748 matches
-
C. Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, nota mea), de la «întârziatul» Leonid Dimov, de la parcimoniosul, mai apoi, Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
În pofida titulaturii lejere, Dance for Nothing, Eszter Salamon a abordat cu toată seriozitatea un experiment deosebit de dificil, acela de a vorbi neîntrerupt și de a dansa continuu, nu însă că Daniel Linehan, pe ritmul creat de propriile sunete, ci în răspăr cu ele, ceea ce marea mult dificultatea exprimării prin ambele modalități. Neconvingătoare a fost în schimb propunerea altei artiste din Austria, Valerie Oberleithner și piesă ei, fără cap și coadă, Splendid isolation. Printre multele experimente care au abordat posibilitățile ritmice ale
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
a evreității ca o „chestiune de suflu” își are pendantul în distincția culturală radicală pe care o inițiază prin germana în sens simbolic „iudaizată” sau „ebraicizată” a poemelor sale - o germană reconstruită prin negația „limbii ucigașilor” și în care, în răspăr cu falsa și eșuata „simbioză germano-evreiască” tinde către identitatea evreiască originară: o alta, mai liberă și mai insurgentă în raport cu cea religioasă. Distanța, pe care evreul și poetul și-o iau împreună față de o limbă uzuală discreditată prin concesivitatea și complicitatea
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
la proces și se împlinește în anii detenției aureolați cu moartea sa christică. Dar în prealabil a existat o adevărată catehizare întru sfințenie pe parcursul anilor în care protagonistul acesta, pentru ochii noștri de lut în cel mai insesizabil mod, în răspăr cu toate aparențele contrarii, încă de pe când era situat în apogeul vieții de îndestulare și de libertate, aluneca subteran spre închisoare, spre moarte, spre sacralitate. Căci sfințenia preexistă! Despre această catehizare avem ca principală probă transpunerea în românește a părții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
cel mai dîrz în ideea de a interzice pur și simplu publicarea postumelor, considerate bruioane nefinisate pe care poetul nu le-ar fi publicat niciodată. Perpessicius, marele editor al liricii eminesciene, a fost și el, adeptul acestei dihotomii, dar (în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
mitic autorizând adeseori refacerea unui context ce permite interpretarea motivelor reperate, v. Moise). În primele cărți(Vânătoarea regală, F), articularea mitului este realizată cu inteligență, piesele mozaicului inițial fiind folosite pentru realizarea unui nou puzzle prin care sunt luate în răspăr chiar structura mitică subiacentă și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul flegmatic al autorului care pare că-și ia în răspăr propria carte adjudecîndu-și, la un presupus nivel metatextual, gloria unui jemanfișism textual altfel superficial. O frază aproape de final încearcă să-ți inducă, în cazul respingerii, sentimentul incapacității de a pricepe (pseudo)filozofia, ,mesajul" cărții: Există riscul ca la final, după ce
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
dispecerat intelectual!), poetul și poezia au ajuns a se concura. Vezi, între alții, Gombrowicz: "L-am putea defini pe poet ca pe acea ființă care nu reușește să se exprime pentru că își dă silința să exprime Poemul". * O obsesie în răspăr, mobilă, nehotărnicită, coruptă prin nehotărîre. * La geamul meu de spital, porumbeii se îngrămădesc și bat din aripi, apropiind Paradisul de noi, suferinzii, nesperat de mult, nesperat de simplu.... * Izbăvirea și odihna. Izbăvirea ca o supraodihnă. * Fanatismul dă cruzimii o viziune
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
țîrîit subțire; Păienjenișuri leneșe, rețele Pentru prins stele, Din plînsul auriu al unei stele” (Melodie). Chiar din volumul de debut, poetul se îndrepta discret spre forma ce-i va deveni specifică, poemul de mari dimensiuni. Tentația de a acționa în răspăr cu poezia contemporană trebuie să fi fost atît de mare, încît el a optat pentru cea mai demodată (în perioada interbelică) variantă de poezie, pentru poemul de factură romantică. Specifice lui Philippide vor fi de acum încolo baladele stilizate, tablourile
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
el își surprinde cititorul cu vigoarea unui critic și a unui polemist. Și, într-adevă r, autorul a trăit destul și a văzut multe și de aceea nu omite nimic și nu cruță nimic din tot ceea ce i se pare în răspăr cu ordinea firească a lucrurilor. De acord se poate să nu fim întotdeauna cu ce afirmă și ce gândește, el însuși nu ridică nicăieri pretenția că opiniile sale sunt emanația adevărului divin și absolut (se mai înșeală omul în viață
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
de etnografie și folclor Constantin SECARĂ Într-o lume care și-a pierdut parcă așezarea, a vorbi și a scrie astăzi despre comorile de spiritualitate românească, adânc îngropate în negura anilor, pare un lucru de neînțeles sau aflat chiar în răspăr cu mersul lumii. Astăzi, când se concep și se desenează hărți noi, când se fac și se desfac alianțe, când strategii și interese de multe ori străine de neamul și voința poporului român sunt puse în slujba geopoliticii obscure, când
Tezaur de etnografie ?i folclor by Constantin SECAR? () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
sobru, aproape monahal, în cenușiu și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui Wispianski de la domul franciscanilor." (Kosciol Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc pe Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului creștin, însă compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
mult mai util poziției autorului referirea concretă la cîteva nume, la cîteva texte critice, urmată de o contraargumentație. Altminteri, avem a face cu o execuție in absentia, care lasă gustul dezagreabil al eschivei. Nu se produce astfel o dovadă în răspăr, tocmai în favoarea “atenuării” spiritului critic pe care o deploră, printr-o solemnă poză a generalității suspendate, dl Guțan? În loc de-a lua taurul de coarne, d-sa se trage la o parte, lăsîndu-i calea deschisă... “Nu de critică ducem lipsă
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
mele dezvelită/ o limbă care niciodată nu s-a mai vorbit în țara mea/ clipă de clipă cu dulce zahăr și verde cucută pe ea/ scriu transcriu traduc desenez încontinuu în acest migălos/ bulversant esperanto vocile umbrele convulsiunile/ care se-ntîmplă-n răspăr sub pielea cea creață/ a capului meu// ba chiar trece printre nouri un cal negru țintat în frunte/ pentru versuri/ și trece și-un mînz alb încă neînțărcat pentru ochi și pentru surîs" (optsprezece). O asemenea metodă de-a induce
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
întîmpinarea ei. Însă numai pînă la un punct. Căci epoca "stalinistă" cu anexele sale ce nu s-au epuizat, sfîrșește prin a strivi ființa ce o poartă, a o dizolva, după ce într-un fel a "stimulat-o". Sumbra "afirmare" în răspăr este urmată de un declin al eului tot mai obosit, mai dezamăgit, mai lipsit de speranță: "Stare de oboseală generală ( astenie?). Aș vrea să plec în lume: Franța, Italia, Anglia, Spania... Dar nu mai am putere ( și nici resurse pecuniare
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
lungi înghit timpul, și așa tot mai drămuit, ci și drumurile zilnice din marile orașe. Bucureștiul este poate primul pe lista marilor cronofagi, dar nu este singurul; toate marile metropole se confruntă cu acest fenomen, enormă deriziune ce ia în răspăr una din marile iluzii ale modernității - progresul. Oprit din goana lui nebună, omul este forțat, cu toate consecințele dureroase ce decurg de aici, să se oprească și să aștepte. Timpul mort pe care îl petreci la o coadă de zeci
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
tot ce are drag, evitând, cu osebire, pe femei să le inspire să descoase, cu vreun ac, stele de pe zodiac... Cuante Cercul, vizitat de cuante, suflete mirobolante, ca și stelele de toante, departe de adevăr, și-a strâns razele-n răspăr, și le-a-ncins cu flori de nufăr, pentru toți cei care sufăr, să-nceteze să-și descoasă steaua lor, nenorocoasă... Spin N-a pus geană peste geană cercul, fiindc-avea o rană, sub pleoapa cea mai de sus, unde
Versuri de Sabina Spineni by Sabina Spineni () [Corola-journal/Journalistic/4170_a_5495]
-
orientate către cotidian) au făcut mici concesii registrului „înalt”. Excepțiile sunt puține și cunoscute. Cred sincer că printre ele se numără și acest ciclu conjunctural aparținându- i lui Petre Stoica. Mai mult: că acest ciclu a fost scris într-un răspăr intenționat față de cartea-cult a generației lui. Marcel Tolcea intuiește excelent această frondă atunci când vorbește, en passant, despre „tonul elegiac” al bucăților de aici. Corelată cu titlul, Unsprezece adnotări lirice pentru covoarele {erbanei, observația se explicitează de la sine. {i se potențează
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
într-un perimetru al reușitei sociale, mai mult decât pe tărâmul unei împliniri spirituale). Păcat răscumpărat, în mare măsură, de credința poetului în valoare. într-un frumos cuvânt-înainte, de altfel, acesta lămurește ordinea din volum a intervențiilor, una subiectivă, în răspăr cu cea cronologică. Rezultă o galerie de portrete în mișcare, de individualități bine conturate, ideatic, ba chiar și umoral, ale căror puncte de vedere nu se pot confunda. Asistăm la un spectacol unde actanții își spun replicile apoi pleacă, lăsând
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
drept Augustin Buzura și oferind dedicații pe cărțile prozatorului. Scriitorul însuși confirmă, chiar în paginile acestui volum, autenticitatea poveștii. Așadar, la momentul 22 decembrie 1989, Augustin Buzura era unul dintre cei mai populari prozatori români, autor al unor romane în răspăr cu ceea ce s-ar putea numi "corectitudinea politică" a vremii respective (cu voie de la poliție, s-a spus ulterior de către unii cârcotași), despre care se vorbea în șoaptă, cu admirație, ca despre un cvasi-disident al regimului comunist. În momentul fugii
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
și altora, după 1990, fără a observa că libertatea unui cult n-ar trebui să se întemeieze pe încercarea de a mărgini libertatea altor culte, fac parte dintr-o categorie destul de răspîndită de oameni care și-au format credința în răspăr, picătură cu picătură, pe cont propriu. Fiindcă între a te duce la biserică mai mult pentru că la școală ți se spunea să n-o faci sau a citi Biblia din imbold literar, nu religios e o distanță considerabilă de credința
Neliniști milenariste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16517_a_17842]
-
și-o poate pune mai curând un analist decât un creator. Un creator se exprimă pe sine, spontan nu analitic, si-nele încorporând toată încărcătura socială, etnică, religioasă în care trăiește și bineînțeles, în primul rând, propria sa personalitate, uneori în răspăr cu tot contextul în care s-a format, alteori puternic marcat de aces-ta. Criticului și istoricului de artă îi revine me-ni-rea de a cuantifica proporțiile din acest delicat amestec. De altfel, cei care au căutat cu tot dinadinsul să teoretizeze
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
puțin insurmontabile, care-i îngăduie a-și plăsmui un "personaj". Unul desigur impur, care nu poate ocoli, după cum are grijă a ne informa, infidelitatea, risipa, dezorientarea, în ultimă instanță "neadevărul", dar absolutoriu prin coerență, prin verosimilitate. E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale individului sînt agresive. Individul devine
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
fizicii se produc fără încetare, atunci pentru Marx și Istoria are legile ei, nu știm care, dar care trebuie acceptate că Rațiunea (gândirea) și Revoluția (acțiunea) să se contopească. Altfel spus, libertatea la Marx nu se poate concepe decât în răspăr cu conceptul de libertate negativă. Problemă pe care o pune Kolakovski din acest nod semantic este următoarea: cum conceptul de libertate negativă presupune o societate cu conflicte și dacă aceasta se identifică cu societatea împărțită pe clase, împărțirea neputându-se
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
lumii orientale și occidentale dă culoare unică ultimelor trei narațiuni, acolo se dezlănțuie hazul nebun provocat de întîlnirea civilizațiilor și a mentalităților, jocurile de cuvinte și riscul aluziilor. Armonia sferelor și Vajnicul mi-au plăcut enorm tocmai pentru că reunesc în răspăr toate clișeele despre lumea anglo-saxonă, India și Pakistan, aruncă în aer prejudecăți vechi de un secol, creează un puzzle care descrie cel mai bine amestecul pestriț ce definește lumea de azi. Volumele lui Julian Barnes și Salman Rushdie demonstrează că
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]