827 matches
-
el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
ridice și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure bine copt și aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului. Se simțea amețită de la băutură. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Acasa > Strofe > Creatie > GLASUL MATERIEI Autor: Doru Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 801 din 11 martie 2013 Toate Articolele Autorului Ancorat în matrice copacul își răsfiră culorile spre cer mugurii deschid clipa florile contopesc seducția fructele fuzionează viziune sferică în lipsa limitelor a ceea ce este a fost și va fi trăiesc bucuria și materia se strânge într-un circuit unic al tuturor energiilor mele polare. Referință Bibliografică
GLASUL MATERIEI de DORU CIUTACU în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342254_a_343583]
-
doilea ce s-a întâmplat? Nu am avut bani! ? (privire tâmpă din partea mea) Aș fi vrut să îl dau afară. Dar nu am avut bani. Mi-a cerut 100 de lei. Și n-am avut. Privirea mea tâmpă s-a răsfirat. Fata vorbea de avort. Vorbea poetic despre faptul că nu a știut că sexul poate să ducă la ‘realizarea’ unui copil și despre faptul că atunci când a aflat, nu a aflat și despre metodele de contracepție. În capul ei, singura
Femeile nu vor să facă avort! () [Corola-blog/BlogPost/338179_a_339508]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > POEME TRISTE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 137 din 17 mai 2011 Toate Articolele Autorului GÂNDURI Suspine pierdute ’ntre pietrele reci Răsfirate pe creste golașe de munte Năzuințe crescute pe-albastre poteci Contrarii ce vor destine să-nfrunte În scorburi de suflete triste se-ascund Dureri neștiute de minți prigonite Ce-acum văd pământul pătrat, nu rotund Și se zbat să învie
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
-i aprind o lumânare. Îmi tremur lacrima sub triste pleoape Când mantia-i de gheață îmi întinde Nu vrea să plece și mă ține-aproape Mă împresoară, viața mi-o cuprinde. S-a cuibărit demult la mine-n casă Și-a răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă Și-o egoistă-i... fără de pereche. Singurătate, pleacă-n depărtare Și lasă-mi liber sufletul să zburde Slăbește-mă din veșnica strânsoare Tu dăruie-mă dragostei flămânde! Mă năpustesc
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
sinceritate, nu pot să-mi exprim decât admirația făcând o plecăciune în genunchii cuvântului scris din inimă - se întinde pe 250 de pagini, adevărată ofrandă de suflet cu tot atâtea nestemate de gânduri alese, cernute de vreme și vremuri și răsfirate în toate sferele realității și simțirii umane, în același timp. Și ca frumusețea cuvântului să contureze și mai fidel sufletul neasemuit al poetei și să se aștearnă deplin peste sufletul cititorului, poemul de încheiere reprezintă parafa sub care semnează atât
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
cuprinse picioarele cu brațele. Îi sărută genunchii, apoi urcă cu sărutările pe pulpele dezgolite de poalele rochiei ce se ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește un vis. Gemea ușor de plăcere șoptind cuvinte fără de înțeles. Ștefan se ridică și-i cuprinse buzele
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
al zeiței din patul său. Da, era frumoasă Minela și la patruzeci și cinci de ani! Nu se observa diferența de cinci ani dintre ei. Era la fel de tânără la corp ca și el. Avea niște picioare de cadră. Când le răsfiră pentru a se așeza cât mai comod pe pat, nu putea să nu-l scoată din minți petecuțul de mătase al bikinului, nu mai mare ca o frunză de arțar, căzută toamna pe aleile parcului de lângă complexul său. Își scoase
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să fie dor ce simt acum în toate Sau doar ecou al nopții nesfârșite ? M-apasă greu și gândul nu mai poate Uita cosițe-n perne risipite. Te-ai răsfirat fiindu-mi așternut Al trudei line, plină de tandrețe, Mă cheamă iar eternul început, Să-ți fiu pocladă stării de binețe. Mereu ne poartă prin ecouri dorul Și țese vraja care se aprinde Noi doi ca-n unul, preschimbând fiorul
SĂ FIE DOR ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344032_a_345361]
-
2016 Toate Articolele Autorului AI CHIP DE FLOARE TU...? Simt aerul pe umeri în amurg Greoi,apăsător și rece, Prin venele-mi îngroșate curg Amintiri plăcute și timpul care trece. În mine crește floarea de dor întârziat, Petalele s-au răsfirat pe trup, Te simt apropiată,deși tu ai plecat Nu pot acuma rădăcini să rup. Las floarea să-nflorească din amintiri plăcute, S-admir corola albă,dar și parfumul tău, În albul ei văd tainice plăceri trecute, Ai chip de
AI CHIP DE FLOARE TU de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342767_a_344096]
-
înflorate din amintire curg. AI CHIP DE FLOARE TU...? Simt aerul pe umeri în amurg Greoi,apăsător și rece, Prin venele-mi îngroșate curg Amintiri plăcute și timpul care trece. În mine crește floarea de dor întârziat, Petalele s-au răsfirat pe trup, Te simt apropiată,deși tu ai plecat Nu pot acuma rădăcini să rup. Las floarea să-nflorească din amintiri plăcute, S-admir corola albă,dar și parfumul tău, În albul ei văd tainice plăceri trecute, Ai chip de
AI CHIP DE FLOARE TU de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342767_a_344096]
-
Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ghiocul de cristal Curcubeu cu flori de maci frunze veștede paiete și scarabei pe un venerabil car al magilor și al morții sprijinită de scară sorții își răsfirase Estrela fustele cocheta pretindea a fi reincarnata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gebellin tartorul satrapilor duhnind a mahorca
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei , care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute, sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343104_a_344433]
-
goale Și trupurile ude sclipesc în lună, Prin zbuciumatul, transparentul val. Tu, marinare, auzi prin vuiet de talazuri Cum ademenitor, naiadele te cheamă? Îți murmură șăgalnice ispite Și inima de dragoste le freamătă. Sub mătăsoasa volbură de apă, Sirenele-și răsfiră gingaș părul. Sedus de-atâta frumusețe, Aruncăle-n adânc inelul... Și-atunci, din albele spume, La tine să vină o zână, Și inima, și mintea să-ți fure, Și timona corăbiei din mână. Pe sub luceferi-cunună, Pe tine întreg să te fure
NAIADELE ŞI MARINARUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343567_a_344896]
-
urmărea o fantomă, avea halucinații!? Sau era vorba doar de vreun poet rătăcitor...!? Auzise că poeții sunt mereu solitari și cutreieră pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles. Narcisa reveni la prezent, înconjurată numai de apă, vrăjită de legănarea valurilor și de unduirea lor până la orizont unde cerul se contopea cu marea. În curând, în depărtare
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
unul câte unul lucrurile care trebuiesc uitate... Și le-aș împraștia intr-o noapte când luna s-ar ascunde printre nori, așa aș scăpa de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar ametite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit in mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine cănd astăzi
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
locuri neumblate,aș pun-ușor unul câte unullucrurile care trebuiesc uitate...Și le-aș împraștia intr-o noaptecând luna s-ar ascunde printre nori,așa aș scăpa de amintirile toateși liniștită m-ar prinde primii zori... Dar ametite de atâtea începuturiși răsfirate printre suflet, zbuciumatecând mă cuprind mii și mii de gândurisă vreau, nu pot să la fac uitate.Sunt fapte car-au sfredelit in mineși cicatricile sunt dureroase,cum să uit și să privesc spre mâinecănd astăzi privirile-mi sunt cețoase
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > NU MI-AI SPUS CĂ DORI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mi-ai spus că dori! în așternuturi reci de primăvară, când soarele îmi răsfira ninsori, pe holograme decupate-n ceară. Nu, nu mi-ai spus că dori! în țipătul de frunze ce ne-ngroapă, când ger flămând acoperă uitări, pe dorul meu încercănat sub pleoapă. Nu, nu, nu mi-ai spus că dori! pe
NU MI-AI SPUS CĂ DORI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378631_a_379960]
-
suflete ocrotitor, pe credicioși îi veghează. Pășunatul se încheie că, ciobanii vin din munte, cu oile la câmpie. Până, Iarna-i pe sfârșite. Când oile dorm grămadă, e semn că Iarna va fi grea. Și se spune că e blândă, răsfirate de s-or culca. Târg negustoresc se face cu oile de la munte. Că se duc la iarmaroace, urmând să fie vândute. Sau vor fi sacrificate, moartea celebrând prin ele, ca ofrandă în bucate. Păcatul lumii să spele. Preferat este și
OBICEIURI DE SFÂNTUL DUMITRU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379870_a_381199]
-
-Bunico eu când mă voi face mare vreau să fiu ca matale de frumoasă! ...-Ai să fii mult mai frumoasă crăița mea!...Crăița mea...îmi răsunau și acum,ca un alin,vorbele ei de femeie supusă de viață. ...Soarele își răsfira ca și atunci,în copilăria mea,razele dar eu nu mai eram copilul căruia îi plăcea să împletească umbrele norilor pe sub acoperișul copacilor sau al caselor.Strângeam în mână ceea ce mai rămăsese viu de la buna.Țineam ca un acatist ghemul
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CALEA... DIN VIS... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sărutul unui duh de ceară mă trezește-ntr-un vis în care șoaptele transformă tenebrele-n lumină... Visul se răsfiră pe puntea spre adâncul norului răzleț ce-mi poartă numele și pașii către liniștea deplină... Călătoresc în lumea mea de aștri, la braț cu inima, într-o iluzie a sorții... Doar umbra mă mai însoțește pe calea neîntoarsă... Viv Referință
CALEA... DIN VIS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380462_a_381791]
-
nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Suflet... naufragiat... În cartea amintirilor caut enigma somnolentă a unui portret pe jumătate întunecat... Dau mereu peste flori presate de timp și pânze de păianjen întinse spre gânduri rălzețite... Iar vântul răsfiră aducerile-aminte în praful dizolvat al unei izbucniri imaginare a sufletului naufragiat în ecourile mării... Viv Referință Bibliografică: Suflet... naufragiat... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici
SUFLET... NAUFRAGIAT... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380466_a_381795]
-
Acasă > Poeme > Devotament > REVERIA PRIMĂVERII Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Curcubeul își răsfira degetele jucăușe Prin mustățile de grâu, afânate de lumină Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tuse, Picurând din stele roua pe sepale și tulpina. Florile de mușețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
este foc te asemuiesc cu vara,De te doare plâns de fluturi,ești la fel ca primăvara,Dacă ploile amare strivesc frunza, ... XXVI. REVERIA PRIMĂVERII, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Curcubeul își răsfiră degetele jucăușe Prin mustățile de grâu, afânate de lumină Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe, Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]