867 matches
-
apar în față Când apăsat sunt astăzi de nevoi. Am deprins și taina acului cu ață Și multe alte... dar ne-mpărțit la doi ! Poate c-așa am fost, fără să știu, sortit Să nu știu ce-i sufletul de - MAMĂ - ! Cum am răzbit în viață și cum am trăit Vă închipuiți, cred eu, de bunăseamă ! Îmi amintesc și-acum... eram destul de mic, Credeam că MAMA e o... jucărie ! Dus prin străini, voiam să-i scriu lui tata plic Să-mi cumpere, de-o
DOR DE MAMĂ de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343974_a_345303]
-
Ascultă-mă: un unchi am eu. / Află că acest unchi al meu, De nouăsutenouă’șinouă / De ani și de cincizeciși două De săptămâni e pe pământ. Uite, eu de părere sînt Să te măsori cu unchiul meu. / Doar dacă îl răzbești, vin eu Și-n trântă-am să mă-ntrec cu tine! / Așa gândesc eu că e bine!” Apoi, cu mâna face semn / Și-i adresează un îndemn Încornoratului, să vină, / Pe urma lui ca să se țină. Au mers prin văgăuni
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
care acționează după reguli și determinări existențiale personale, în virtutea unor convingeri determinate de relațiile cu cei din jur, de conjuncturi și concursuri de împrejurări, dar, pe de altă parte și pe baza unor principii morale solide ce permit omului să răzbească prin pânza deasă, întortocheată pe care i-a întins-o destinul. Un alt aspect, foarte important, sesizat la romanele autorului Marian MALCIU, este acela că domnia sa își responsabilizează personajele, dându-le valoare. Personajele domniei sale capătă importanță. Începând de la personajul principal
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
succes fulminant. Nu ușoară a fost calea până la destinație. Toate au fost bune și la locul lor până am ajuns în Hong Kong, unde am fost nevoiți să înnoptăm și apoi la serviciul de emigrări din aeroportul din Auckland. Dar am răzbit și am trecut toate încercările la care am fost supuși, ceea ce ne-a întărit mai mult convingerea că ceea ce urmează să facem trebuie făcut la nivelul așteptărilor comunității de români care ne-a invitat. În loc de două zile pe drum am
FESTIVALUL ROMÂNESC DE ARTE „DOINA 2013” – AUCKLAND, NOUA ZEELANDĂ de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343509_a_344838]
-
amân plecarea, d-ai ultima, cu jurământ, Doar Dumnezeu îmi știe starea, vreau să-mplinesc un legământ! Mă rog doar pentru sănătate și mult mai multă pentru voi, Pe Maricica de se poate, s-o am aici, pentru că-n doi Răzbim ușor când se adună mii de-așteptări și întâlniri, În fiecare zi sunt două, reîntâlniri și despărțiri. . . Din somn, când vine dimineața, în zori de zi ne întâlnim, Dar prea puțin, e aspră viața și repede ne despărțim! Cu greu
SCRISOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377591_a_378920]
-
fără pretenții, călătorind pe-aripi de gând. Voi știți că timpul iute zboară și așteptarea nu-i prea lungă, Opt luni și iar e primăvară, cinci ani de trudă-o să ne-ajungă! Cu sănătate, toate-s bune, prin greutăți răzbim mereu Și, nu uitați:O rugăciune și mulțumiți lui Dumnezeu!. . . -2003 - Detriut - Michigan - USA - Trudind și trăind pe pământ american. Referință Bibliografică: SCRISOARE / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1752, Anul V, 18 octombrie 2015. Drepturi de Autor
SCRISOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377591_a_378920]
-
privea stupefiată, nu-i venea să creadă că cel care vorbise era Nicolae în carne și oase, că era Nicolae cel arogant și atotștiutor, că se putuse schimba radical în urma nenorocirilor care se abătuse asupra lui. Din vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
ce au început să lăcrimeze intimidate de lumina cernută, a zilei de duminică. Cerul cerne neostenit și iar cerne. Fulgii pufoși se depun degrabă continuând să acopere pârtia făcută până-n ziuă de Gheorghe și nevasta lui Floarea, care trebuiau să răzbească în târla caprelor să le dea fân și să le mulgă și în ograda păsărilor și la porci să le dea demâncare. Florica a făcut focul în soba din bucătărie și a încălzit terciul porcilor și mâncarea câinelui, căci cu
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
mai simt nimic Când stau cu îndârjire în piciore. Obstacole multiple-am înfruntat, Cu fruntea sus și ochii scăpărând, N-am ezitat și nu m-am lamentat, Deși sudoarea-mi cade picurând. Am izbândit când mulți se îndoiau Că voi răzbi în lunga alergare, Acum din viață pot să spun că iau Ce-i important și sigur cu valoare. Alerg, și cad, și iară mă ridic, E important să fiu un finalist În cursa vieții, vieții îi dedic Un suflet cald
ALERG! de NELU PREDA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380358_a_381687]
-
1894 din 08 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu brațele-i blânde ne poartă într-un leagăn spre raze de lumină... Necontenit, pe harta vieții, ne pictează povești în surdină... Cu ochi zâmbitori ne îndeamnă, prin marea de lacrimi, să răzbim printre tainele lumii... Îi e vocea ca o violină... E divină!... E Mama!... Viv Referință Bibliografică: Mama / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile
MAMA de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380461_a_381790]
-
privea stupefiată, nu-i venea să creadă că cel care vorbise era Nicolae în carne și oase, că era Nicolae cel arogant și atotștiutor, că se putuse schimba radical în urma nenorocirilor care se abătuse asupra lui. Din vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
privea stupefiată, nu-i venea să creadă că cel care vorbise era Nicolae în carne și oase, că era Nicolae cel arogant și atotștiutor, că se putuse schimba radical în urma nenorocirilor care se abătuse asupra lui. Din vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu distingeau nimic din cauza întunericului de afară, cerul
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
să se distingă chipuri, oamenii au început să se mai foiască și să se privească unii pe alții. Aveau mult de mers, vreo patru ceasuri până la satul acela cocoțat pe coasta unui deal, cădea pădurea pe el, acum toamna mai răzbeau oamenii cu un tractor ceva, dar iarna când venea viscolul cel mare se așezau de-a curmezișul drumului vălătuci de zăpadă înalți de trei patru metri pe care nimeni nu se încumeta să-i înfrunte și dacă nu erai gospodar
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
verdele alături, pot naște roșul inimii, ce bate, al sângelui, ce-aleargă prin vene, aducându-mi emoții de iubire. Știu și de ce, acum, eu, mă gândesc la tine, vorbind cu timpul, cu D-zeu, vorbesc cu mine, spunându-mi, să răzbesc, visând că te doresc, Rugându-l pe El, să mă ajute, să mă țină-n viață și să pot, ca să te am doar pentru mine, să știu de ce, te mai iubesc... A mai trecut o zi, fără să-ți fi
CERȘIND IUBIRE de COSTI POP în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381424_a_382753]
-
înfricoșătoare îi tulbură teribil, fapt ce-i îndeamnă să-nfrunte neștiutul din ape. Se năpustesc amândoi în valuri, înotând cu pricepere și sârg, de parcă n-ar fi fost prima oară... Mulțumită, ursoaica avansează molcom ca mititeii s-o ajungă. Curând răzbesc și falnici pe ape alunecă flancând-o. Cu trecerea timpului, cei mici simt apa mai rece... Devin mai înceți... Pe neștiute o capcană de sfârșeală îi trage la somn. Ursoaica pricepe și-i îndeamnă prin rugătoare strigări. Chiar se-oprește
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
căldură și foame, se rănise adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul n-avusese de-ales. Viața devenise din ce mai anevoioasă
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu ... Citește mai mult Drumul(partea întâia)Erau
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după atâta ploaie, doar tractorul putea răzbi. Oamenii dinăuntru, așezati față în față pe două băncuțe, se loveau și ei unii de alții, se aplecau într-o parte sau în alta, după cum drumul urca sau cobora. La început ochii nu ... VI. CLASIC ȚĂRM ELEN, de Steluța Crăciun
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
București, apoi Facultatea de Teologie din capitală, devenind unul dintre ucenicii marelui Părinte Mărturisitor Nicodim Măndiță. Îndemnul tatălui său i-a fost pavăză în viață: „Omul cel muncitor, cel ce spune totdeauna adevărul și cel ce este cinstit în toate, răzbește frumos în viață și este prețuit și iubit de toți”, la care s-a adăugat pilduitor și rugămintea mamei: „ să respectăm și să cinstim pe toți oamenii, să ajutăm la nevoie și să sărutăm mâna bătrânilor, să vorbim cuvincioși și
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
valea în care Plângem bătrânii de tineri ce-am fost, Sau poate îmi pasă și poate se moare În noaptea eternă, etern adăpost. Nimic de-nțeles într-o lume perfida, Nimic de păstrat și nimic de iubit; Stingher, o lumină răzbește-n firida - Peretele lumii de lume zidit. Și poate nu-mi pasă de liniștea minții Din care ucideți pasărea phoenix, Sau poate că timpul se ține cu dinții De urmele noastre,-ntr-o lume de onix. 13-25 august 2016, Constantă Sursă
PHOENIX DE ONIX de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371437_a_372766]
-
Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am hoinărit prin soare și prin vânt Și ne-am trezit doi fluturi pe pământ, Ni-s aripile arse, dar se știe, Avem rezervă aripi de hârtie, Cu ele vom răzbi la ceas de ger Și-om revărsa albastrul mării-n cer, Iar din pustiu vom face pat de flori În care ne-om trezi adeseori Șă ducem zborul peste munți de jar, În cântec să ne-ntoarcem iar și iar
ÎN PIEPTUL MEU VOR ÎNFLORI SALCÂMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371587_a_372916]
-
N-am nici oase pe spinare. Spune-mi, cum de reușești De-așa gras și frumos ești? -Fiindcă-n curte le slujesc, Stăpânii mă răsplătesc. Dar, în loc să-mi dea simbrie, Primesc oase, cârnați, plachie Și câte alte bucate! Nici nu le răzbesc pe toate! Vino și tu, dacă vrei, Să stai la stăpânii mei! -Da! Da! Da! Pricep și eu! Dar parc-am văzut ceva Strălucind la gâtul tău? -A! E o nimica toată: O zgardă de oțel lată. -Ce frumoasă! Ce
LUPUL ȘI CÂINELE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375506_a_376835]
-
un cavou; Să mă iertați, nu sunt argat! Scrieți-mă voi pe lintou.” Și văile se liniștesc Pe drumul său spre sat gorjan, Mâinile maicii sale-l cresc Ca-ntotdeauna, ăn de an. Se naște poartă porților, Arc de triumf răzbind de uși, Zdrobind creștetul morților Cu pumnul sau, murind, Brâncuși. 6 iulie 2016, Constantă În memoria lui Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj - d. 16 martie 1957, Paris) - omagiu adus celui care a ridicat Poartă Sărutului la Târgu
UMBRA UNUI CLOPOT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375595_a_376924]
-
ai cum. Sunt ceva mai mult de 150 ani de când boierul m-a pus să mut marele bolovan la Iași. Cu ajutorul altor iobagi am reușit. Dar boierul nu a pus mâna deși ne-a lămurit că unindu-ne toți putem răzbi. - Și ce cauți acum la Alba Iulia? - Tedeumul Sfintei Uniri într-o Românie cât roata carului. Am participat și în 1918 când însăși Majestatea Sa Regele Ferdinand a lăsat sabia cu care a cucerit independența neamului spre ași pune pe
MOŞ IOAN ROATĂ ŞI TEDEUM-UL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371964_a_373293]