514 matches
-
sub imperiul necesităților organice și dominat de viața vegetativă; ca membru al unei societăți organizate, el depășește actualitatea și mediul fizic imediat, punându-se În contact cu valori de gând și acceptând norme generale de conduită; prin viața interioară și răsfrângere asupra lui Însuși, Își câștigă autonomie spirituală, o desprindere de contingențe și Își afirmă valoarea unicității sale În cosmos. Progresul formației personale Înregistrat În devenirea vieții individuale, prin trecerea de la stadiul animalic la viața cotidiană omul apare ca personalitate umană
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
practicilor rutiniere; rebelul propunea dezinvolt o deontologie de urmat: "A scrie nu înseamnă, deci, a te despărți de lume, a te înscrie într-un limbaj-cochilie, ci dimpotrivă, a înscrie lumea într-o viziune și un limbaj, sub nevoia implicită a răsfrângerii în afară, a comunicării (...). Poezia cu "vârfurile ei de atac" va merge întotdeauna cu un pas înainte față de masa cititorilor" (România literară, 1969, nr. 3). Când (în 1945), Ion Biberi îl introducea în excelenta serie de interviuri Lumea de mâine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
procedeu, cel al imaginii reflectate în oglindă, făcând din el un soi de metaforă geamănă cu aceea a mormântului gol. În Balconul, oglinzile multiplicate devin echivalentul mormintelor multiplicate, iar „camera cu oglinzi” ia locul mai vechii camere „a aparițiilor”. Repetatele răsfrângeri ale imaginilor anulează, în cele din urmă, realitatea, instalând o „absență solemnă”, care transformă încăperea într-o anticameră a morții. În arhitectura spațiului Marelui Balcon, înlănțuirea și întretăierea reflexelor este și o înlănțuire, o răscruce a mormintelor. Fiecare contemplare în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu Intelect (Nous) și cu Intenție (Enthymesis), Omul va ridica În slăvi Pleroma, Întorcîndu-și fața de la cei care l-au plăsmuit. În SST, cînd Ialdabaot se laudă, Pistis-Sophia Îi strigă: „Te Înșeli, Samael!” și i se arătă sub forma unei răsfrîngeri În apă, retrăgîndu-se apoi În propria sa Lumină 55. Episodul este urmat de cel al dedublării Demiurgului, pe care Îl vom analiza ceva mai departe. După ce se luptă Împotriva fiului său bun Sabaot, Ialdabaot dorește din nou să știe dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
arată nu așa cum i se configura în reveriile sale recuperatoare, ci asemenea locului care-l dispera și din care voia să plece, loc limitat, o grotă. De reamintit, nu Parisul „real” contează, ci atributele cioraniene cu care el e învestit, răsfrângerea de sine care instituie lume. Din Elveția, îi scrie lui Aichelburg: „Și ce idee să plec din Balcani ca să ajung să trăiesc în mijlocul celui mai balcanic popor din Occident!” (31 august 1973 Ă 506). De fapt, regretă Ă de data
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
devine cântec, bocet, doină, după substanța senzorială și olfactivă a povestirii, însoțită de melodia a cărui ritm se transformă, ca la cei vechi, în melos. Cezar Baltag "Comuna de aur", E. S. P. L. A., 1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973. Poezia lui Cezar Baltag, concentrată în idei și imagini, oraculară, uneori excesiv intelectuală, alunecă uneori în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la o dezmărginire calmă, nu dionisiacă, precum la Lucian Blaga, ci, într-o lumină de oglinzi ce răsfrâng apropieri și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis planetar", 1964). Răsfrângerile 1 sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog cu absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sub semnul tragicului: "Toate stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e cel care seceră vieți: Tot atunci a fost zburare însă mai cu crezământ,/ că eu nu zburam la stele, ci zburam pe sub pământ". "Răsfrângerea de umbră" este răsfrângerea în moarte, moment când realizăm purificarea de terestru. Ideea de continuitate se raportează la un orizont spiritual tradițional: roata, focurile, vetrele, inimile: Aici, pe aceste coline unde eu voi fi mai departe,/ roată,/ deal,/ inimă/." Legătura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e cel care seceră vieți: Tot atunci a fost zburare însă mai cu crezământ,/ că eu nu zburam la stele, ci zburam pe sub pământ". "Răsfrângerea de umbră" este răsfrângerea în moarte, moment când realizăm purificarea de terestru. Ideea de continuitate se raportează la un orizont spiritual tradițional: roata, focurile, vetrele, inimile: Aici, pe aceste coline unde eu voi fi mai departe,/ roată,/ deal,/ inimă/." Legătura cu strămoșii, cu neamul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
departe,/ roată,/ deal,/ inimă/." Legătura cu strămoșii, cu neamul, cu pământul, cu drumurile este străbătută de fiorul vrăjii: "Ialomița-ncet/ mi-a trecut prin piept/ Lungi drumuri de seară/ În mine au țesut/ Roțile de cară/ Ce m-au străbătut." ("Răsfrângere de câmpie") Ideea de sacrificiu în poezie, ca și în iubire, e condiția autodepășirii, în numele Astarteei, al Salomeei, simboluri tragice ce se confruntă cu timpul care se irizează, se dizolvă în materia cuprinsă în fluxul existențial. Un simbolul al tragicului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau: " Pentru odoare, din uleiuri scoși,/ Pe crucea geamurilor zac Hristoși" sau iată-l barbizând: Și cinstea mi-o păstrează fără pată/ Alunecând suav printre supuși/ O, fie-i mâna binecuvântată/ În liniștea curatului Albuș." O stare de euforie, de răsfrângere în bucurii și elan este redată plastic prin luminile strălucitoare ale cristalului: "O, azi sunt bucuros ca un cristal/ Fără cusur mi-s hainele de înger./ Mi-e fiecare nastur triumfal încoronat de proaspete răsfrângeri." Nostalgia plecării, a evadării și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O stare de euforie, de răsfrângere în bucurii și elan este redată plastic prin luminile strălucitoare ale cristalului: "O, azi sunt bucuros ca un cristal/ Fără cusur mi-s hainele de înger./ Mi-e fiecare nastur triumfal încoronat de proaspete răsfrângeri." Nostalgia plecării, a evadării și cea a nerealizării apare în poemul "Cerbul": "Dar l-au predat în haltă conductorii/ Și a rămas cu iuți bătăi de pleoapă/ Să plângă adânc la marginile orei./ În umbra unui turn opac de apă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de absolut: "Eu recunoscător/ Focarului cosmic de ochi,/ Stolului de urechi,/ Aburul de tâmple/ Năvodului cosmic de nări/ Atacului cosmic de buze.". În poemul "Râuri de ceasuri" definește condiția umană limitată de timp. Încercarea de a depăși condiția implică o răsfrângere tragică în existență. (Vezi și poemele "Fix" și "Gheață".) "A nu-ți părăsi de-a pururi matca/ Fiind și tămăduitor și accident și rană/ A nu voi să te aventurezi, a fi interior de sferă/ Aceasta e condiția umană." Condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag este răsfrângerea în moarte. "Decât șerpii cei cu moarte în fiorul mușcăturii/ Mai vârtos veniți în mine/ Visul galben al săcurii." La George Alboiu șarpele întruchipează tot sentimentul morții: "Ca șerpii/ vor cânta tânguitori
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag este răsfrângerea în moarte. "Decât șerpii cei cu moarte în fiorul mușcăturii/ Mai vârtos veniți în mine/ Visul galben al săcurii." La George Alboiu șarpele întruchipează tot sentimentul morții: "Ca șerpii/ vor cânta tânguitori în ierburi/ în ultima noapte a aducerii aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca zi a Parusiei (a doua venire a lui Iisus, deschiderea Cerurilor și sfârșitul timpului sau abolirea universală a morții). Iată ce-i ține pe creștini treji, în stare de veghe. Ei nu trăiesc în timp, ci trăiesc timpul ca răsfrângere a Parusiei în propria lor viață. Pentru a exemplifica și mai convingător relația sedus-seducător, Gabriel Liiceanu se oprește la câteva exemple celebre din istoria literaturii și a filosofiei tip Romeo și Julieta; Martin (Heidegger) și Hannah (Arendt), studenta filosofului căsătorit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult pe romancierul triestin, și care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atins chipul/ unde a fost Teatrul evreiesc se abate/ aștept parcă de-un secol zorile/ prin ispitiri șiroaie și versuri de Dante// realitatea parcă-i Dalila/ ce-și întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat în oglinzile cunoașterii de gen: "cu încredere vorbesc/ despre/ răsfrângerea trupului în oglinzile cerului/ ca într-o rugăciune// în răcoarea dimineții/ stau/ cămașa flutură/ ca pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi desfășurate pentru determinarea semifabricatului plan. Desfășurarea este necesara pentru stabilirea fazelor de fabricație, cunoscut fiind faptul că fazele de prelucrare a tablelor sunt ordonate astfel: debitare semifabricat din tablă plana, urmată de prelucrări precum perforare, tăiere, stampare, stanțare, îndoire, răsfrângere, ambutisare etc. Interfață modulului Sheet Metal este asemănătoare celei ce apare în modulul Part. În Ribbon Bar avem însă, o secțiune cu comenzi specifice realizării pieselor din foi de tablă ce țin cont de tehnologia prelucrării tablelor, iau în considerare
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
permite. ca prin reluare privirea ta să nu-i tulbure cumva zborul Cum arborele definitiv nu există. există doar modelul arborelui, grație căruia se înlesnește prefigurarea lui: despre splendoare în mijlocul unor oameni, care se sfâșie Dinspre pinul însingurat lacul în răsfrângeri. jar. și nimeni. nimeni în jur, doamne ce cu adevărat făurim nu se poate zări cum tot ce-n sine ne definește și ducem cu noi dincolo de un prag de unde nimeni nu s-a mai reîntors decât drept prunc. tot
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
fald De aripi desfăcute ca să ardă, Făclii îngrămădite sub o stea Ce-i cântă numele din zeu în zeu Până în secunda devenită cea de pe urmă, Chemată zămislire. Hölderlin: Asupra morții unui copil: Proprie copiilor frumusețea se cere, Dăruire a Domnului răsfrângerii; Au ca el odihnă și tăcere, Lucru pentru care sunt lăudați și îngerii. Acolo unde lumina își are locul nașterii Vin pe lume pentru a lua har Din toate și mai ales din mine, Căci îmi sunt dat, Și sunt
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
Lupașcu [...]. Hipersensibilul Delavrancea va fi avut atunci vise nenumărate [...]" (1975: 149). 57 Pentru o expunere completă, cf. Delavrancea, 1975: 176-83. 58 În legătură cu acest număr, Jean Chevalier și Alain Gheerbrant susțin că reprezintă un "[s]imbol al opoziției, al conflictului, al răsfrângerii" (1994: I, 452). Mai mult, doi "exprimă deci un antagonism care din latent devine manifest; o rivalitate sau o reciprocitate care poate fi aceea a urii sau a iubirii; o opoziție care poate fi contrară sau incompatibilă sau, tot atât de bine
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dezacordurile prelungite, stările de încordare ce însoțesc așteptările care nu se realizează, generează nemulțumiri, temeri, insatisfacții ori "indignări", cum vedem în lumea de astăzi. Tot mai frecvent în ultimul timp, termenul de "criză" le înglobează. Alteori, crizele sunt ocazionate de răsfrângerile asupra oamenilor a efectelor unor factori naturali perturbatori ori "mai departele-mai aproapele" Dumnezeu creștin, mozaic sau islamic, contestate de umanismul ateu modern, de la A. Comte, L. Feuerbach și F. Nietzsche la pozitivismul, marxismul și nietzscheanismul mai recente. (5) Este greu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pentru mine neprețuită, de a mă afla între două taine ce puse, ca două oglinzi, față-n față, s-adânceau fără sfârșit.“ Povestitorul este, astfel, sinteza tensionată a celor trei personaje (dintre care Pirgu este, după cum observă M. Călinescu, o „răsfrângere în urât“ a celorlalți doi), subiect veritabil al experienței urbane a Bucureștiului începutului de secol XX. Orașul se dezvăluie într-un dublu gest, repetat în carte la nesfârșit: flanatul, pe de o parte, amintirea unui trecut incert, pe de alta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]