1,302 matches
-
considerate ca discipline științifice mature - transcend, prin excelență, granițele disciplinare și dezvoltă, mai ales În ultima vreme, o linie a comprehensiunii În cercetările efectuate. În plus, nu trebuie să uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai ignoranți dintre sociologi. Or, toată lumea știe că raționalismul voluntarist sfârșește Întotdeauna prin a substitui realitatea dată prin una reconstruită subiectiv
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai ignoranți dintre sociologi. Or, toată lumea știe că raționalismul voluntarist sfârșește Întotdeauna prin a substitui realitatea dată prin una reconstruită subiectiv. Nu Întâmplător Francis Bacon promova un principiu conform căruia „intelectualul are nevoie de plumb, nu de aripi”, considerat necesar de filosoful englez pentru a atenua exuberanța sau entuziasmul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu de aripi”, considerat necesar de filosoful englez pentru a atenua exuberanța sau entuziasmul intelectualului și a-l face să adâncească demersul său până la limita la care pot fi descoperite adevăruri relative, dar utile. Sociologii importanți sunt sceptici În fața unui raționalism „militant”, preferând un pragmatism moderat, recurgând adesea la argumente generate printr-o perspectivă comparativă și ferindu-se de teorii generale atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
imaginat o pradigmă unică aplicabilă totodată problemelor și nivelurilor de analiză existente În sociologie”, iar Raymond Boudon se referă la perspective diferite, chiar incompatibile În interiorul disciplinei, distingând trei opțiuni metodologice diferite care generează opt concepții de bază În cercetarea sociologică. Raționalismul sociologiei este astfel ușor penetrabil atât În corpul propriu-zis al disciplinei, care este mai degrabă un conglomerat - sociologia nu are nici astăzi un nucleu conceptual unanim acceptat -, cât și În studiile sau cercetările efectuate care pot reflecta experiențe de socializare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura cu ,,raționalismul birocratic occidental” Într-o țară a ortodoxiei. În Grecia, ,,vlahii” (aromânii), descendenți ai populației romanizate din Balcani, nu sunt nici astăzi recunoscuți ca minoritate etnică. În timp ce Romei i se contestă În Italia rolul de capitală, În pofida trecutului său imperial (dată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
IV, 124-153; Cornel Moraru, Constantin Noica, Brașov, 2000; Manolescu, Lista, III, 64-89; Ion Militaru, Constantin Noica și critica Occidentului, București, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1068-1076; Mircea Handoca, Eliade și Noica, Cluj-Napoca, 2002; Mircea Martin, Cultura română între comunism și raționalism, „22”, 2003, 692. M.Dn.
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
identifică de fapt cu prima tranziție care i-a fost specifică: de la ideile, formele, procesele și structurile tradiționale ale economiei, societății, culturii și politicii feudale la cele care vor consacra ulterior în forță societățile moderne prin industrialism economic, secularism cultural, raționalism cognitiv, birocratism organizatoric, individualism, valori materialiste, naționalism identitar sau globalism inter-național. Numai că modernitatea nu s-a oprit aici. Parcă pentru a nu-și trăda opțiunile inițiale, pe care până și originile lingvistice ale termenului modern le relevă (de la adverbul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
organizate sau a consacrării, care s-a întins până spre sfârșitul secolului XX. Modernizarea tradiției, raționalizarea cunoașterii și organizării sociale, multiplicarea și consolidarea statelor naționale și industrializarea sunt procesele cele mai reprezentative ale acestei perioade. Este epoca de înflorire a raționalismului birocratic, a individualismului și a unei largi varietăți de modernisme culturale și ideologii politice. Și tot acestei epoci îi corespunde tranziția către societatea industrială, când procesele de modernizare se diferențiază geografic și sectorial în forme care doar rareori ajung să
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sfârșitul secolului XX, intrăm într-un nou stadiu, cel al modernității reflexive. Așa cum în primul stadiu modernitatea s-a detașat printr-un nou proiect, cel iluminist, de cunoașterea și tradițiile feudale, pentru a descătușa forțele de modernizare ale industrialismului și raționalismului organizator din perioada modernității în curs de consacrare, tot astfel, modernizarea recentă reconfigurează și lasă în urmă societatea industrială a secolelor al XIX-lea și XX, pentru a face loc unei noi modernități, pe care unii o numesc postmodernitate. Această
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o istorie veche, încă neîncheiată nici măcar astăzi. Și tot acum se consacră principiul separării faptelor de valori, pentru a elimina prejudecățile din colectarea și evaluarea faptelor sociale, pentru a da proeminență experiențelor empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-au conturat treptat și sigur, odată cu modernitatea inițiatoare configurată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Filosofii epocii statuează astfel un veritabil „proiect iluminist” al societății și al științei sociale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tradiției, Iluminismul a trebuit să identifice atât categoriile de caracterizare a tradiției, cât și pe cele de inițiere a modernizării tradiției. În tentativa de a specifica în mod rezumativ aceste categorii, găsim că ele se înscriu într-un gen de raționalism critic și constructiv, care, pe cât este de critic cu tradiția, pe atât este de animat de speranța indicării unui nou curs al societății și istoriei. Categoria centrală este cea de rațiune, considerată nu doar ca acea facultate producătoare de cunoaștere
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
moral. Ieșirea din această stare nu s-ar putea realiza, după Durkheim, decât prin dezvoltarea acelei solidarități organice care ar rezulta din autonomia personală bazată pe respectarea imperativului social consensual. Durkheim se confruntă astfel cu aceeași problemă a individualismului și raționalismului modern care fusese formulată de „proiectul iluminist”: eliberarea de tradiție presupune diferențierea, individualizarea și raționalizarea. Consecința principală a acestora ar fi însă criza anomică sau lipsa de consens moral. Ieșirea din această stare critică n-ar fi posibilă decât în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
național ca societate cu o delimitare geografică și culturală ce oferă propriilor cetățeni o identitate și un spațiu de identificare și o organizare politică și administrativă specifice; libertate și egalitate; distincția dintre natură și societate; individualizare; industrialism economic; secularism cultural; raționalism cognitiv; valori materialiste și postmaterialiste etc. Oricare dintre principiile modernității dispune de o încărcătură cognitivă și de o valoare normativă cu propriile coordonate, în virtutea cărora sunt ghidate acțiunile sociale și individuale și sunt generate instituțiile sau structurile instituționale. Ca atare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor, pentru care rațiunea ultimă a literaturii se află totdeauna dincolo de ea, în cultural
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 378-396, IV, 574-580; Gheorghe Savul, Despre micul curent literar de la noi și îndeosebi despre poezia d-lui Ioan Minulescu, Iași, 1913; Trivale, Cronici, 137-149; N. Davidescu, Aspecte, 31-34, 242-246, 488-490; Mihail Dragomirescu, De la misticism la raționalism. Cronici culturale, București, 1924, 404-407; Aderca, Contribuții, I, 111-121, 253-254, 357-360, II, 137-138; Perpessicius, Opere, II, 83-84, 111-114, 136-139, 278-281, IV, 200-204, VII, 251-252, VIII, 295-299, XII, 498, 530; Constantinescu, Scrieri, IV, 35-48; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 245-249
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
radicală a gândirii filozofice este, în sfârșit, recunoscută. Revelației i se recunoaște dreptul la un alt vocabular decât cel folosit de idealismul german. Friedrich Schleiermacher este unul dintre puținii autori moderni care încearcă să depășească facilul contrast dintre „supranaturalism” și „raționalism” sau, altfel spus, războiul surd între religia naturală a rațiunii și o pretins irațională revelație. Schleiermacher vrea să identifice partea de adevăr din ambele poziții: pe de o parte, el contestă puterea rațiunii de a depăși contingența autodeterminării, ceea ce impune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâlnește un grup de antropozofi. Frecventarea cursurilor de Teologie ortodoxă la Facultatea din Sibiu va aduce câteva lămuriri, dar nu totale sau definitive. Metodele critice de lectură a Noului Testament l-au pus pe tânărul teolog în numeroase dificultăți, iar raționalismul foarte răspândit în ansamblul corpului didactic intra în conflict cu viziunea monastică despre viața cu Dumnezeu. „Despre revelație”, ne mărturisește părintele Teofil, „nu vorbea nimeni nimic. De ceea ce ne spune Dumnezeu nouă fără să se adreseze direct rațiunii, ci ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toate exigențele spirituale prescrise de tradiția răsăriteană. Yannaras vrea să împingă cezura mult mai adânc, tratând cu aceeași măsură teologia Sf. Augustin și tratatele de metafizică ale scolasticii baroce. Teologul grec distinge între un „apofatism al esenței” practicat de „corifeii raționalismului scolastic”1 - care recunosc incognoscibilitatea naturii divine - și un „apofatism al persoanei” - „caracteristic pentru gândirea creștină a Răsăritului grecesc”2 - , care admite că orice cunoaștere „nu se limitează la cunoașterea intelectuală, ci este un fapt existențial integral care presupune conlucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este (fiindcă nu s-a încheiat peste tot în lume, în pofida globalizării) o schimbare epocală în experiența umană, iar interpretările sale sunt și astăzi foarte diverse, adesea polare. Viziunile organiciste păreau pentru totdeauna abolite de modernitatea politică vest-europeană, construită pe raționalism, secularizare, „dezvrăjirea lumii”, „Proiectul Luminilor”, contract social, separația puterilor, schimburi comerciale frecvente animate de Mâna Invizibilă (și lista ar putea continua). Din punct de vedere conceptual, liberalismul părea cea mai bună soluție a încurcatelor afaceri omenești, deși spiritele cele mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
istoria pozitiviștilor: Avem nevoie de istorie nu ca să spună ce s-a întâmplat sau ca să ne explice trecutul, ci pentru a reînvia trecutul, astfel încât să ne explice și să facă posibil un viitor. Aceasta este criza și oportunitatea noastră educativă. Raționalismul occidental a culminat într-o respingere a rațiunii. Este oare necesar acest rezultat? Dar asta spun și istoricii inteligenți, înzestrați cu spirit critic și cu facultatea de a reflecta asupra marii aventuri umane! Nu pot încheia prezentarea părții centrale a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a impus tot mai mult în conștiința științifică a epocii, punctul de vedere că legile cele mai generale ale lumii fizice sunt enunțuri care pot fi intemeiate exclusiv prin raportare la datele observației și experimentului. Deși s-a detașat de raționalismul excesiv al vechii filosofii a naturii, Kant a rămas atașat unui raționalism mai moderat, care se exprimă în convingerea că demnitatea superioară a științei, care o ridică deasupra empiriei, rezidă in caracterul a priori al principiilor ei, precum și în certitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere că legile cele mai generale ale lumii fizice sunt enunțuri care pot fi intemeiate exclusiv prin raportare la datele observației și experimentului. Deși s-a detașat de raționalismul excesiv al vechii filosofii a naturii, Kant a rămas atașat unui raționalism mai moderat, care se exprimă în convingerea că demnitatea superioară a științei, care o ridică deasupra empiriei, rezidă in caracterul a priori al principiilor ei, precum și în certitudinea apodictică a legilor ei fundamentale. Ceea ce dovedește că influența acelei tradiții wolffiene
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu se reduce la „exprimarea ființei” potrivit propriilor ei categorii, ci este aceea de a-i „epuiza conținutul”. Presupoziția este că gândirea cunoscătoare și obiectul ei reprezintă o unitate. Aceasta este o pretenție care, observă Cassirer, nu este proprie doar raționalismului. Identitatea subiectului și obiectului cunoașterii, reducerea unuia la celălalt, au fost socotite țelul suprem al cunoașterii, chiar dacă opiniile asupra mijlocului care ar conduce spre acest țel au fost dintre cele mai diferite. Nu numai gândirea pură, dar și intuiția sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pure ale intelectului. „Intuiția și conceptele constituie deci elementele întregii noastre cunoașteri, astfel că nici conceptele fără o intuiție care să le corespundă într-un mod oarecare, nici intuiția fără concepte, nu pot da o cunoaștere.”9 Delimitându-se de raționalismul precritic, Kant sublinia că nu există o cunoaștre intuitivă. Intuiția reprezintă doar o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. În confruntarea cu empirismul lui Locke sau Hume, Kant remarca, pe de altă parte, că din intuiții sensibile nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]