românesc postbelic, http://www.upm.ro/facultati departamente/stiinte litere/ conferinte/situl integrare europeana/Lucrari 3/romana/Texte lit.rom3 doctorat/40 VIOREL%20NISTOR.pdf Simuț, Ion, "Cronologia exilului literar postbelic", în România literară, nr. 23, 2008, http://www.romlit.ro/cronologia exilului literar postbelic Tania Radu, Un portret răscolitor, http://www.revista22.ro/ un-portret-rascolitor-4649.html www.cnsas.ro/documente/istoria comunism/studii articole/personalitati in vizor/Eugen%20Ionescu.pdf www.avantscene-luxembourg.blogspot.com 1 Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie: eseu despre exil, Editura Aula, Brașov, 2003, p. 177. 2 Dan C. Mihăilescu, Literatura
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
după volum, așa încît pe toate le acoperă, pînă la urmă, făcîndu-te să i le recunoști, aceeași coajă. Iar exercițiul-supliciul schimbării la față l-au făcut și îl fac prea puțini. A. E. Baconski e unul dintre ei. Dacă din răscolitoare dezamăgire sau din simțire oportună, istoria literară rămîne să mai dezbată. Cert este că a făcut dintr-o încercare a istoriei, care i-a fost dată generației lui, și pe care fiecare a trecut-o cum a putut - unii amînîndu-și
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
care-l iubesc pe Lowry ca pe un frate genial dar nefericit și, deopotrivă, celor care nici măcar n-au auzit de el și au acum prilejul de a face cunoștință cu un scriitor singular. Este momentul să ne amintim de răscolitorul volum al lui Mircea Ivănescu, Poem, gândit de autor ca „un roman polițist inspirat din Sub vulcan".
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
să devină amintiri, să nu mai fie de nici o trebuință, și totuși atît de cu scumpătate păstrate. Din tot ce se consumă, rămîn aceste foste piei ale unor foste vieți (șapte?), pe care călătoria ori visul le scot, inutil și răscolitor, la suprafață. Nu poți face altceva decît să le cunoști, privindu-le în culori de soare, ca pe oul lui Barbu. Și cunoscîndu-le, să ai măcar gîndul să o iei de la capăt, știind, întrucîtva, cu modestie, rosturile.
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
o iarnă geroasă că Gherasim Luca, ajuns la 80 de ani, a avut curajul să iasă noaptea din casă, să meargă pe cheiurile Senei și să se arunce în apele-i înghețate, am înmărmurit�. Și mai sunt destule alte pagini răscolitoare în aceste memorii ale d-nei Monica Lovinescu, ele înșile, în întregul lor, răscolitoare. Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, vol. 2, 1960-1980. Editura Humanitas, 2001.
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
curajul să iasă noaptea din casă, să meargă pe cheiurile Senei și să se arunce în apele-i înghețate, am înmărmurit�. Și mai sunt destule alte pagini răscolitoare în aceste memorii ale d-nei Monica Lovinescu, ele înșile, în întregul lor, răscolitoare. Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, vol. 2, 1960-1980. Editura Humanitas, 2001.
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
inocență a fetiței, un căpcăun ce intervine animalic în universul roz-bombon al unei ființe angelice, strivind sub dogoarea poftelor mișelești trupul și sufletul ființei fără apărare. E inutil să te lupți cu ideologii. E inutil să-i trimiți să citească răscolitorul poem al lui Allan Poe, "Annabel Lee", ale cărui ecouri transpar în roman chiar de la primele paragrafe. Atunci când sunt sinceri, ei sunt scrântiți întru puritate dogmatică, iar când sunt mincinoși, fiți siguri că n-au să-și retragă afirmațiile în fața
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
scrisul. Un soi de ecranare afectivă îi filtrează sentimentele pînă la a le face imperceptibile. Excepție fac cărțile de dialoguri cu Mircea Mihăieș, dar mai ales Ghilotina de scum, carte predominant autobiografică, unde afli un Tismăneanu confesiv, capabil de mărturisiri răscolitoare. Irepetabilul trecut, o antologie de articole și esuri publicate în presa din țară sau din America în ultimii douăzeci de ani, respectă regula ecranării afective. O carte sobră destinată degustătorilor de diferențieri doctrinare. Dar farmecul, farmecul lui Tismăneanu, nu e
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
Lucrarea îți dă impresia unui tăvălug ce vine amenințător peste tine, obligându-te să fii părtaș la un spectacol al istoriei absolut fascinant. Limitată doar de momentul trimiterii materialului la tipar, cartea se scrie, parcă, în continuare: de altfel, un răscolitor eseu despre problematica răului în istoria contemporană (From the House of the Dead: On Modern European Memory, apărut în numărul din 6 octombrie 2005 al revistei ,The New York Review of Books") e o aducere la zi a unei părți din
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
să fie supus demitizării lucide și raționale, într-o astfel de epocă nu supraviețuiesc decît cei care știu că miturile nu sînt scorneli pernicioase, ci surse de entuziasm și comuniune colectivă. Iar "sursa" înseamnă izvor, adică rădăcină. Nimic mare și răscolitor nu s-a făcut într-o cultură fără nașterea la un moment dat a unui mit fondator. De aceea, ori te legi de catarg și înfrunți sirenele, ori te duci să plutești în curenții multiculturalismului liberal, rămînînd ca după aceea
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
devine, în apartamentul rece, instalat într-un fotoliu, însuși spectrul alogenului care lăsase urme durabile în moravurile locului. Stocul de date - recognoscibil până la detalii asimilabile, azi, aspectelor numite de Fernand Braudel structurile cotidianului - ni se precizează de către pasionatul, aproape posedatul răscolitor de vechi documente, poate să incite într-un mod paradoxal, vivificând, adică, dosare de existență necunoscute vulgului, și oricum, nerespectabile în ochii lui, fixați în prezentul sinonim cu a trăi neresponsabil, dar profitabil. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, când
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
cât casa. Surâde. Tu câștigai orice război Tu câștigai orice război fără să tragi niciun foc de armă. Cu simpla ta prezență. Erai frumoasă, misterioasă. Trupul tău emana melodii ca marea, bănuiesc că aveai ascunse sub piele clavire. Erai provocatoare, răscolitoare, cum este în orașul de provincie mirosul revărsat din teii în floare. Erai senzuală, nerușinată, lascivă și fină ca petala albă de magnolie târzie. Iar acum ai plecat. Unde ești? Pe cine bandajezi cu mângâierile tale? Cu trupul tău, grădina
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]