2,050 matches
-
Dar cine să-l bage-n seamă! I-o fi foame, da' las' că-i trece, a zis văru-mio. Și deodată, așa, s-a lăsat încet, pe nisip, cu ochii închiși, alb la față. Stătea acolo, cu ochii închiși, nemișcat, răsufla încet de tot, abia dacă i se mai ridica pieptul cum răsufla de rar am alergat toți să-l ridicăm, dar era moale și pielea-i era tare rece. Atunci m-am speriat și am rupt-o de fugă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
las' că-i trece, a zis văru-mio. Și deodată, așa, s-a lăsat încet, pe nisip, cu ochii închiși, alb la față. Stătea acolo, cu ochii închiși, nemișcat, răsufla încet de tot, abia dacă i se mai ridica pieptul cum răsufla de rar am alergat toți să-l ridicăm, dar era moale și pielea-i era tare rece. Atunci m-am speriat și am rupt-o de fugă să strig la moșul care se pricepea la toate. Nici nu știu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sare, l-a pus la umbră, a început să-l frece cu niște ierburi pe tot trupul, pe urmă a turnat sare cu nemiluita în fiertura de pește pe care-o avea și a început să-i ude buzele. Am răsuflat și noi ușurați când a deschis ochii... Ce sperietură am mai tras ! Zăcuse acolo, pe nisip, alb și rece, ca un mort ! Dar de strigat, nu strigase... Pe urmă, se uita la noi palid, obosit, abia vorbea și spunea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea, se aruncă în brațele ei) Copilul: Vreau să fie sănătos fratele meu ! Acum ! Dacă nu, mâine îl suie în căruță și-l duce la spital ! E așa de slab și mic, e așa de frig afară, el nu poate răsufla nici în casă, darămite afară, în ger ! Cum o să meargă la spital în căruță ?! O să se ducă după mama ! Eu îi zic lu' frate-miu că mama a plecat în cer, da' eu știu că a murit! Și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață de primăvară ca asta... Mama Maranda a plecat la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
această tânguire a doctorului Gruia, profesorul a rămas pe gânduri. Peste câteva clipe, a dat glas unei idei: ― Mă gândesc, totuși, să apelez la rector. El este un om Înțelegător... Ia să vedem dacă avem noroc. A ridicat receptorul și, răsuflând adânc, a apelat centrala. ― Bună dimineața. Sunt profesorul Hliboceanu. Te rog să-mi faci legătura cu domnul rector.. Peste câteva minute, care doctorului Gruia i s au părut că se rostogolesc ca niște pietre de moară, a sunat telefonul. ― Mulțumesc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau pe alții. Toți aveau să mi atragă atenția asupra cine știe cărui fapt... Și ce părea ieșit din comun era plăcerea lor diabolică de a mă amenința În fel și chip... Când Gruia a reușit să sfârșească povestea, profesorul Hliboceanu a răsuflat din greu, ca și cum el ar fi suportat acea prigoană. ― Până aici, totul e clar. Întrebarea firească care se pune este: ce mai vor de la tine? ― Dacă, pe lângă Gruia, adăugați și numele de familie, Toaibă, atunci se pare că lucrurile se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
securistul e pe mâini bune. Acum, du-te și te odihnește măcar un ceas. Pe urmă, om mai vedea noi... ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul s-a așezat În unul din fotoliile din fața biroului său, răsuflând adânc. Se simțea obosit. „Cum să mă fi dus eu În fața securistului după un asemenea efort?” - gândea profesorul, când a sunat telefonul: ― Alo! Sunt eu, profesorul Tacitu. Am sunat să vă Întreb cum vă simțiți după o intervenție atât de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri pe Tudorel, cu ochii numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au văzut Înăuntru, au răsuflat ușurați. ― După ce vă veți Înviora trecând pe la baie, om sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria era ocupată cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
două de-ale mele. ― Petrică Staniște - m-am prezentat eu, Întinzându-i mâna... Tata Toader privea la Petrică cu chip plin de lumină și zâmbet cald. Ceilalți din jur, pierduți În labirintul povestirii cu har nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba. La cislă se pricep toți. La fapte, mai puțini
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
supraveghează terenul din jurul lor... Mergeau ca la nuntă. „Poate că i-a văzut și Undiță” - speram eu. Când patrula a dispărut după magazii, a apărut ca din pământ și Undiță. Taman În locul unde i-am pierdut urma la plecare. Am răsuflat ușurat... „Unde te-ai ascuns, omule?” - l-am Întrebat eu când a ajuns lângă mine. „Păi <celoveciiă au tranșee În jurul gării și al magaziilor. Întâmplarea face ca șanțul să se apropie mult de magazii. Așa că am mers ca pe bulevard
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nicu. ― Numai dacă eu mergem În genunchi, că altfel cum să ajungă el cu mâna după gâtul meu? El Îi din cii cari n-o avut ploaie la vremi, ca sî creascî - a răspuns tata Toader râzând. ― Și, după ce a răsuflat de două ori, m-a aburcat pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ora la care să se prezinte aici” - i-a ordonat Toader curierului. Ca să limpezească lucrurile, tot Petrică, a lămurit oaspeților ce și cum e cu ordinele militare: ― Chiar dacă ordinele veneau unul după altul și nu-ți lăsau vreme nici să răsufli, trebuia să le execuți. În armată... nu-i loc de vorbe În plus, mai ales În vreme de război. Întâi execuți ordinul primit și pe urmă „ieși la raport”, cum se spune, ca să „te plângi” că nu-i drept ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ales În vreme de război. Întâi execuți ordinul primit și pe urmă „ieși la raport”, cum se spune, ca să „te plângi” că nu-i drept ca tu s-o ții hojma tot Într-o misiune!... După acele lămuriri, Petrică a răsuflat de două ori și a luat din nou... comanda: ― Am mâncat și n-am uitat să luăm romul cu noi. Era iarnă doar. Când eram gata, au apărut și cei patru cercetași. „Să trăiți, domn’ sergent” - s-a prezentat Păpădie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi astup urmele... Când mi-am ridicat privirea, două umbre se apropiau din stânga mea. „E patrula de aseară, care se Întoarce, sau poate e alta?” - m-am Întrebat eu. Urmau cărarea știută. M-am făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ritual - cu ale lui Petrică... Și-au plecat privirile clipind des... Era semnul că o lacrimă - cea de nesperată bucurie a revederii - a ieșit din locul ei, unde a zăcut zăvorâtă o viață... După un timp, limpezindu-și privirile, au răsuflat adânc. Părea un oftat, ca un ecou al durerilor și necazurilor suferite acolo... În Infern... ― Sper să nu supăr pe nici unul dintre dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici rândași nici subalternii dumitale - i-a replicat profesorul Hliboceranu. Cei doi - profesorul și directorul - au ieșit cu un „bună ziua” zdrobit Între dinți... Până la cabinetul directorului nu au schimbat nici un cuvânt. Abia când s-a Închis ușa În spatele lor, au răsuflat odată, ca și cum ar fi reușit să iasă la suprafață dintr-o bulboană... ― Uite prin ce trebuie să trecem dacă nu am dat de pământ cu acel Neica Nimeni de când a apărut În clinică, ca un pui de sturz părăsit, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el. ― Frate Petrică - sau Petrachi, cum Îți spuneam eu acolo... - noi Îți mulțămim pentru că ne-ai Îngăduit să spunem povești și În sara asta, dar Tudorel mi-a șoptit - așa ca Între bărbați - „bunule, hai să lăsăm gazdele să mai răsufle și noi să mergem acasă”... ― Apoi nu ne-om așeza de-a curmezișul, frate Toadere. Mai ales că mâine tot Împreună vom fi. Când au ieșit În curtea „hanului”, i-a năpădit o lumină argintie trimisă de discul unei luni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura leului”. A avut un moment de oprire a respirației și palpit de inimă. A răsuflat adânc de câteva ori și deodată i s-a părut că a pășit pe alt tărâm... „Uite cum poate să te subjuge o anumită stare emoțională! Te face să te rupi de realitate, plutind doar Într-o lume iluzorie, unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În ochii profesorului, unde a Întâlnit lumina Încurajatoare, și a pornit să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus o pauză de un sfert de ceas... Toți au răsuflat a regăsire de sine. Profesorul Hliboceanu i-a trimis un zâmbet aprobator și plin de Încurajare. „Să nu zic vorbă mare, dar mie Îmi vine să mă prind cu mâinile de torțile cerului și să strig: <bravo prietene! Ține-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit de Grigore ca zestre, unul la un capăt și altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste-sii, cu un zâmbet malițios, aruncându-și pe umeri un raglan verzuliu, antic și de demult, ca să plece și el la serviciu: Țara arde și baba se piaptănă!... Auzi ce gărgăuni i-au intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică putea fi înțeleasă drept un semn că vremurile se mai îmblânziseră. Ca și cum tăișul ferocei lupte de clasă se mai tocise întrucâtva și de acum înainte regimul avea să lase țara să mai răsufle, să-și mai vină în fire... Unii reveniseră pe neașteptate de prin pușcării, iar arestările se mai răriseră și ele; în ultima vreme, nimeni nu mai fusese ridicat în toiul nopții cu duba de acasă. Asta înseamnă că mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
triumfal o piatră de vreun kilogram pe care tata o cărase, "ca boul", acasă cum zicea el, când era bine dispus după ce-o luase dintr-o peșteră, crezând c-o să-i bucure sufletul mamei. După plecarea milițianului, mama a răsuflat ușurată, în felul ei, că a scăpat de pietroi, și a rostit cuvintele acelea pe care tata le citează și astăzi, considerându-le memorabile pentru respectul pe care soția sa i l-a purtat mereu: "Un bou a adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]