539 matches
-
Care trec în treburile lor Grabnice, lacom Căutînd scurtături Se închină? * Resemnarea la Tot mai vădita Descreștere A zăpezii, Un imperiu sfîșiat De iarbă, De hoardele Primelor insecte. Glorificarea tîrzie A înghețului De ultimii lăncieri- Bruma, dis de dimineață. * Un răvaș de îndrăgostit, O nervură aurie Prin care pulsează Seva cuvintelor Dulce, nevinovată, Aflată în plină adorație Totuși, Atît de neîndemînatic cel Care scrie... închipuindu-și dinainte Cum va arăta prima atingere, Urmele ei ducînd Spre iubire Un crîng în care
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
diabolice dar definitive își sfințiră fuga." (Manualul bunului zodier) Conceptele teologice sunt caricaturizate cu o cruzime adolescentină: "Orice ființă sau lucru are duhul său, care-l freacă, îl ațâță și-i dă viață pentru o mie de ani." (Duhurile balneare. Răvaș din Călimănești) "Te voi învăța să săgetezi cu duhul imbecilii și să dai cu praștia în marile celebrități ale epocii." (Manualul bunului zodier) Nașterea din nou, în duh, este luată la propriu, tot așa cum o înțelesese la început marele preot
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
care își proclamă demonic demiurgia: Totul este și totul se poate, prin mine, și fără voia mea nu pot dăinui nici punțile, nici piscurile albe." Religiosul este atacat mereu: "niște preoți mici și automați alergară voioși pe alei" (Duhurile balneare. Răvaș din Călimănești) Se face elogiul păgân al idolatriei: "Voim, în sfârșit, recunoașterea superiorității incontestabile a idolatriei asupra oricăror alte procedee terapeutice..." (Program) Călugărul Sakeltop spune rugăciunea deghizat în pisică (Povestea lui Sakeltop). Personajul auctorial Totog este "Născut dintr-o găină
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen sulfurat peste jarul orbit mitul negru din puțul cu reziduu fosil se naște în civilizația ecranelor peste globii străpunși cu țepe informaționale sâmburii de Halloween se pietrifică în plăcinta în care scormonim răvașe creier preparat cu mixerul blestemul V. Domnii surprinși Domnii peste posadele de gheață Inorogi țesuți în verdeața înaltă a cerului înmiresmat în mațele turbanelor-țepele purpurii în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea Struțocămile prin deșerturi de sacâz pălmași
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de ani se va naște un om, care-și va scrie o dorință pe un petec de hârtie. Va fi o dorință oarecare, nici smerită, nici sfidătoare, un gând pe cât de egoist, pe atât de omenesc. Apoi omul va împături răvașul și-l va îngropa exact în acest loc. În Săptămâna Luminată, a anului 2009, toate străzile din împrejurimi vor fi acoperite de aurul Ghiculeștilor, iar la trei zile după aceea, dorința omului se va împlini." Leonard era foarte mulțumit de
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat. Thalassa îl veghea cu periscoape nebune; ce răsăreau de pe sub valuri de țărînă. Căci lui, doar Apa îi fusese scut. Alte semne: Printre hîrtoapele acelei cetăț desfundate
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
un plan secund, în care nimeni nu pătrunde, fiindcă nici nu se obosește să o facă. De-acolo, însă, provin tensiunile care-ți spun că din comedia împăciuitoare, cu amici care se bat pe umăr și-și plătesc polițele în răvașe, ceva lipsește. Sabotarea ierarhiei se răzbună sabotînd conceptele, etichetele care, create pentru a face diferența, sînt folosite spre-a o șterge. Nici unul din onorabili nu se bucură de greutatea pe care statutul ar trebui să i-o dea, în dauna
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
alea pe care le spălai bine și le foloseai, pe urmă, ca pahare) din care ies omuleți-miracol, genul de miracol al unei lumi din care fuga de plictiseală scoate nerv fantastic. O tristețe de poezie, pusă într-un soi de răvașe pentru copilul care ai fost, pentru vremea cînd credeai în Bau-Bau, și nu era rău mai mare decît el în țară. Ce se întîmpla, de fapt, în țară? Nu mare lucru, erau niște tovarăși pe care-i îngînau copiii-n
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
atmosferă de dezastru. Trăsura a fost furată, damigenele s-au spart, la fel și geamurile, casa au prădat-o hoții ș.c.l. Prăpădenie. În același stil indirect, un anonim își mărturisește intențiile față de o tînără domnișoară, sub acoperirea unui răvaș de avertizare asupra felului în care s-ar putea compromite: " Aceasta fiind ceea ce aveam să vă spun, mi-am făcut datoria, rugîndu-vă ca în acest ceas al unsprezecelea, să alegeți între un Ibric fără țel și un anonim serios, dînd
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
de simplu, însă, să ajungi în acest loc splendid. Și plin de paradoxuri. Aici și poșta se supune nu preciziei, ci hazardului. Căsuța prietenilor mei se află pe o stradă fără nume. Și nu are nici număr. Dacă trimiți un răvaș, scrii numele proprietarului, satul, comuna și județul. Cînd ajunge și, mai ales, dacă, asta este deja problema expeditorului. De fapt, și stradă este cam impropriu spus. Deși în registre figurează ca drum județean, care presupune o anumită îngrijire, nu zic
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră, la rându-i, în lumea nouă, însingurată și derutată peste poate. E un strigăt dublu, transformat într-unul comun. De aici poemul tragic al despărțirii pe care-l citim în răvașe. „Noi două - notează în septembrie 1948 - am fost cuplul ideal, sincer până la cruzime, exigent până dincolo de omenesc, încrezător și iubitor până dincolo de încredere și de iubire. O fi bine, o fi rău? Și una, și alta, fiindcă am îndrăznit să
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
condiția femeii divorțate. Păstrează, până nu devine nociv politic, numele Lovinescu; când modificările politice impun precauții de noile epurări, ea revine la numele de fată, fără a diminua ceva din demnitatea de odinioară, cu riscul de a nu mai primi răvașele din străinătate. Interesant e cum, de la un punct, mama se transformă în fiică, slăbiciunea ei fiind trădată de felul cum Monica, doctoranda strălucită, însuflețește talentul din scrierile mamei. Astfel încurajată, Ecaterina va scrie nu doar cifrat, ca până atunci, dar
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
talentul din scrierile mamei. Astfel încurajată, Ecaterina va scrie nu doar cifrat, ca până atunci, dar și cu un soi de cenzură interioară a scrisului - o conștiință consacrată de curând, de departe, deși era dintotdeauna înăuntru. I se amintește că răvașele aduc cu un roman; intimidată, se recuză, dar scrisorile nu mai seamănă cu cele de dinainte. Ba atmosfera nu mai este crestată și se trece ex abrupto la informații de actualitate stringentă, supărătoare, fie se construiește în tihnă, cu o
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
de papagal fără preocupare, fiindcă totul e un joc, o promisiune frumoasă pentru a cărei eventuală neîmplinire se pot, nu-i așa, învinui cortegii de zei. La fel, mesaj nicidecum de la destin, ci dedicație from the old friends and true, răvașul de plăcintă. Nu o să le contrazic, obiceiuri de voie bună. Pun doar, pentru contrapunct, altfel - oare? - de planete în săculețul cu rămășaguri pe totul și pe nimic, uitate de-ndată ce le faci: Cioran, Silogismele amărăciunii. Syllogismes de l'amertume
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
lumea lui Caragiale decît de cutumele romantice, sînt farse, vodeviluri. Negruzzi se înscrie, aici, într-un romantism de foileton, dens în întîmplări și sărac în principii, cum nu e romantismul "mare", cu morala lui alternativă, invalidată social. O comedie cu răvașe încurcate, anticipînd, din nou, vîrsta de declin a scrisorii cînd, dintr-o viață dublă, încredințată hîrtiei și secretului, rămîne doar elementul stînjenitor, și fără nimic înalt-romantic, care poate da peste cap niște planuri foarte burgheze, asta este Zoe. Versurile triste
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
sibiană, unde se perindaseră înaintea lui, scriitori de seamă ca Slavici și Coșbuc. Articolele lui îl fac indezirabil față de oficialitățile austro-ungare și trebuie să părăsească Sibiul, stabilindu-se la Cluj, ca protopop greco-catolic al orașului și întemeind aici propria revistă "Răvașul". Din anul 1948, îndură, ca și alți preoți și dascăli greco-catolici, drama Bisericii Române Unite și se stinge, în uitare, în 1956. Înaintea lui Al. Lupeanu-Melin, Dr. Elie Dăianu a încercat sub forma unor cărticele, evocarea marilor personalități ale Blajului
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
foc pentru că mama ei nu-i înțelege aspirațiile muzicale, iar Tess, o văduvă pe cale de a se recăsători, nu înțelege de ce Anna nu-i dă pace logodnicului ei (Mark Harmon). Totul ia o întorsătură amețitoare din cauza a două plăcinte cu răvașe identice, ce provoacă o vrajă ciudată. În dimineața următoare, acea bizară vineri, Tess se trezește în trupul Annei, iar adolescenta în trupul mamei sale. Un bun prilej pentru cele două de a descoperi cât de greu este să trăiești în locul
Agenda2003-49-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281809_a_283138]
-
plicticos, fără neam de petrecere, Dabija Voievod: "Nici vin cu apă n-am să mestec,/ Nici dau un ban pe toată fala." Într-adevăr, nu pentru glorie - deși epigramele l-au lăsat pe Păstorel în istoria literară - sînt scrise aceste răvașe pe-un colț de masă. Ci, mai degrabă, pentru știința celor vii (cu... viile), ca să prețuiască ce au. Vinul lui Păstorel, care n-are nimic a face cu beția solitară, rece, din Poema finală a lui Bacovia, îl conține pe
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
completată, pe verso, de un la mulți ani în diagonală, fără semnul exclamării și părînd a fi din tiparul felicitării. Un mic manifest anti-ostentație. Nimic nu ne spune ce s-a mai petrecut, în secolul care-a trecut de la acest răvaș (Expediat? Neexpediat? Se vede doar urma unui timbru...), cu personajele în viața cărora am nimerit din întîmplare. S-or fi împlinit urările sau vremea le-o fi dezmințit? Nu știm. Intră - întrebări, răspunsuri - în amestecul de indiscreții și melancolii care-nsoțește
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
acum pe Victor Ponta, să mă lase în pace Președintele SAR a mai spus că președintele României a adus în discuție fără nicio legătură cu soțul său. "Eu, fiind la Berlin și nu aici, toată istoria e documentată prin câteva răvașe email pe care le am, așa cum și STS-ul are toate convorbirile noastre telefonice și nu e de fapt așa greu de stabilit dacă eu l-am sunat pe Traian Băsescu sau i-am făcut vreodată cea mai mică solicitare
Mungiu îi dă replica lui Băsescu: M-a atacat nebărbătește by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37124_a_38449]
-
va muri se decupează, tot mai frecvent, din această lume a vizitatorilor mai îndepărtați sau mai apropiați, a familiei și a tovarășei de viață. Viața se retrage, din cadru, cu ei; ca și cu animalul credincios, cu copacii care trimit „răvașe” de încurajare și semnale de susținere; cu obiectele domestice, atît de familiare, personale, lăsate în aria vechii existențe, în același contur, tot mai îndepărtat, al lumii. Printr-o uimitoare convergență, poezia se dispensează de „straturile” ce o fac aderentă la
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
sulimeneală. Al treilea măr e hașurat de segmentate, vinișoare roze; Aici sunt parmeni aurii - fructe ce-mi plac mult. Iar la urmă pus-am mere de Antonovka, verzi, tari. Acre-s?... Ce să-i faci?... - Nu mânca. Mai bine du răvașul pân-la capăt Ia vopsele și pensule. Pe pervazul ferestrei pune darul, Trage perdeaua la o parte, las’ soarele să răzbată. Filei albe încredințează-i taina naturii. Privește sobru, calm. Soarele te va ajuta. Igor TERENTIEV (1892-1937) * * * Strunind Gâtlejul gol, Eu
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
evoluții de-a lungul timpului - a termenilor cei mai uzitați în relația muncă-răsplată. Materialul documentar vast care a stat la baza acestei curajoase întreprinderi - o mare parte din el inedit -, documente oficiale de o bogăție onomasiologică uimitoare (hrisoave, izvoade, catastife, răvașe, țidule, pravile, arătări, așezăminte, bugete, nizamuri, norme, rezoluții, danii, diete, tocmeli etc.), a condus-o pe cercetătoare deseori la confluența mai multor domenii de cercetare și, implicit, la relevarea unor aspecte extralingvistice deosebit de interesante. Interpretarea nuanțată a faptelor de limbă
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
Simona Vasilache Cel puțin două tradiții (afară de parler comme l'eau, al coanei Chirița) leagă nemurirea limbii de întinderea apei: vaporul-bibliotecă și cheiurile cu cărți. Dacă primul pare o făcătură, îmblînzind destinul, pe care nimeni nu-l poate prevedea, al răvașului trimis într-o sticlă, celelalte sînt o întîlnire naturală, cultura coborîtă la țărm. Consacrate de malurile Senei, le-am reîntîlnit pe Rin, unde un vas botezat Loreley te plimbă în sus spre Düsseldorf și-n jos spre Bonn. În zarea
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
ști cât preț/ A pus rătăcitorul cântăreț/ Pe ochii'n care s'a simțit acasă..." (Sărută-mi versul). Ceremonii trubadurești, la căpătîiul unei patimi de carne. Și de vînt. Din tren e o însumare de scrisori fără adresă, cu sinceritatea răvașului final: "Și te-am privit blajin, cum numai noi/ Cei resemnați, putem privi norocul,/ Când potolim cu sufletele focul/ Și curățim pământul de noroi...// Și-am renunțat, cum noi, pierduții știm/ Să renunțăm la'ndemnul împlinirii/ Când trecem întunerecul iubirii
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]