2,625 matches
-
poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente și a-ți bate capul să însăilezi nebunii în metru alcaic sau asclepiadic demonstrează clar diagnosticul pe care i l-am pus, fără rezerve, lui Hölderlin. Pe malurile Neckar-ului, rătăcitul își traducea obsesiile lirice în întrebări fracturate privitoare la telos-ul stihuitorului, nerealizând însă că vremurile au fost întotdeauna paupere și că poeții înșiși, cu mania grandorii și cu închipuitele rapturi ale muzelor, le accentuează sărăcia. Astfel, cu peste un secol
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
general, lipsa timpului liber sunt tot atâtea consecințe ale unei noi forme de nebunie brevetate în Extremul-Orient: mania muncii. Aceasta nu poate înflori însă în absența unei maladii înrudite: mania legii. În Germania, am descoperit, fără prea mare surprindere, că rătăciții au patalama și că sunt cumularzi (companiile aeriene au trecută, pe formularele de înscriere online, în plus față de binomul universal Herr/Frau, rubrica Doktor, adresată, în general, acelor intelectuali frustrați care nu pot trăi fără a-și exhiba orgoliul de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
performării riturilor funerare în cazul tuturor sinucigașilor, indiferent de clasa socială din care aceștia proveneau și de motivul faptei. Fără un efort considerabil, ni-i putem imagina pe bieții suverani pontifi cu chipurile contorsionate de groază la vederea unui asemenea rătăcit, anticipând teribilele tablouri ale lui Francis Bacon. În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură, pură și divină. Cred că este zâna pe care din veci o aștept. Rătăcită, cu frica-n sân și mândria ascunsă în aură, Magnolia, văzând că tânărul nu-i vorbește, o mângâie, o privește și se tot învârte în jurul ei, cere permisiunea bărbatului să plece. -Pesemne că am nimerit unde și când nu trebuia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tu oare prin veacuri să alergi și-n nemurire să culegi o posibilitate? Nu, așa ceva nu se poate! exclamă Magnolia, în speranța că l-a convins pe Spirit să renunțe. -O zână! Ori prea mult te doresc, ori am mintea rătăcită, dar știu că în veacuri spirit rătăcitor ce tu-mi dorești, de dorul tău eu am să mor. -Tu! Ești și vei fi pe vecie nemuritor, de aceea tu nu poți să te stingi. Acolo, unde stai de veghe, sigur
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Scoruș au crescut, s-au ridicat în coadă și la vânătoare, au plecat. Părinții au fost de acord, în schimb le-a dat de grijă să nu se rătăcească în cazul în care rămân mai în urmă. Pale de vânt rătăcite le-au dat de știre că, în vale pe o arie nouă, sunt o grămadă de șoareci de valoare. Pentru a ajunge acolo trebuiau să escaladeze panta de la Bașiu. Așa de accidentată era că numai ei au știut cât de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia Zece eseuri, Mihai Pricop
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
spațiu terifiant, determinându-i sentimente de dezgust. El descrie astfel atât ceremonia de la crematoriul parizian, dar și operațiunea propriu-zisă a cremațiunii, ajungând la concluzii amare: "Toată ziua, prietene, am fost trist și m-am gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții!"119 Însă cea mai importantă chestiune ne apare în finalul articolului, când arhimandritul, în chip profetic
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
făcută într-un zid, apoi au astupat-o cu o lespede de piatră, pe care era scris numele mortului și anul în care a murit. Toată ziua, prietene, am fost trist și m-am gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții! Oare Sfânta Scriptură nu spune: "Pământ ești și în pământ te vei întoarce?" Sau nu vedem
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dar a uita, că depozitara dogmelor, adică biserica, este în funcțiune de trupul viu și de sufletul credincioșilor din societate, aceasta nu poate fi un bine. Biserica este o adevărată mamă. Ea ține la prestigiul ei, dă sfaturi, îndrumează pe rătăciți, e miloasă și iertătoare și din timp în timp se controlează pe ea însăși, să vadă de nu cumva reprezentanții săi aplică sau nu cu imparțialitate principiile ce-i stau la bază. Controlul acesta de sine însuși este acela care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
bisericii creștine este, de a face, din toată suflarea omenească, "o turmă și un păstor" spiritual, cu aceiași normă de conducere. Realitatea însă ne arată, că bisericile, care la fiecare liturghie se roagă la pentru unirea tuturor bisericilor dizidente sau rătăcite, la rândul lor, fac tot ce le stă-n putință, ca să nu se realizează această unire. Ba ceva mai mult: prin faptul că se coboară la lucruri de puțină importanță, cum este cremațiunea de pildă, ce nu atinge întru nimic
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spus după aia, de râcă Între generali. Fapt e că ai noștri, toți treizeci și unu câți erau, au rămas acolo părăsiți În voia sorții, blestemând, Înjurând și suduind amarnic, Înconjurați de olandezi foarte porniți să răzbune spintecarea camarazilor. Mai rătăciți decât Invincibila Armadă a bunului rege don Filip al II-lea. A fost o zi teribil de lungă și de dură. Ca să vă faceți o idee domniile voastre, aflați că numai doi spanioli au izbutit să treacă pe malul celălalt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
urmare, o am acum din nou deschisă în fața mea. Iisus stă cu Marta și Maria. El își sprijină spinarea de zidul cetății. întinde dreapta goală spre cele două surori. Tocmai le-a povestit parabola cu păstorul care a regăsit mielul rătăcit. Bucurați-vă împreună cu mine, spune el, pentru că eu am primit înapoi ceea ce pierdusem. Existența e condusă de legi neschimbătoare, ar fi spus tatăl meu. Și aceste legi sunt mult mai simple decât credem noi. Cartea de față va fi rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ordinii divine, încercarea de a impune anumite valori particulare, de a crea o societate-lume condusă de o singură putere globală, care să regleze crizele, furtunile și ravagiile planetare nu conduce decît la fragmentare, fărîmițare și anarhie. Lumea devine o turmă rătăcită ce și-a pierdut păstorul și i-a uitat învățătura: "Căci dacă nu veți crede că EU SUNT, veți muri în păcatele voastre"38. 6.5. Statul și națiunea: spre o disociere? În privința serviciilor publice, economiștii propun astăzi o viziune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
oră o să se întâmple ceva! Și încă ce întâmplare! Una de-ai s-o ții minte toată viața, dacă n-o să ți se-nfunde, de tot, azi!” Ceasornicarul a ieșit în pragul atelierului. Nu arăta că se teme; părea nițel rătăcit. Sau nepăsător. Asta a întărâtat iar mulțimea. „Hai, ce faci? Nu-l dobori de bunăvoie?” „Te gândești cum s-o întorci?” „Crezi că o să ne duci cu vorba?” „Hai, Pitpalacule, ce mai aștepți!? Vrei să...” Ceasornicarul nu dădea semne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
izbutit cu nici un chip să mai iasă. Au încercat unii, asemenea lui Teseu, să deruleze un fir roșu, care să le arate calea de întoarcere, dar, de fiecare dată, acesta se dovedea prea scurt. Sau îl reteza cineva, bănuiți fiind rătăciții care simțeau că nu vor părăsi nicicând labirintul. Se iscau dispute la care, în unele zone periferice ale construcției, cei de afară asistau neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și te miri, fiindcă avangarda și-a dorit să sfîrșească în foc, nicidecum în praf. Dar lăsînd asta - un nume, ce-i? - descoperi cu plăcerea pe care ți-o face, în ultima vreme, orice lucru bun, cît de mic și rătăcit, o cameră în semi-neorînduială (locul e în curs de amenajare) unde stau, spre vitrină, ediții vechi, pe stative, și spre interior, în rafturi, cărți înșiruite pe teme. Știind, de bine de rău, ce pot să ofere anticariatele și cît sînt
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
port cu Pușchin;/ Un secol în priviri și-a tors,/ Dar visele'n corăbii negre/ S'au dus și nu s'au mai întors." Nu e mare măiestrie literară în aceste însemnări la firul ierbii, prin care se mai preumblă, rătăciți, ici un Tolstoi, colo un Nietzsche. Mai curînd, acoperirea lirică a unui timp pe cît de scurt, pe-atît de adînc, răgazul nesigur dintre două focuri. Timp care, de ce cheamă la acțiune, de-aceea iscă prilejuri de-a gîndi departe, de-
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
a regelui Carol al II-lea. Altul, la conflictul apărut în cadrul mișcării între Horia Sima și tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, animat, acesta din urmă, de un spirit dinastic invers. Altul, la sporirea exponențială a membrilor Legiunii prin cooptarea multor rătăciți puși pe căpătuială. Altul despre solemnitățile reînhumării Căpitanului. Altul despre asasinatele revanșarde de la Jilava. (E curios că Z. Ornea le ordonează astfel, deși el însuși demonstrează că, în ciuda propagandei, represaliile au avut loc cu o zi înaintea ceremoniei. Probabil inversarea
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
scăpate de inerția psihologiei colective, s-au desprins de trunchi și s-au opus toporului care vroia să-l taie, în vreme ce restul lemnului nu numai că s-a supus servil tăierii presimțite, dar chiar a pus umărul la prinderea așchiilor rătăcite. Grupul Arnăuțoilor au fost una din cele cîteva sute de așchii mirabile care au răscumpărat la scară istorică pasivitatea trunchiului românesc: astăzi, prin convenție ideologică, le spunem „partizani", pe cînd partizanii, lipsiți fiind de convenții și atinși de romantismul cauzei
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
cu o politețe selectivă. Printre cei pe care i-am sărit la datul mîinii, mulțumindu-mă să dau din cap a bună ziua s-au numărat senatorul de Constanța, Gheorghe Dumitrașcu, faimos pe atunci, și un ecologist exoftalmic, cu un ochi rătăcit, Marcian Bleahu, amestecat într-o afacere murdară cu deșeuri occidentale depozitate pe veci în România. Senatorul Dumitrașcu, gras, într-o cămașă cadrilată, mirosea apăsător a transpirație. Toți vorbeau încet, chiar și senatorul Dumitrașcu, să nu li se audă vocile în
Povestiri pe unde scurte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6794_a_8119]
-
făcuseși o lună de zile, îl chestionase ea. - Simplu: era vara... prin august... pe urmă se făcuse de septembrie. Nu știu precis; dar se răcorise, părea să fie în septembrie... - A, ți se părea, în vis... Tot mai căuta papucul rătăcit; ședea aplecat peste marginea patului, cu mâinile încleștate dedesubt, cum te ții cu amândouă mâinile de marginea unei bărci, privind în apă; cum de te ții zdravăn de ea; pe urmă, a zărit papucul în altă parte decât aceea unde
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
soldat Prin lunetă astăzi vrea să vadă Sunetul cu lacrimi împușcat. Trupul meu, trup, poligon mai verde, Te voi izgoni din vorbe-n cer; Nici un glonte astfel nu va pierde Cel care îmi este grănicer. Vorbă, prea fecunda mea minune, Rătăcită, trainică, în trup, Setea mea te soarbe, și te spune, Veste crudă colților de lup. Legănată, floarea Către miezul nopții, când cocoșii Au sosit la cel dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
eleison, în prima clipă și-a închipuit că nu mai aude bine. Zaharîci a continuat tot în grecește că îl provocă la o discuție despre canoane. Apoi a trecut la slava de biserică, întrebîn-du-l dacă fiul rătăcitor se putea întoarce rătăcit acasă. Preotul, ce să zică? L-a invitat să discute la el acasă despre această ipoteză. În aceeași zi s-a aflat în oraș că un soldat rus răspopit voia să-l convertească la ateism pe parohul bisericii. Și te
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
faptul de presă, unde se inventează toate știrile care asediază, cu frecvență din ce în ce mai mare, liniștea populației. Că obsesia sa vizează turnul central al Radioului, nu-i de mirare. Dar că va descoperi acolo, la capătul unei descinderi disimulate naiv, foi rătăcite conținând simple prognoze ce urmau a fi livrate, nu peste mult, drept certitudini, deja e mai puțin uzual. Și încă tragedia, câtă e, nu se oprește aici. Vindecat de pasiunea pentru buletinele informative, Georges nu-i va putea alina propriului
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]