908 matches
-
acest sens, părerile sunt împărțite între diferite școli de gândire în teoria relațiilor internaționale, atunci când se discută despre caracterul de normalitate în viața internațională, natura violenței sau a războiului în cadrul raporturilor interstatale sau între diferite grupuri sociale. Pentru susținătorii concepției raționaliste (realiști), raporturile conflictuale între state sau comunități sunt inerente relațiilor internaționale și sistemelor caracterizate de anarhie. În acest caz, recursul la forță este considerat legitim. În schimb, pentru liberalii instituționaliști contează capacitatea instituțiilor, dreptului și valorilor de a modifica natura
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
marxiști, conflictele între statele capitaliste și cele socialiste sunt manifestări ale luptei de clasă (K. Marx); după liberali, conflictele apar ca urmare a lipsei resurselor care conduc pe indivizi la lupta pentru existență. Școala constructivistă respinge premisele deterministe ale concepției raționaliste și caracterul inevitabil al raporturilor conflictuale. Ea pune pe prim plan ideea potrivit căreia caracteristicile sistemului internațional sunt rezultatul unei construcții sociologice, și mai puțin a faptelor imanente și observabile. Actorii sunt analizați ca ființe sociale care construiesc mediul în
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
influența covârșitoare a conceptului de raționalitate În științele sociale. Capitalismul Însuși, așa cum este teoretizat de M. Weber, este asociat cu actorul rațional și „propovăduit” de știința economică ce Împărtășește aceleași asumpții ale raționalității. Organizațiile sunt coextensive unui mod de gândire raționalist și pragmatic a cărui Întruchipare tipică este știința economică. Începând cu deceniul al cincilea al secolului trecut, poziția dominantă a organizațiilor În plan social și epistemologic determină nu numai o reorientare a obiectului de studiu, dar și o mutație metodologică
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
posesorii scopurilor legitime este implicită În orice situație În care un actor, desemnat prin termenul de principal, depinde de acțiunea altui actor, agentul. Agentul este un actor social care acționează pentru un alt actor social, anume principalul. Într-o abordare raționalist contractualistă, Michael Jensen și William Meckling (1976) definesc relația agent - principal ca un contract În care una sau mai multe persoane (principalul sau principalii) angajează o altă persoană (agentul) pentru a Îndeplini anumite activități În slujba primilor și care astfel
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
interese sau indivizi care oferă consultanță unor organizații sunt toate exemple de relații agent - principal. În plus, actorii moderni Își mobilizează capacitatea acțională În favoarea intereselor percepute ale unor principali non-actori, precum ecosistemul, speciile pe cale de dispariție etc. În paradigma economică raționalistă se pune problema reprezentării intereselor principalului În acțiunea agentului. Agentul este chemat să gestioneze eficient interesele principalului, În conformitate cu principiile și adevărurile (științifice) recunoscute În societate. Angajatului unei organizații moderne nu Îi este permis bunăoară, chiar dacă probabil din bună credință, să
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
apud Rowlinson, 1997:54 ) argumentează că incomensurabilitatea și comunicarea incompletă a valorilor și dorințelor umane fac imposibilă reciprocitatea absolută. Chiar dacă agentul dorește să acționeze congruent intereselor principalului, nu poate avea măsura exactă a direcției și amplitudinii acestor interese. Conform abordării raționaliste, comportamentul organizațional și guvernarea organizațiilor ar urmări minimizarea costurilor implicate de relația agent - principal. Instituția cea mai eficientă ar fi astfel firma modernă, Întreprinderea rațională, condusă de un manager și constând În resurse umane (forță de muncă) detașate de proprietatea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cea androcentrică. 2.2. Caracteristicile ecofeminismului 22tc "2.2. Caracteristicile ecofeminismului22" Ecofeminismulxe "„ecofeminism" a apărut ca asumare a alianței între feminism și ecologie. Orientările feministexe "„feminist" care l-au precedat (cu excepția feminismului radical) au tins mai degrabă spre un feminism raționalist, accentuând asupra universalității rațiunii și a depărtării de „naturăxe "„natură"”, tocmai pentru că asocierea simbolică femeie-natură a concurat la situarea în inferioritate a femeilor 23. Sexismulxe "„sexism" și speciismulxe "„speciism" au baze comune și o logică asemănătoare a dominării și a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Bogdan n-a avut certificat de botez în școală, ceea ce l-a expus la teribile ironii și vexațiuni din partea colegilor și corpului didactic. Din spirit de contradicție, n-a mai voit să se boteze deloc, sub cuvânt că educația științifică raționalistă îl împiedică să mintă. Dar totdeodată, sub cuvânt de respect pentru credința altuia, merge la Sfântul Iosif împreună cu soția sa, care e catolică, și botează pe oricine îi cere acest sacrificiu, fiind de mai multe ori naș. Al doilea scandal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este de a nu mă fi ilustrat prin umilința mea. Dar dacă despici firul de păr în patru, faci filozofie și încetezi de a mai trăi. Am vorbit mai sus de doctrina comunistă, pe care noi o combatem: aceasta e raționalistă și proclamă egalitatea tuturor oamenilor și raselor. Noi nu primim această teorie. Dacă suntem antiindividualiști prin raport la personalitate, suntem exclusiviști când e vorba de calitatea grupelor. Omenirea se împarte pentru noi în popoare tinere și popoare bătrâne și nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Toate judecățile pe care omul le formulează cu privire la Dumnezeu se întorc asupra omului. „Tu nu ești!” iată verdictul omului; iar cel ce proclamă acest verdict, se întreabă Marcel - este el oare? Autorul Jurnalului metafizic nu este de acord cu filosofiile raționaliste de factură idealistă sau pozitivistă, care consideră că este posibilă cunoașterea întregii realități și a omului însuși prin concepte și definiții logice. Marcel are o extremă neîncredere în privința tehnicii și a științei, el le reproșează că dezumanizează omul desacralizănd lumea
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
va putea vorbi abia în momentul în care gândirea fantastică se preface dintr-un simplu instrument într-un factor literar și acest lucru a avut loc în secolul al XVIII-lea și aceasta nu întâmplător, pentru că acesta este secolul gândirii raționaliste, căci umanitatea a învățat să creadă în știință. Exegetul Eugen Simion afirma faptul că ,,fantasticul este o categorie a realului, locul lui este în inima lumii fenomenale. El ne așteaptă la colțul străzii, zona lui privilegiată este firescul, logicul, naturalul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de fantastic romantic, este vizionar, construiește un univers care concurează cotidianul sau i se substituie cu ușurință acestuia. Atmosfera rarefiată, lumina scăzută îl fac să aparțină unei alte ordini, în care formele și culorile au stilizări și intensități bizare. Iraționalul raționaliștilor se păstrează mereu între claritate și ipotetic. Chiar în cazul în care nu intervine într-o transcriere de fapte de fapte cotidiene, ca la Mérimée, neobișnuitul are tonul și savoarea unui joc intelectual. Sunt foarte greu de găsit puncte comune
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
teoretică să fie etichetată drept instituționalistă, și nu liberală. Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Capitolul teoretic contestă consensul existent referitor la relația dintre cele trei abordări, afirmând că acest consens s-a opus unei noi sinteze între intuițiile lor, potrivită lumii post-Război Rece. Vom dezvolta acest argument în două etape. Mai întâi reevaluăm interpretarea raționalistă convențională a neorealismului. Afirmăm că modelul neorealist nu cere asumpția raționalității actorilor pentru a produce explicații privind comportamentul internațional. În schimb, el poate fi interpretat ca bazându-se pe o logică a selecției, în care unitățile ce nu reacționează la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
construcției identitare și a socializării în sistemul internațional. Această nouă axă a dezbaterilor contemporane oferă două avantaje teoretice distincte. Mai întâi, o concentrare asupra dinamicii socializării poate să cuprindă mai multe întrebări despre cauzele și consecințele colapsului sovietic decât consensul raționalist. Ea crește posibilitatea ca prăbușirea Uniunii Sovietice să fi reflectat procese de selecție pe termen lung, care funcționau prin intermediul unor mecanisme de socializare la nivel internațional. Al doilea avantaj al acestei abordări constă în faptul că deschide posibilitatea ca sfârșitul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici se propune o înțelegere "triunghiulară" a relației dintre aceste trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali reprezintă partea reflectivistă a abordării. Privit în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât orice încercare a instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Toate cele trei teorii acceptă că anarhia rezultă din interacțiunea unităților. Totuși, ele identifică două mecanisme diferite prin care are loc această interacțiune. Un mecanism presupune că statele sunt actori raționali care urmăresc să-și maximizeze interesele naționale prin comportamentul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-și maximizeze interesele naționale prin comportamentul lor internațional. Unitățile care se comportă rațional "au preferințe consistente, ordonate și ... calculează costurile și beneficiile cursurilor de acțiune alternative ... pentru a-și maximiza utilitatea în perspectiva acestor preferințe" (Keohane, 1984, p. 27). Abordările raționaliste au ca punct de plecare în analiza lor statul interesat de sine, iar astfel ele exogenizează caracteristicile interne ale unităților. Un mijloc alternativ prin care unitățile pot interacționa este pe baza comportamentului reflexiv. Actorii reflexivi acționează pe baza semnificațiilor culturale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Această secțiune prezintă perspectivele liniară și triunghiulară ale dezbaterilor dintre teoriile sistemice, și discută implicațiile acestor preocupări
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul al XVII-lea. Chiar dacă Olanda a supraviețuit ca entitate suverană, nereușita olandezilor de a se pregăti pentru război a dus la înfrângere și la eliminarea țării ca mare putere. Potrivit unei interpretări raționaliste a neorealismului, comportamentul olandez este dificil de încadrat. Chiar dacă avea opțiunea "rațională" de a-și dezvolta capacitățile militare, Olanda nu a urmat această direcție. Totuși, înțelese în termenii capacității sistemului de a se auto-reglementa reflexiv prin selectare și socializare, efectele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
era pe deplin generativă pentru Waltz (Ruggie, 1986, pp. 135-136 și 148-152; Waltz, 1986, p. 328). Ulterior, Wendt a identificat aspectele sub care descrierea socializării la Waltz nu este suficient dezvoltată. Wendt acceptă perspectiva conform căreia neorealismul favorizează o descriere raționalistă a statului. Totuși, pentru a înțelege când și cum funcționează asumpțiile fundamentale ale neorealismului, este necesar să descoperim teoria socială ce rămâne implicită în modelul formal al lui Waltz. Wendt a afirmat că Waltz adoptă atât asumpții individualiste, cât și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să concluzionăm că statutul statului în teoria neorealistă rămâne oarecum neclar. De exemplu, aceasta este poziția adoptată într-o analiză recentă (James, 2002, p. 122). Neorealismul are o concepție superficială asupra socializării, ceea ce-l face să poată fi supus interpretării raționaliste. Cu toate acestea, în timp ce concepția neorealistă privind socializarea este trunchiată, importanța acordată de Waltz rolului acesteia arată că interpretarea modelului în termeni reflectiviști nu este fără temei. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului neorealist. Mai întâi, el se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1984, pp. 85-109). Keohane explorează și implicațiile asumpției "raționalității mărginite" și a redefinirii limitate a intereselor actorilor, prin îndepărtare de egoism. Dar autorul afirmă clar și că aceste implicații depășesc teoriile funcționale ale regimurilor. Prin urmare, Keohane recunoaște că "teoriile raționaliste nu conțin o dinamică endogenă (pentru că) ... se prezumă că preferințele nu se modifică" (Keohane, 1989b, p. 171). În Hasenclever ș.a. se analizează un corpus de lucrări care încearcă să endogenizeze formarea preferințelor în interiorul unui cadru al alegerii raționale (Hasenclever ș.a.
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se prezumă că preferințele nu se modifică" (Keohane, 1989b, p. 171). În Hasenclever ș.a. se analizează un corpus de lucrări care încearcă să endogenizeze formarea preferințelor în interiorul unui cadru al alegerii raționale (Hasenclever ș.a., 1997, pp. 139-154). Mai ales, modelele raționaliste dinamice acordă un rol schimbărilor preferințelor statelor și retroacțiunii din partea contextului. Într-un astfel de cadru, regimurile sunt capabile să acționeze ca "variabile autonome" care, în timp, pot să modifice concepțiile statelor asupra propriilor interese (Krasner, 1983). Evaluarea lui Nye
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]