25,657 matches
-
prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta, cea nelumească, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Vino ca noaptea, vino ca seninul, ridică-mă din boala mea
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
tu, Crinul Ascuns, e și sărutul Celui de Sus. Unde ești tu, Măicuța Domnului, Îngerul trece prin apele somnului. Unde ești tu, Minunată Crăiasă, toată nevoia noastră ne lasă. Vino la noi, Regină a Stelelor, și ne dezleagă din lanțul relelor. Șterge-ne mințile de apa lacrimilor și ne ridică peste muntele patimilor. Vino la noi, Măicuța Domnului, și ne dă viață din Fiul Omului. Regina Îngerilor, roagă-te pentru mine! Roagă-te pentru mine în acest ceas, când sunt împrăștiat
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
cu iubirea ta cea fără de sfârșit să mi se-ncălzească inima măcar un pic, să te văd, să te întrezăresc, dacă se poate, să ascult măcar o dată ale tale șoapte... Dă-mi lumina unui zâmbet care să mă ridice din rău. Un zâmbet de la tine, al tău... Măicuța cea bună a Lui Dumnezeu, Împărăteasa sufletului meu!
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
Călărind un cal de praf. Strângând la piept o iubită de praf. Ținând între oasele craniului un creier de praf. Și agitându-mă să mut, dintr-un loc într-altul, praful În Regatul meu de Nicăieri Eu sunt deznădăjduitor de rău. Încremenitor de ticălos. Intenționam să îmi clădesc mintea ca pe un tron de domnie pentru Dumnezeu Dar, în loc de asta, prin spărtura minții mele Bufnesc valurile de diavoli încolăciți cu gândurile mele cele mai scârboase Cine mă va salva de mine
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
biet conțopist, ceva, acolo, un păianjen cu cotiere, în cotloanele unui birou inospitalier, fără vreo speranță de avansare alta decât spre o bătrânețe vânătă, dar și aceea inaccesibilă, improbabilă, mereu amânată pentru a parcurge cât mai încet, mai analitic, tot răul de a trăi și exprima această istorică tortură pe care i-a dăruit-o, în bunătatea Lui, însuși Dumnezeu... și nu numai atât: acest provincial, ca un făcut, mai suferea și de harul specific al claselor de jos, de a
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe săturate, crengile atîrnă la pămînt, gurile noastre atât de aproape - ca funia de gîtul unui poet sterp. Ca să scăpăm de ea am făcut răul.
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Dumnezeului Vieții. Să nu îi crezi, să nu crezi banii lor mincinoși. Doar tata te iubește. Și Iisus Hristos. Îngerul a ridicat piatra Îngerul a ridicat piatra mea și cum bate Îngerul nu bate nimeni. Eu dezleg blestemele mele, dacă răul nu se va mai face, Și iert tot. Mi-am pus piatra în mîna Îngerului. Mi-am pus viața în mîna lui Iisus. Poem pentru Zvera Vino cu mine spre Rai, unde e lumina adevărată, vino cu mine spre Rai
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude!" își dădu cu părerea Rață, iar pe Nane îl fulgeră o părere de rău târzie că nu-i venise ideea să-l întrebe. Cei doi băieți se înveseliră ca la comandă și chiuiră într-un suflet un Țenefațem, rupând-o totodată la fugă, până în foișorul din curtea ospătăriei. Precis dascălul știe ceva." Poate că
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
străpungerea lumii Cât infinitul adânc al oceanului... Dumnezeu ce va face cu îngeri lui stewarzi? Dacă ar mai avea ce să mai adune din ei; Minunatul avion pe fundul oceanului Și cete-cete îngerii păzitori rătăciți într-o unanimă părere de rău; Nu a fost cel puțin unul fără păcat: Ca lumea întreagă de altfel în cădere Liberă cu îngerul ei global neomologat. Pactul cu îngerul La trecerea peste pârâul Iabocului Cu tot tarhatul: muieri și plozi și mulțimea de daruri Pregătite
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
picioarele tale. Sînt eu, Gertrude, m-ai strivit întorcîndu-te în somn de pe o parte pe cealaltă, m-ai sufocat cu plapuma ta ca o apă învolburată." A doua zi ai aflat că Gertrude murise de moarte bună. Nu tu erai răul, ea era cea care voise să te mai vadă o dată în patul tău, să-ți șoptească: "Sînt eu, Gertrude. Adio. Am vrut să mor strivită de tine." Sînt eu, Svetlana, cea cu nume greu și ușor totodată. Fumez Fumez din
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu ești bocancii tăi ponosiți care acum nu mai pot face nimănui vreun rău. Încheietura îngălbenită a mâinii tale se-ntinde după bocancii iubiți cum se întindea cândva după toporișcă sau fierăstrău. Fii pe pace, tătucă, știi doar că în ei te vom încălța la sfârșit: mai aveți de trecut prin multe-mpreună. Numai
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
de televiziune vorbiră despre acea amiază de aprilie, în care străzile Bucureștiului se acoperiseră pentru câteva minute cu o pulbere de aur. Unii, care nu văzuseră ploaia, se îndoiau de existența ei, deși ce-i drept, cam cu părere de rău, iar câteva inimi exaltate deschiseră topice pe forumuri și chiar liste de susținători ai ideii. Și în timp ce Primăria cheltui o groază de bani să șteargă textul de pe fața netedă a blocului de marmură, Leonard își termină filmul, care arăta câteva
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
să le jefuim de conținut să le ridicăm ca piei de oaie în proțap să le facem culcuș în patul nostru în retină și-n suflet, pitindu-se printre idei ca ielele și strigoii. Scările lumii s-au încâlcit și răul a prins contur din abstracții. Le-am făcut altare și le-am ridicat idoli. Și-acum mai aud prin somn scâncetul lor stârnind rumegușul din păpuși în lemnul cerului. cronicile nu mai vor sî ne apere Cenușa ne poartă sâmbetele
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
vină acasă, ce să facă o fată precum Kiki la Paris cînd are totul de-a gata acasă, aici, la Buenos Aires? Don Antonio n-a fost zdravăn, ce vrei, poet! A tocat banii femeilor la Paris și acum vorbește de rău Argentina. Să-i fie rușine, zău așa, Kiki, nu-l asculta! Tu ai totul. Păi, tocmai asta și era, Kiki nu voia nimic de-a gata și își dorise să facă totul de una singură. Nu datora nimănui nimic. De
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
de Zburător, Cere-i întreitei Erote a Troiei, Cetatea Celestă Cu Eroul-Zeu Bun Lumină pe Cer Lucind: Dă-mi, Colăcere, mâncarea de Colărezii Căii Cerului Pe Cal de Rege cu nimbul nopții călător, Pe cel bun îl sărută, pe cel rău îl arde șscrumeșteț: Iedera pe care să te urci în Eden, Laurul ce te-ncunună pe merit, Laptele ce-l sugi la sânul Marei Mame din Rithonul de Aur, Poporul ce te întâmpină: numele Legii este numele tău - Salmolsis - Cavalerul
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
aceasta, să dai timpu-napoi!: te plimbi prin viața ta, încoace și-ncolo, ca pe bulevardul cu castani din centrul orășelului nostru. Iar când ajungi într-o zonă care nu-ți place, o zbughești și te așezi în altă parte, ocolești răul. Mă uitam la tanti mary cu infinită admirație și mă întrebam: "Oare, dacă tot vorbește mereu despre asta, ea o fi reușit să dea, măcar puțin-puțin, timpu-napoi?" Eu bănuiam pe atunci că da. Și se pare că nu m-am
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît retoric, abia în a doua parte a vieții. În tinerețe semnul de întrebare e o cochetărie, mai tîrziu el devine o traumă și uneori, o exclamare revoltată. Or, Eugen Ionescu
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
urcând până la gradul de maior. Triază deținuți pentru gazare, le ia bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar rămâne nesupus), nu ajunge nici el întruchiparea răului absolut. Dar nu devine o figură contradictorie comună. Condamnat la moarte, în contumacie, la Cluj, în 1947, Capesius ajunge la Stuttgart-West, la începutul anilor '60, și la Göppingen, unde este patron de farmacie și magazin de cosmetice. (Ultimul detaliu are
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
aer atât de simpatic când ea i-a pus pe tejghea banii pentru trei chifle, iar vânzătorul de la băcănie a mai stat de vorbă după ce i-a dat restul și a întrebat-o dacă-i place noua marcă de cafea. Răul la mulți oameni era că nu știau să dea lucrurilor valoarea cuvenită. Majoritatea risipeau timpul și fericirea, așa cum risipeau și banii. Dacă te uitai mai bine, puțini știau să profite de ce aveau. De exemplu, nu profitau de apa caldă, nici
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
legea, trăim într-o lume nesigură, și nu se putea ști niciodată. La fel era înspăimântată să n-o ducă la un azil. Familia putea să facă asta, dacă de exemplu ar deveni invalidă, dacă i s-ar întâmpla ceva rău, dacă ar trebui să decidă altcineva în locul ei. Da, de asta îi era frică. De moarte nu, sau cel puțin nu-i era foarte frică, deși cunoscuse câteva lucruri neplăcute în legătură cu ideea morții. Se gândea și la asta din când
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
cea mai diversificată, cea mai liberă dar și cea mai conflictuală. Mă gândesc la întreaga istorie a Occidentului, nu neapărat la ziua de azi. Întâlnești în istoria Occidentului mai multe bune decât în alte părți și poate... și mai multe rele. “Se creează, chiar sub ochii noștri, un nou tip de civilizație” - În fine, trăgând linie, rămâne faptul că civilizația occidentală este marea civilizație a ultimului mileniu și că nu există astăzi alternativă rezonabilă la modelul occidental. Se creează chiar sub
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
în plus, pe lîngă declinul vizibil din familia colonelului: boală, tristețe, singurătate, delăsare. Refugiul în “trecutul fericit” (caseta de la nunta fiicei, filmată, firește, de același Flo) e și el prilej de contrarietate ( Niki realizează, confuz, cine se află la rădăcina răului: cel care, filmînd , a distorsionat pervers, cu o vulgaritate cvasi-pornografică, puritatea mesajului “Veronica, Veronica, viața ta va fi frumoasă”). A șasea zi Culmea prăbușirii (la figurat, dar și la propriu, pentru că e 11 septembrie!). Și e ziua de naștere a
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
americani fiind conștienți de slăbiciunea (probată istoric) a forțelor lor terestre. Iată de ce, afirmă Todd, SUA preferă, în locul confruntării cu cei puternici (Europa, China, Rusia) să-i atace pe cei slabi, inventând sub umbrela mitului terorismului universal diverse „axe ale răului”. În fapt, SUA vor să-și asigure statutul imperial controlând resursele energetice ale lumii, cu toate că ele au rezervele de energie asigurate. SUA nu sunt dependente nici de petrolul irakian, nici de cel iranian (Iranul fiind următoarea lor victimă potențială), după cum
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
productive a Americii, a exporturilor ei. Iar controlul american al resurselor petroliere majore ale lumii impune, fără doar și poate, dirijarea divizată a puterilor care s-ar fi putut uni în contestarea destinului imperial al SUA. „Mitul terorismului” și „axa răului” sunt, în mare parte, justificate pentru că, iată, terorismul există și eliminarea lui din istorie prin alfabetizare, culturalizare și control demografic este un drum prea lung ce poate, până la parcurgerea lui normală, provoca orori cumplite. Iar „țări de importanță secundară”, precum
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]