350 matches
-
de-al nostru că a pus-o să-i facă lucruri pe care nu i le face acasă nevasta), așter nui galantonește pe masă „misia“ mea pe o zi din bugetul sta tului român. Auzii deodată un semnal scurt și răstit, ca al unei dresoare În cușca bestiilor frumoase și feline, la care turma docilă a fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numărul doi. Gârmoci, slab de înger cum era, a început să tremure, îi clănțăneau dinții de frică. Bă, ce frig e aici, a mârâit el față de subaltern, voind să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul Fanache. Să trăiți, am înțeles, a strigat subalternul, era un milițian, a bătut din călcâie și a făcut stânga-mprejur. Alertat, Fanache a apărut și el cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în regulă cu îngerul. L-a auzit, undeva în spatele său, pe profesorul de latină șoptind: -Îngerul piere ca o rochie mâncată de molii. Se topește în aerul nostru ca o bucățică de zahăr pusă în ceai... Tovarășul Cameniță a întrebat răstit: -Nu se poate face nimic să oprim asta? Gârmoci l-a privit neputincios, cu ochi inexpresivi, de bou. Ar fi fost în stare de orice efort, numai să-i fie pe plac șefului, dar habar n-avea cum să acționeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se mai iubeau, că nu se mai așteaptau unul pe altul și câte și mai câte... Începu să-i spună cu sfială: - Am luat o decizie! Fără ca ea să termine ce avea de spus, Valentin o întrerupse pe un ton răstit: - Tu nu mai gândești deloc! Nu te simți bine sau ai luat-o razna?! - Mă simt foarte bine! Aș putea spune că mă simt mai bine ca niciodată. - Am observat o schimbare la tine în ultima vreme. - Da, poate din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un puzzle ce poate părea inform sau diform, dar care se leagă exact acolo unde trebuie. Acolo unde doare. Iar filmul acesta țipă ! Despre Rodica Tapalagă nu se poate vorbi decât în extaz. Mamaia olteancă dă filmului nu doar tonul răstit, ascuțit și complice , ci mai ales vocea (inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a completat, la rubrica „numele și adresa trimițătorului“, datele omise de către expeditoare: Ec. Lovinescu.) În 1960, la închisoarea Văcărești, ea li s-a recomandat colegelor de detenție: „Mă numesc Lovinescu“, în vreme ce unui „inspector“ care, în prezența celorlalte deținute, o întrebase răstit „Tu cine ești?“ i-a răspuns folosindu-și numele oficial: „Bălăcioiu Ecaterina, inspectoare generală pe țară“ (Doina Jela, op. cit., ediția 1998, p. 51). Pe placa de mormânt a cavoului de la Fălticeni al familiei Lovinescu - unde, din nefericire, nu s-au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am luat inima-n dinți și l-am întrebat, așa, într-o doară, chipurile "Ce facem dacă...?" S-a uitat urât la mine: "Nici nu mă gândesc", a mârâit el. Două zile, a stat apăsat, tăcut. Apoi, mi-a răspuns răstit: "De-o fi să... O să-l rog pe Mateiaș... Un loc de refugiu, undeva în Transilvania..." Iar pribegi, iar, Dumnezeule! îngână Maria chinuită. De ce să punem răul înainte? râde el forțat. "Năzdrăvanul ista, fași el ci fași și tăt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă prefăceam că nu-mi dau seama de situația gravă în care mă aflam. În oraș l-am rugat pe șofer să mă lase în fața frizeriei, „ca să nu mă duc la București nebărbierit”. Abia atunci unul din spatele șoferului a pronunțat răstit „o să cobori unde vom spune noi”, am zis sec, „bine domnilor”, ca și cum le-aș fi spus: „asta o știu”. Așa am fost închis în sediul Securității din Târgul Frumos într-o cameră mare, întunecoasă, cu o masă și câteva scaune
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de agricultură erau ale instructorilor de Consilii Unice, de aceea aveau mașini Aro de teren și șofer la dispoziție: pentru a putea ajunge în scurt timp oriunde, ca să verifice. Urcați voi în mașină, ne-a spus secretara pe un ton răstit. 53 Asemenea ordine, ca cel din ziua aceea, nu se comentau, ci se executau imediat. Ne-a dus la locul unde era porumbul necules și ne-a spus: Apucați-vă de cules voi, dacă nu ați putut să-i puneți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
prestată în C.A.P. Trebuia să găsim un număr însemnat de oameni din fiecare sat pentru a-i trimite la recoltat în alt județ. Nu era o treabă ușoară. Adeseori nu eram primiți nici măcar în curte și ni se vorbea răstit. Alteori eram insultați, huiduiți. Uneori haite de câini tăbărau pe noi la intrarea în sat. Erau câinii gospodarilor lăsați special liberi pentru a ne pune pe fugă. Nu merg, cucoană, nu merg! Ce-or să-mi facă ăștia de la partid
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
propria piele de ce, când auzeau de tovarășul Negru de la Colegiul de Partid, toți intrau în panică. Acesta a mers la omul de serviciu și i-a ordonat să nu dea voie nimănui să intre în birou. Apoi, pe un ton răstit, ca și cum aș fi fost un delicvent de drept comun, mi-a ordonat să stau pe un scaun fără spătar pentru a nu mă putea sprijini, în mijlocul biroului, și a început să-mi pună întrebări despre primăriță. Ore în șir, fără
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ar fi urmat cealaltă întrebare, pusă direct, fără menajament: "unde-i ceasul?" nu știam unde-i "ceasul", habar n-aveam de nici un ceas, adevărul acesta era. Nu furasem nici un ceas, nici nu văzusem acest obiect care, ni s-a spus răstit, că este un ceas de aur, foarte scump, un ceas elvețian, "Longines", cu diamante încrustate, cu o diademă, în jurul capacului interior, capacul superior având gravat, ni s-a explicat, două litere, A.S. Fiindcă negam cu disperare, am fost confruntați încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cantonamentului ar fi fost închise cu lacăt, paza dublată și nici o mașină de ziarist n-ar fi avut voie să mai treacă de Casa Scînteii. „Tricolorii“ ar fi intrat în silenzio stampa pentru 20 de ani, nu înainte de a spune răstit că, pentru tot ce-a făcut pentru numele țării, generația de aur merită statui. Cum a reacționat Eriksson? A răspuns că viața lui privată îl interesează doar pe el, însă că, oricum, ziariștii vor afla totul, fiindcă mașinile lor sînt
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
prefăceam că nu-mi dau seama de situația gravă în care mă aflam. În oraș l-am rugat pe șofer să mă lase în fața frizeriei, ca să nu mă duc la București nebă rbierit. Abia atunci unul din spatele șoferului a pronunțat răstit o să cobori unde vom spune noi, am zis sec: Bine domnilor! ca și cum le-aș fi spus: Asta o știu. Așa am fost închis în sediul Securității din Târgul Frumos într-o cameră mare, întunecoasă, cu o masă și câteva scaune
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
urât vorbea despre ei, că nu-mi puteam imagina cum se poate... Ăilalți erau unguri, da’ erau mai toleranți, mai cumsecade, mai buni... Și când a venit vorba cu aprinderea satului, cu moții, vine spre mine și Îmi spune așa răstit: „Meritau să și moară, nu numai să le aprindem casele..., și să se ducă acolo de unde-au venit!”. Și fără să-mi dau seama, nu știu cum, am avut o reacție... și i-am tras o palmă. Nu știu de unde mi-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Seara, în jurul orei 22:00, când biblioteca se închidea, ieșeam cu bunul meu amic Z. Ornea în curtea spațioasă din fața Academiei Române, dar adeseori, când să trecem în Calea Victoriei, un securist dintre mulții plantați pe stradă ne întorcea cu o voce răstită: „Tovarăși, intrați în curte și stați cu spatele“. La ora aceea se întorceau în trombă de la Comitetul Cen tral, unde osteniseră pentru fericirea poporului, „tovarășa“ și „tova ră șul“, fiecare într-o altă mașină și la oarecare interval. Acasă, dar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
înfățișarea doctorului impresionau adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era proverbial. Călca apăsat și impunător, vorbea răstit și cu glas de bas profund, la consultații era brusc, avea ton autoritar, nu avea niciodată în doieli și lăsa tuturora impresia că este grozav de învățat și că nu se înșală niciodată. Deși personal era dezinteresat și cinstit, totuși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de bărbăție, acestea n-au venit decât din partea agenților și a câtorva studenți. În sfârșit mă văd singur în fața halei și a balconului Primăriei. Un bătăuș, om matur, acesta era agent, nu pantalon creț, trece pe lângă mine și-mi spune răstit: — Haidi, pleacă de aci mai repede! Nu era răutate în vorba omului, parcă era mai mult solicitudine, văzân du-mă atât de tânăr. N-aveam decât 18 ani. Dar eu nu-mi văd de treabă . . . din contră, ripostez răstit: Ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spune răstit: — Haidi, pleacă de aci mai repede! Nu era răutate în vorba omului, parcă era mai mult solicitudine, văzân du-mă atât de tânăr. N-aveam decât 18 ani. Dar eu nu-mi văd de treabă . . . din contră, ripostez răstit: Ce treabă ai dumneata cu mine? Drumul e liber pentru toată lumea. Omul mă împinge și ridică bastonul, dar nu mă lovește. Eu devin țanțoș și ridic bastonul la fel. Și încăierarea începe. Alți trei bătăuși aleargă spre mine. Având instinctul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o prietenă din RFG, i-a solicitat chelnerului o masă în limba germană și a fost invitat imediat la o masă cu opt locuri (câți eram noi). Când însă chelnerul l-a auzit pe tânăr vorbind românește, l-a apostrofat răstit: Păi dta ești român! Ce, ți-e rușine să vorbești românește? Vă rog să părăsiți imediat masa!!!. Atunci am intervenit și eu și i-am spus: Atunci când eu am cerut o masă, mi-ai răspuns că sunt rezervate, iar când
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
firesc. Dar negativismul infantil de la 3-4 ani nu este altceva decât preludiul numeroaselor forme de „revoltă juvenilă”, „criză de teribilism”, „inadaptare” și „ratare” de la adolescență și maturitate. La fel trebuie judecate și banalul bătut cu pixul în catedră sau îndemnul răstit adresat de profesor pentru a cere elevilor atenție și ordine în clasă. Ambele devin semnale pentru a întări și transforma în habitudini două dintre cele mai răspândite realități școlare: neatenția și dezordinea 3. Multe obiceiuri dăscălicești similare ne-ar putea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Copilul poate cere ca atunci când iese la joacă să ia anumite jucării. Părintele fie din grabă, fie din plictis, fie din calcule economice (iar va pierde jucăria!) nu ține seama de dorința copilului putând ajunge chiar la un refuz agresiv, răstit. în acel moment, ceea ce putea fi o mare bucurie, mersul la joacă, devine prilej de supărare. Exemplul dat este unul obișnuit și probabil larg cunoscut, cu mici modificări, de către majoritatea părinților. Această atitudine care ține de mentalitatea noastră în care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
raportului chiua de la Neamț s-a desființat pentru că îi aducea daune lui Kogălniceanu. „După ce m-am întors acasă, mi s-a spus că îndată ce voi sosi să mă duc la Palat. Ceea ce am și făcut. Vodă Ghica mă întrebă cam răstit, că pe unde am umblat, iar eu i-am răspuns că am fost într-o cercetare la fabrica de la Neamț, împreună cu domnul Kogălniceanu. Auzind Vodă aceasta, a început a mă ține de rău. Trebuie să spun că domnul Kogălniceanu nu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
țină seama de conducerea colectivă, neconsultându-se cu nimeni, [...] ia decizii «spontane», bazate pe «magia» lui de șef care întotdeauna gândește cu cel puțin un pas înaintea celorlalți”". Directorul săvârșește abuzuri de putere și ia decizii arbitrare manifestate prin "„ordine răstite, insulte [...] și destituiri pe loc”". Coman se dovedește a fi un om al succesului, în timp ce colectivul de pe șantier este prezentat ca șovăielnic și retrograd. Este glorificată politica de industrializare forțată prin care Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
statură mai înalt decât de mijloc, talia bine proporționată, față blondă, mustața galbenă, părul castaniu, obrazul mai mult rotund decât oval, nici prea durduliu, nici prea slab, cu o mică bărbie, om nu urât; sta drept, țanțoș, vorbă brevă(scurtă), răstită și destul de elocventă, aier de comandant; pe atunci, când l-am cunoscut, să fi avut 40 de ani (în pragul revoluției de la 1821)... Netăgăduit că era un om de inimă. Cine știe ce ar fi fost într-o altă sferă, într-o
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]