405 matches
-
să mai aveți și dumneavoastră nițică răbdare! reluă Platamonu. Ați făcut foarte bine c-ați venit, să vadă oamenii că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii. Chestie de câteva zile, până ce se va mai domoli dârdora asta cu răzmerițele. Azi o să treacă și domnul prefect pe aici, că e prin județ, să vorbească cu țăranii, să-i astâmpere și să le scoată din cap închipuirile... ― Dar bătrânul Iuga? întrebă Nadina. Ieri i-am zis doar bună ziua. E imposibil să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai sigur la o pace frumoasă. ― Apoi cu dumnealui ne-om învoi noi, domnule prefect, vorbi Lupu Chirițoiu, ieșind în fața boierilor, ca și când s-ar fi simțit dator, ca cel mai bătrân, să dea lămuriri depline. Dar acu, dacă a venit răzmerița, oamenii vor s-apuce și ei nițel pământ, că n-au mai deloc, cum apucă toți pe unde trece focul. Drept și cinstit este ce-a spus boierul nostru, domnule prefect, că nu se cade să râvnești la moșia omului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit de țăranii conspiratori. Prefectul, după ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe, să pacifice și alte sate până diseară. Ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai era în stare decât să-și apere propria-i piele. De altminteri nici lui nu-i rămânea altceva de făcut. Acuma nu mai poate fi vorba decât să dureze până când cei de sus vor înțelege, în sfârșit, că răzmerița pe care au fermentat-o nu e o mascaradă ca manifestațiile lor de la București și vor lua măsuri s-o stârpească. Totuși îndemnă pe primar și plutonier să-și facă datoria: ― Sunt și oameni cuminți în sat, poate mai mulți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ieșind azi-noapte, ca în toate nopțile, să dea o raită prin curte, a văzut lumina focului spre răsărit. Și-a zis că trebuie să fie în Teleorman, la granița județului, sau poate la Izvoru. În orice caz era semn că răzmerița se apropie și mâine-poimâine va izbucni și pe aici. Hotărî deci că vor profita și ei de plecarea Nadinei și se vor agăța de mașina ei până la Pitești. Era cât p-aci să scoale pe nevastă-sa, să se sfătuiască
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ia guvernul! zise secretarul de redacție iar, parcă întreruperea I-ar fi întărîtat. Și câți o să mai sufere, și cât sânge are să mai curgă! Că ăștia vor ucide pe țărani cu aceeași dezinvoltură cu care i-au îndemnat la răzmeriță! Ba te asigur că vor găsi chiar instigatori ai dezordinilor. Evident, nu pe ministrul care a proclamat lupta sfântă. Nu, dragă! Pe tine, pe mine, pe vreun învățătoraș sau preot care nu e în partidul lor, pe vreun socialist... Iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămâie stăpânii pământului, iar guvernul nou vine și, în loc de pământ, îi scutește de niște taxe, le făgăduiește să le arendeze lor moșiile statului, să ușureze învoielile cu boierii și alte asemenea lucruri, care ar fi fost foarte bune înainte de izbucnirea răzmeriței, pe când azi... ― Eu am fost la Amara numai acum câteva zile și am pipăit pulsul țăranilor! urmă Grigore. Cu vreo lună înainte umblau și se zbăteau să cumpere moșia Babaroaga. Azi nici prin gând nu le mai trece așa ceva. Azi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul s-au luat de ne-au asuprit și ne-au flămînzit!... Dar și când i-oi pune mîna-n ceafă, ehehe, să te ții, moșule, cum ți-o fi de bine! Alții erau înfricoșați că din pricina bătrânului vor pierde câștigurile răzmeriței, că dânsul n-are să-și dea moșia din mână de bunăvoie și cu sila cine să i-o apuce? ― Da ce, acu merge pe voia lui? se încruntară câțiva. Ce, tot el are să ne poruncească? D-aia a venit revoluția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă fie! Și mai ales vouă, care erați oameni de omenie și v-am cinstit! Uite, primarul satului! Frumos îți șade, n-am ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a încăpățînat să rămâie acasă, ca și când ar fi vrut să-și rumege mai îndelung durerea ce-i clocea în inimă, precum și pentru că socotea peste putință ca oamenii să îndrăznească a se atinge de boierul Miron, chiar ducîndu-se la dânsul cu răzmerița. ― Vai de mine și de mine! făcu deodată Petre, parcă I-ar fi lovit în moalele capului. Nici nu se uită la Marioara, cu toate că o iubea și avea planul să facă nunta după Paști. I se părea străină, și necunoscută
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urgentă, deoarece cadavrele aveau nevoie de odihnă. A doua zi, luni, de dimineață, porni cu Titu Herdelea să examineze proporțiile distrugerilor, întîi aci, apoi la Ruginoasa. Vizitiul Ichim le înșiră pe drum câți și care oameni au fost împușcați în răzmerița de la marginea satului. În Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum s-au petrecut blestemățiile și cine-s vinovații! întrebă pe Lupu Chirițoiu. ― D-apoi, domnule, eu nu m-am amestecat, că-s bătrân și nu mi-ar fi șezut frumos să... ― Bine, bine, te cred, dar cum a început răzmerița asta și cine a stîrnit-o? Că din senin doar n-a venit, moșule? insistă procurorul. ― Ba cam așa a venit, domnule! întări bătrânul. A fost un vânt mare și i-a luat pe bieții oameni și i-a mânat ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele câteva bețe aplicate aici pe spinarea barbarilor noștri pot fi privite ca niște inofensive mângâieri părintești. Pe Titu Herdelea discuția îl înflăcăra. El simțea că domnii aceștia n-au dreptate, dar nu-și putea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
român, oricât te-ai crede tu mai român ca alții! Așa că îndată ce vei deveni periculos ordinii publice, nu vei mai fi frate, ci dușman, și ca atare... Dar fii liniștit!... Într-o săptămână, două numai tribunalele vor mai păstra amintirea răzmeriței de ieri prin judecarea zecilor de mii de țărani, strânși cu arcanul de pretutindeni, care umplu toate închisorile țării... Încolo, toată lumea va fi profitată și mulțumită. Cei devastați vor fi repede și gras despăgubiți de către stat ca să-și refacă gospodăriile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Duminicile, Grigore strângea pe țărani la curte, să le asculte el însuși necazurile și păsurile. Auzea aceleași plângeri, spuse cu mai multă rezervă, despre lipsa porumbului, și greutatea datoriilor, și nevoia de pământ. Nici unul, niciodată nu aducea vorba despre întîmplările răzmeriței, iar când întreba el, primea aproape mereu același răspuns: ― S-au iuțit oamenii, cucoane Grigoriță, c-așa a fost scris! Singur Lupu Chirițoiu a îndrăznit să spuie odată: ― N-a sosit încă ceasul dreptății, cucoane Grigoriță, dar trebuie să sosească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin sufixe și prefixe, aceasta este considerabilă. Astfel, ca prefixe, slv. nea înlocuit pe lat. in-, ceea ce a dus la numeroși compuși: neadevăr, nebun, necopt, negreșit, necioplit, nenorocire; apoi răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au participat "cele două popoare", români și bulgari. Încă de la începutul revoltei, ei au trecut la sud de Haemus, "lățindu-se spre târgurile și așezările mai îndepărtate " (Choniates). La început, acțiunea lor era privită la Constantinopol ca o simplă tulburare (răzmeriță) și neluată în seamă, fiind considerată unul din acele "tumulturi" obișnuite.24 Petru, conducătorul revoltei, și-a pus coroană de aur pe cap și încălțăminte roșie în picioare, însemne ale puterii imperiale. Gestul lui Petru, consemnat de Choniates, marchează data
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
invocă patria, slobozenia, oblăduirea împărătesei, care va garanta în „bună pază toate hotarele Moldovei, după vechea stăpînire a domnilor ce au fost de sineși oblăduitori (subl. ns. L. B.)”. În notele sale critice la studiul lui G. Severeanu, Bucureștii sub răzmerița din 1769, și referindu-se la afirmația autorului că boierii „cer Rusiei nu mai puțin decât încorporarea Munteniei la Imperiul rusesc”, I. C. Filitti replica în ziarul „Epoca” din 28 martie și 3 mai 1934: „încorporarea Munteniei la Rusia, cerută în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de cuvînt, Horea, merge la Viena în noiembrie 1783, apoi în aprilie 1784. În primăvara anului 1783, împăratul a făcut o vizită în Banat, fiind asaltat cu reclamații. Horea se exprimă în numele celor pătimași, adică a "celor care suferă". Preludiul răzmeriței a plecat de la modificarea modalităților de recrutare militară. losif al II-lea instaurează un sistem întărit de apărare a frontierelor. Or, acceptarea înrolării militare este pentru țărani un mijloc de a scăpa de șerbie și de a accede la statutul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și Crișan. Horea pretinde că vorbește în același timp în numele răsculaților și al împăratului. Țăranii văd în Horea pe împăratul lor. La Deva, nobilimea învinge și, cu ajutorul garnizoanei locale, pune capăt rezistenței țărănești. Nobilimea acuză ura religioasă ca fiind cauza răzmeriței și denunță agitațiile, dirijate spre incitare, de clerul român. Ea se teme ca răsculații să nu obțină un ajutor din Moldova și Valahia. Trebuie să se evite ca românii din Transilvania să fugă în Muntenia, de unde ar fi putut să
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vine la București la începutul lui iunie 1866. El se întîlnește cu membri ai guvernului, cu parlamentari și crede că a cîștigat partida în favoarea emancipării instituționale a evreilor. Or, în ziua dezbaterilor prevăzute pentru votarea în Cameră a faimosului articol, răzmerițe antisemite tulbură capitala, iar ministrul Brătianu declară că trebuie să cedeze în fața presiunii străzii și a opiniei... Problema evreiască se află acum în prim-planul scenei. Alianța Israelită supraveghează faptele și acțiunile guvernului român și le denunță, publiciștii anchetează situația
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și partidele ce canalizează mareea umană, o înregimentează și modifică astfel miza jocului politic. În acele timpuri "plebea" nu mai ieșea în stradă pentru a sărbători un sfînt protector, pentru a dănțui la carnaval ori pentru a se alătura unei răzmerițe: acum își înfruntă patronii, își contestă stăpînii care nu se poartă, nici ei, ca niște sfinți, și își cere drepturile. Istoricul englez Hobsbawn remarcă undeva caracterul permanent al revendicării: "Plebea nu mărșăluia doar în semn de protest, ci avea un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu pot rămîne la nesfîrșit în stare de efervescență. Ele sînt sortite fie să se disloce, să dispară la fel de repede precum au apărut, fără să lase nici o urmă și gîndiți-vă la un grup de gură-cască, la un miting, la o răzmeriță trecătoare fie să evolueze, devenind mulțimile disciplinate și stabile. Există o dinamică, un lanț de transformări de la primele, la cele din urmă, și care duce la apariția unui caracter nou și distinctiv. Pentru a-l decela, e suficient să observăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
surescitare colectivă, pe atît de jalnice redevin cînd sună ceasul destrămării, al depresiei, cînd în preajma lor nu află nici o structură stabilă pentru a le primi fragmentele, pentru a le conserva experiența și asigura continuitatea. O vedem a doua zi de după răzmeriță, de după manifestațiile violente sau eroice; fiecare se întoarce acasă, singur și trist, ca în ziua de după o petrecere oarecare. Mulțimile încep să devină cu adevărat periculoase cînd încep să se reproducă la intervale din ce în ce mai regulate, transformîndu-se în mulțimi artificiale, în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
urme puternice în trupurile și în memoria noastră. O mică falie, și iat-o gata să își ia revanșa. Răstoarnă și răvășește întreaga ordine mentală și socială normală. În multe cazuri bulversarea se produce la paroxismul unei sărbători, al unei răzmerițe, al unei procesiuni religioase, al unui război ori al unei ceremonii patriotice. În toate aceste situații avem impresia cel puțin teoretic că inconștientul zburdă liber pe străzi. Masele îi slujesc drept trup și laolaltă cu ele țipă, agită furios brațele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]