1,802 matches
-
sud-carpatică (sec. IX-XII), Craiova, 1976. Tudor D., Stăpânirea romană în sudul Daciei de la Aurelian la Constantin, București, 1941 (extras din RIR, X, 1940). Idem, Constantin cel Mare și recucerirea Daciei traiane, în RIR, XI, 1941. Tufescu V., Răspândirea satelor de răzeși. Contribuțiuni la studiul populării Moldovei, în Arhivele Basarabiei, 1934, nr.1, p. 11-35. Vasilescu Al., Data 1290 a descălecatului Țării Românești, în Convorbiri Literare, 1923, p. 499-510. Velcu A., Contribuții la studiul creștinismului daco-roman, sec. I-IV d. H., București
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale anilor ‘20: „Foiletonul culiselor” (cu piesa Zamolxe de Lucian Blaga, tradusă în maghiară de Bard Oszkar), „Cărți noi” (Trei poeți: I. Minulescu, N. Davidescu, Camil Petrescu, recenzii la Adrian Maniu, Meșterul, Lucian Blaga, Tulburarea apelor, Cezar Petrescu, Scrisorile unui răzeș, Al. Busuioceanu, Figuri și cărți). În cadrul rubricii „Premiere” se distinge cronica teatrală la Tudor Vladimirescu de N. Iorga, piesă reprezentată în prezența reginei Maria la Teatrul Național din București. Un articol este intitulat „Tragedia omului” este oprită, în altul, Politică
CULISELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286571_a_287900]
-
Cuvântul” de început (Un cuvânt de lămurire) aparține lui Vasile Bogrea, care își numește revista „organ de înregistrare și informație”, având rubrici privitoare și la cronica politică, „cronica internă”, „cronica externă”, „informațiuni”. Colaborează Sextil Pușcariu (despre Cezar Petrescu, Scrisorile unui răzeș), N. Drăganu (Limba noastră), N. Georgescu-Tistu (O carte care e și o binefacere), C. Sudețeanu (Cultura și politica), Th. Capidan ( Starea românilor din Peninsula Balcanică), Dan Rădulescu (Garanția legalității), Virgil I. Bărbat (Bagatelizarea Universității), F. Ștefănescu-Goangă (O faptă și un
CONSTIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286386_a_287715]
-
CANTEMIR, Dimitrie (26.X.1673, Iași - 21.VIII.1723, Dmitrovka, azi Dmitrovsk-Orlovski, Rusia), istoric, prozator, istoriograf și filosof. Tatăl lui C., Constantin Cantemir, răzeș, de origine modestă, s-a ridicat la demnitatea de domnitor al Moldovei prin merite militare. Mama, Ana Bantâș, era coborâtoare dintr-o familie de mici boieri. Fratele său, Antioh Cantemir, parvine și el, ca principe ereditar, la poziția de domnitor
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
unor eroi ; prispă = o parte Îngustă În fața casei țărănești, lungă cât ține ea, jos având pământ sau scândură. STEJARUL DIN BORZEȘTI de Eusebiu Camilar Ștefan cel Mare Îndrăgise plaiurile Moldovei Încă din copilărie. Îi plăcea să se joace cu copiii răzeșilor. Toți Îi spuneau Ștefăniță sau Ștefănucă, și era bucuria lor când venea prin părțile Trotușului. Mic, Îndesat, sprinten și ager, nu-l putea nimeni Întrece În aruncarea săgeților către ulii. Avea ochi albastri, părul inelat. Purta și zale ușoare, și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se minunau de dibăcia lui Ștefan la săgetarea uliilor, prindeau să se joace ,,de-a tătarii”. Se despărțeau În două cete : cei din ceata lui Ștefan erau moldovenii, cei din ceata a doua erau tătarii, În frunte cu puiul de răzeș, Mitruț... II Era În ziua aceea un văzduh limpede ca lacrima. Înfloriseră trandafirii sălbatici și sulfina. Era vremea când cântă toate păsările câmpului, când țârâie din niște ușoare strune miile de gâze prin fânuri. Ciocârliile umpluseră văzduhul de cântare. Glasurile
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
a primit cuvântul lui Ștefan cel Mare cu mânie strașnică. A scrâșnit: Mă duc să-l Învăț minte pe puiul acesta cutezător... Și astfel, iar s-au aprins focurile de veste, din deal În deal, de la Prut până la zidurile Sucevei. Răzeșii Țării de Jos s-au strâns la Borzești, În preajma vadului mare al năvălirilor. A coborât și Ștefan, cu țara, de cum i s-a adus vestea de cumpănă. Într-o noapte cerul s-a făcut roșu cât țineau zările. Ardeau satele
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
s-a umplut de nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han, izbind În dreapta și-n stânga cu buzduganul ! Striga : Izbiți, feciori, pentru răzbunarea lui Mitruț...Unde-s răzeșii din Borzești ? Izbiți, răzeși !... Deodată, a ajuns făță În față cu han-tătarul ! Cu o lovitură de buzdugan i-a repezit paloșul din mână ! Îl putea ucide din a doua lovitură, dar l-a luat În pieptul calului și l-a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han, izbind În dreapta și-n stânga cu buzduganul ! Striga : Izbiți, feciori, pentru răzbunarea lui Mitruț...Unde-s răzeșii din Borzești ? Izbiți, răzeși !... Deodată, a ajuns făță În față cu han-tătarul ! Cu o lovitură de buzdugan i-a repezit paloșul din mână ! Îl putea ucide din a doua lovitură, dar l-a luat În pieptul calului și l-a cărduit departe. În vremea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
asta oștile cotropitoare fugeau mâncând pământul. Apoi, pe la asfințitul soarelui, moldovenii s-au așternut la hodină, pe coasta dealului. Acum să-l judecăm pe han-tătar ! a strigat Ștefan cel Mare, În fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de glasuri. Să-l trecem prin sabie... au bubuit altele. Nu ! a răspuns Ștefan cel Mare și i s-au umezit ochii, amintindu-și Întâmplarea năprasnică din copilărie. Nu, răzeși, căci am cu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de glasuri. Să-l trecem prin sabie... au bubuit altele. Nu ! a răspuns Ștefan cel Mare și i s-au umezit ochii, amintindu-și Întâmplarea năprasnică din copilărie. Nu, răzeși, căci am cu acest lup al pustiei o socoteală... Han-tătare, ți-aduci aminte ? Tu l-ai ucis pe Mitruț, Între ramurile acestui stejar... Ridicați-l, feciori, În funie... Apoi,după ce năvălitorul și a primit pedeapsa, trei zile și trei nopți
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Dar bine, cucoane, dacă nu va fost cu plăcere să pricepem și noi câte ceva din cele ce spuneți dumneavoastră, de ce ne-ați mai adus aici să vă bateți joc de noi ? Ei, cucoane, cucoane ! Puternic ești, megieș Îmi ești, ca răzeș ce mă găsesc, și știu bine că n-are să-mi fie moale, când m-oi Întoarce acasă, unde mă așteaptă nevoile. Dar să nu vă fie cu supărare, ia, palmele aceste țărănești ale noastre străpunse de pălămidă și pline de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
În fața mulțimii adunate acolo. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ți a șters rușinea. Cuvinte: falce = veche măsură de suprafață; ghiorlan = bădăran, țopârlan; megieș = vecin; răzeș = țăran liber, care avea o bucată de pământ moștenită din tată În fiu; pălămidă = plantă cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii; fișic= sul de monede metalice Înfășurate În hârtie; napoleon = monedă franceză de aur care a circulat și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
părți măcar, cu "bătrînele și bunele datini" ale țării precum zicea Matei Basarab. Cronicele amânduror țărilor ne-o spun limpede: La început tot pământul țării domnesc era" ager publicus, indiviziunea. Acest pământ se împarte între ostașii cuceritori, gentes, moșneni sau răzeși, între căpitanii lor - boieri - și restul rămâne pământ domnesc. Moșiile cari se dau boierilor li se dau cu privilegiul de-a le coloniza cu ce condiții vor putea; favoarea cea mai mare pentru colonizări era aceea de-a forma " slobozii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și conform mecanismului psihic al obștei pe bază de tradiție difuză. (Stahl, 1946) Devălmășia semnifică folosirea în comun de către comunitatea rurală a diverselor categorii de pământ, în funcție de nevoile proprii. Ca structură de organizare comunitară, devălmășia apare în satele libere (de răzeși) și presupune două principii: stăpânirea în comun a pământurilor și conducerea prin obște. Devălmășia absolută este considerată de Stahl ca fiind cea mai veche formă de organizare, din care au evoluat ulterior și celelalte tipuri de devălmășie. Există astfel mai
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
s-a înființat la Cernăuți Societatea Doamnelor Române, care pe parcursul activității a organizat mai multe concerte, șezători, expoziții cu scopul educării tinerelor românce în spiritul dragostei față de tradițiile românești. Una din cele mai active asociații a fost Societatea Mazililor și Răzeșilor din Bucovina, care a luat ființă în 1899 și a luptat pentru apărarea românismului, mai ales în satele din nordul Bucovinei. Printre cei mai activi membri s-au numărat Dionisie Bejan, Iancu Cuparencu, Dimitrie Țopa, Vasile Tudan. În anii 1910-1914
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și a luptat pentru apărarea românismului, mai ales în satele din nordul Bucovinei. Printre cei mai activi membri s-au numărat Dionisie Bejan, Iancu Cuparencu, Dimitrie Țopa, Vasile Tudan. În anii 1910-1914, societatea a editat revista bilunară „Gazeta Mazililor și Răzeșilor Bucovineni“. În 1881 a luat ființă Societatea muzicală „Armonia“, un activist important al ei fiind compozitorul, dirijorul și actorul Tudor Flondor. La începutul secolului XX, țăranii din mai multe sate românești s-au organizat în Arcășii, care prin activitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
KOGĂLNICEANU, Mihail (6.IX.1817, Iași - 20.VI.1891, Paris), îndrumător literar, istoric și prozator. Provenind dintr-o veche familie moldovenească de răzeși înstăriți și cu slujbe (avea printre strămoși și un presupus cronicar, Enache Kogălniceanu), tatăl scriitorului, Ilie Kogălniceanu, a izbutit să ajungă la ranguri și funcții însemnate. Mama, Catinca (n. Stavilă), a fost crescută în familia lui Mihail Sturdza, viitorul domn
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
George Dumitrescu, Ștefan Nenițescu, Marcel Romanescu, Donar Munteanu, Dragoș Protopopescu, Ștefan Baciu, Aurel Marin, Traian Chelariu, Vlaicu Bârna. Proza aparține, în cea mai mare parte, unor autori de frunte: Cezar Petrescu (sub pseudonimul C. Robul), cu texte din Scrisorile unui răzeș, Drumul cu plopi, Omul din vis, cu fragmente din romanele Simfonia fantastică, Calea Victoriei, Baletul mecanic, 1907, Gib I. Mihăescu (Semnele lui Dănuț, Vedenia, Tabloul, Urâtul, Frigul, Rusoaica ș.a.), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Emanoil Bucuța (Maica Domnului de la mare
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
în 1923 Șerban Cioculescu, pe care N.D. Cocea îl angajează să țină o cronică literară săptămânală. În cadrul acestei rubrici, Cioculescu recenzează versurile lui Panait Cerna, Demostene Botez, Camil Petrescu, G. Talaz, Ion Pillat și proza lui Cezar Petrescu (Scrisorile unui răzeș). Pornind de la ideea că cititorii români nu cunosc câștigurile spiritualității europene, revista promovează traducerile, în special din literatura franceză. În fiecare număr sunt publicate pagini din romanele Stabilimentul d-nei Tellier de Guy de Maupassant, În grădina lui Epicur de Anatole
FACLA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286929_a_288258]
-
1936) este axat pe confruntarea dintre generații. Refractar la orice reformă, credincios preceptelor și cutumelor tradiționale, un bătrân boier se opune reformelor inițiate de fiul său școlit în Occident și, cu atât mai mult, căsătoriei acestuia cu o fată de răzeș. Siliți să se întâlnească pe ascuns, tinerii sunt uciși de un sătean gelos și astfel dispare o veche familie. În romanul Trosnesc stejarii (1937) alți reprezentanți ai clasei boierești se autodistrug din lipsa simțului realității, din incapacitatea de a se
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
politicianul reformator, nici negustorul - la distanță sau local -, nici meșteșugarul sau muncitorul industrial, ci țăranul român producător de cereale. În toate sistemele de organizare socială și politică și de infrastructură culturală a tuturor societăților, de la rumânul de pe moșia boierească sau răzeșul liber (din care cu atâta mândrie se revendica Ion Creangă), până la țăranul cooperator din societatea socialistă sau „capul de gospodărie” țărănească din societatea tranziției postcomuniste de astăzi. Nu ne place să recunoaștem, dar și în prezent, la începutul celui de-
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de partid provenit dintr-un țăran sărăcit din propria-i nechibzuință și bucuros acum, la reforma agrară, să facă rău semenilor săi. „Cum poate un om să urască până-ntr-atâta lumea din care a ieșit?”, se întreabă Ilarion Ulma, „răzeșul” care presimte sfârșitul clasei sale: „Cine știe ce-i rău și ce-i bine? Om trăi și-om vedea. Destul că ce-a fost piere.” Răzeșul moare și el, fără răspuns, întrebându-și necontenit fiul: „Cu noi cum rămâne, Ioane?” Ca și
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
un om să urască până-ntr-atâta lumea din care a ieșit?”, se întreabă Ilarion Ulma, „răzeșul” care presimte sfârșitul clasei sale: „Cine știe ce-i rău și ce-i bine? Om trăi și-om vedea. Destul că ce-a fost piere.” Răzeșul moare și el, fără răspuns, întrebându-și necontenit fiul: „Cu noi cum rămâne, Ioane?” Ca și în romanul următor, Un an, o viață (1986), autorul reconstituie, în jurul evenimentelor contemporane, spațiul arhaic al Bucovinei din ritualuri străvechi, tradiții și datini care
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
, Sergiu (14.XI.1920, Cubolta, j. Bălți), poet și gazetar. Este fiul Mariei și al lui Ion Grosu, descendenți ai unei familii de răzeși înstăriți. Urmează clasele primare și liceul la Bălți, unde este coleg de clasă cu Eugen Coșeriu, viitorul lingvist. Începe activitatea publicistică în 1938, când scoate, într-un singur număr, revista „Flori de stepă”. În 1940 I. E. Torouțiu îi tipărește
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]