2,944 matches
-
reprezentantul ei când este vorba de disputa empirism-raționalism. Istoria filosofiei se referă în primul rând la John Lock și René Descartes, personalități tutelare ale celor două curente antitetice, care nu rivalizau ca simple doctrine gnoseologice, ci ca veritabile paradigme de raționalitate alternative. Mai puțin cunoscut și comentat este rolul său pe domeniul filosofiei limbajului. Acesta poate fi considerat inițiatorul paradigmei moderne a limbajului-instrument de "organizare" a experienței, și implicit de "decupare" ontologică a lumii, viziune instrumentalistă. Ideea de bază este că
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
Conform „antinomiei gustului”, judecata estetică pare să se afle in conflict cu ea insăși : ea nu poate să fie estetică (o expresie a unei experiențe subiective) si in același timp o judecată (pretinzând acord universal). Și totuși oamenii, numai în virtutea raționalității lor, sunt dispuși sa emită astfel de judecăți. Pe de o parte, un anumit obiect le produce o senzație de plăcere, o plăcere imediată, care nu se bazează pe o conceptualizare a obiectului sau pe o cercetare a cauzei, scopului
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Rebreanu, București, 1976, în AUI, secț. III, F. literatura, tom. XII, 1977, p. 113 133. 3. Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII lea. București, 1977, în ANLL, tom. XXVI, 1977 1978, p. 229 230. 4. Raționalitate și discurs. vol. I ÎI, Iași, în “Buletinul informativ al Universității Al. I. Cuza”, Iași, 1983, p. 111 113. 5. Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität, nr. 5 (1978 1980), Freiburg München, în ANLL, XXIX, 1983 1984, A lingvistică, p. 554
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
sociale și umanistice în opera sa principală, "Traktat über kritische Vernunft" ("Tratat asupra rațiunii critice", 1968). David Miller reunește pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe. Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu problemele de bază ale raționalității, în timp ce Gerhard Vollmer încearcă să reunească reționalismul critic cu naturalismul. Imre Lakatos propune o formă diversă, conservativă a raționalismului critic, care țintește în special miezul unui program de cercetare. Variante cu elemente ale strategiei clasice de justificare se găsesc în
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
sau memoria? Majoritatea cercetătorilor, însă, aplică termenul de neuroetică într-o accepțiune mult mai largă, punând pe primul plan relațiile dintre noile cunoștințe din domeniul neuroștiințelor și valorile morale, cum sunt simțul de responsabilitate al cercetătorului în raport cu libertatea de acțiune, raționalitatea și personalitatea umană. Neuropsihologul american Michael Gazzaniga consideră drept pincipale domenii ale neuroeticei "problemele legate de noțiunea de boală, normalitate, mortalitate, calitatea și filosofia vieții, care derivă din înțelegerea noastră asupra mecanismelor de bază ale creierului" (2005), pe scurt, importanța
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
de pe una din cele două poziții fiind lacunară și deformată: „frumosul a intrat în conștiința europeană asemenea lui Ianus bifrons: cu o față luminată de sacralitatea divină, așa cum se cuvine celei mai importante invenții umane, arta, dar cu cealaltă spre raționalitatea agresivă și arogantă. Lucrările de specialitate elaborate până-n prezent sunt prea adesea scrise de pe poziții partizanale, individualiste, tendențioase și, de aceea, lacunare, deformante”. Criticul Gheorghe Grigurcu îl considera un reper moral într-o lume a compromisurilor, „o mișcătoare apropiere de
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
Sovietice. După apariția și diversificarea armelor nucleare, nu a existat nici un conflict militar major "(cu pierderi asemănătoare celor din Al II-lea Război Mondial)", astfel conform unora, DRA deși criticată, a păstrat pacea la nivel mondial. Atac Secundar Detectare perfectă Raționalitatea conducătorilor Inaplicabilitatea de apărare
Distrugere reciprocă asigurată () [Corola-website/Science/323969_a_325298]
-
lipsa de putere contractuală egală a femeilor. Contractualismul în varianta sa modernă a exclus femeile definindu-le altfel decât ca pe subiecții contractului (bărbații capi de familie). Aceștia din urmă erau considerați: raționali, autonomi, actori publici. Femeile apar ca având raționalitate limitată, ca neautonome, ca actori privați. Contractul social se face ca un contract între „capi de familie”, între „cetățeni” . Înainte de a deveni părți ale contractului social, bărbații încheie un „contract sexual“ prin care devin stăpâni asupra unei femei (vezi Carole
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
Gândirea deziderativă este formarea unor credințe și luarea deciziilor în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi, raționalitate sau realitate. Este produsul rezolvării conflictelor dintre credință și dorință. Celebre exemple de gândire deziderativă: Dincolo de a fi o distorsiune cognitivă și o modalitate ineficientă de a lua decizii, gândirea deziderativă poate fi și o eroare logică de argumentație când
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
prevăzute în legislație. În diferite perioade ale istoriei islamului, a variat ponderea căpătată de așa-numitul „efort de interpretare” (arabă: اجتهاد "iğtihăd"), care încearcă să adapteze legea condițiilor mereu schimbătoare ale existenței concrete a societății musulmane. "Iğtihăd"-ul, controversat datorită raționalității sale „profane”, este „încheiat” în mod oficial la sunniți din secolele XI-XII . În funcție de ponderea pe care o acordă acestui „efort de interpretare” și în funcție de mici detalii care nu sunt legate de esența legislației se constituie cele patru „școli juridice” sau
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
timp spitalizat pentru a renunța în cele din urmă la ipoteze delirante și a reveni la a gândi singur, ca un om al circumstanțelor mai convenționale și a reveni la cercetarea matematică. În aceste interludii de, cum ar fi fost, raționalitate aplicată, am reușit să fac unele cercetări matematice respectabile. Astfel, au venit cu privire la cercetarea pentru « Le problème de Cauchy pour les équations différentielles d'un fluide général»; ideea că prof. Hironaka a numit-o «The Nash blowing-up transformation» și cele
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
ființează”; iar cultura românească, având ca temei spiritualitatea ortodoxă și ca mediu de afirmare un spațiu situat “la răspântii de culturi și civilizații”, a îngăduit, ca element al conștiinței sale de sine, o filosofie “a națiunii române care conferă expresie raționalității și cugetării românești”. Lucrarea prof. C. Schifirneț reactualizează contribuții semnificative pe itinerariul gândirii românești despre propria-i identitate. Acesta este motivul pentru care ea ocupă, din chiar primul ei ceas “public”, un loc ce nu va putea fi nesocotit de
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
înainte de fiecare acțiune prin puterea Să. <br> Al-Ash’ari este considerat fondatorul tradiției sunnite Ash’ari fiind urmat de învățați precum Abul-Hassan Al-Bahili, Al-Baqillani, Al-Juwayni, Fakhr al-Din al-Razi, and Al-Ghazali . S-a opus concepțiilor școlii mu’tazilite, punând accentul pe raționalitate și un ijihad filosofic și rațional.<br> Alte cărți scrise de Al-Ash’ari sunt: http://www.sunnah.org/aqida/alashaira 6.htm
Abu al-Hasan al-Ash'ari () [Corola-website/Science/331088_a_332417]
-
spontană, ar fi "mai angajată în absolut" decît cea a Apusului, fără a cădea vreodată în suficiența acesteia: "De aceea e și mai statornică decît ea. Căci, în timp ce măsura de tip rațional poate deveni lipsă de măsură, prin abuz de raționalitate; în timp ce bunul-simț apusean poate duce, și a și dus, la exces - măsura noastră și bunul nostru simț par nestricate". Pe nesimțite, programata "Românie actuală", după tipicul occidental, e depreciată în beneficiul "României eterne". Filosoful remarcă bucuros condamnarea, în economia mentală
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
sine, care absentează în Occident, unde munca e "sfințită (doar) de rezultate". Americanul, id est "apuseanul la limită", a împins o asemenea etică la absurd. Am putea deci să ne întrebăm - în lumina acestei concepții, unde arbitrarul divin, iar nu raționalitatea umană e hotărîtoare - dacă modernismul și industrializarea (sau pur și simplu "agricultura intensivă") vor fi vreodată acasă la noi. Dar acestea nu sînt decît consecințe, pentru uzul legiuitorilor români, ale unei trăsături care ne interesează în ea însăși: întemeierea valorii
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
vor fi vreodată acasă la noi. Dar acestea nu sînt decît consecințe, pentru uzul legiuitorilor români, ale unei trăsături care ne interesează în ea însăși: întemeierea valorii românești de măsură (poate și de dreptate, lege) pe altă dimensiune decît a raționalității". Ce "actualizare" a României ar fi cu putință fără "modernism", "industrializare", "agricultură intensivă"? Cum am putea ieși altminteri din "România patriarhală, sătească, anistorică"? Admițînd încă o dată că "raționalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit", C. Noica pare a
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
de măsură (poate și de dreptate, lege) pe altă dimensiune decît a raționalității". Ce "actualizare" a României ar fi cu putință fără "modernism", "industrializare", "agricultură intensivă"? Cum am putea ieși altminteri din "România patriarhală, sătească, anistorică"? Admițînd încă o dată că "raționalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit", C. Noica pare a subscrie, el însuși, la ceea ce combătuse anterior, adică la o concepție arhaică, contemplativă și abulică, din care decurge o morală paseistă: "Noi nici nu stăpînim lumea și nici
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
însă ea nu satisface criteriul unei definiții clare. Este confuză, ambiguă, perceptibilă într-o sferă a impredictibilității. Sau complet opacă. Și atunci ești provocat la a o echivala cu misterul. Și el se află dincolo de nivelul ultim al sensibilității și raționalității tale. Poți să-l interpretezi și chiar te grăbești s-o faci, pentru că ai nevoie de liniștitoarea certitudine pe care ți-o dă cuprinderea rațională a unui fenomen, chiar dacă ea se obține prin reducții inacceptabile. E greu să admiți că
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de lupta dintre mecanismul universal al pieței și dorința de putere. Nevoia de a implementa instituțiile sociale ale capitalismului a oferit un avantaj considerabil celor din sfera relațiilor de putere, fără nici un fel de rezistență din partea actorilor sociali a căror raționalitate ar fi trebuit să încarce cu sens propria existență și să impună controlul individual al ultimelor experimente economice și sociale. Astfel, nu ar fi apărut nici ideea "generației de sacrificiu", nici aceea a creditării unei perspective socio-politice cu ani întregi
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
oligarhia politică devine astfel o oligarhie financiară, care stăpânește în prezent întreaga noastră viață economică. De aceea, evoluția economico-socială a României nu ruinează puterea centrală, ci o întărește"12. Apare astfel întrebarea dacă schimbarea poate fi făcută. Sub forma unei raționalități centralizatoare, burghezia română își pierde seducătoarele idealurile de umanitate care conduceau la apariția individului liber. Atunci cum urma să perceapă proaspăta burghezie viitorul edificiu social? Poate doar ca o perpetuare a relației de putere: "Singură birocrația oficială are de suferit
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
opri pe oameni să transfere resursele așa cum doresc ei, sau să se intervină continuu (sau periodic) pentru a lua de la unele persoane resursele pe care alții, pentru unele motive, se hotărăsc să le transfere acestora"44. Conștientizând motivele și parcurgând raționalitatea socială care mișcă lucrurile în producerea prosperității sociale, cea mai apropiată soluție care reiese din cele de mai sus este îndemnul lui Peter Gray: fii liber să înveți! Ceea ce societatea noastră poate să îndrepte sunt cele șapte păcate identificate de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vocabularul său final - nu va fi distrusă"17. Ca să nu rănești, ca să știi când celălalt suferă, trebuie să te miști pertinent prin cât mai multe limbaje, de aceea "capacitatea de identificare imaginativă" are rolul pe care, pentru metafizic, îl aveau raționalitatea, iubirea de Dumnezeu etc. Solidaritatea trebuie construită din mici fragmente, nu este un limbaj originar pe care toți l-am recunoaște dacă l-am auzi. Speranța liberală este atitudinea individului față de comunitatea din care se recunoaște ca făcând parte, speranța
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu numai jocul forțelor care acționează la nivelul macro, conducând la sfârșitul istoriei sau la globalizarea capitalismului, ci și jocul de forțe la nivel micro. Dacă primele țin de corelația dintre marea politică și dinamica capitalismului, fiind definite în termenii raționalității instrumentale, celelalte țin de factorul politic autentic pentru că presupun realizarea (conservarea) unui bine și a unui sens. La sfârșitul istoriei despre care vorbea Fukuyama ar putea exista un bine, dar existența unui sens ar fi problematică. Drept urmare, absența coeziunii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
analiză. Urmărind atât abordările (1) empirice, cât și pe cele (2) normative ale problemei dreptății (ordinii, proprietății, redistribuirii și echității), volumul se interesează în egală măsură de (3) problema sensului într-o lume lipsită de coeziune și centrată pe mecanismele raționalității instrumentale. Nu-mi este clar dacă aceste trei niveluri corespund celor trei funcții ale ideologiei identificate de Paul Ricoeur, dar ele sugerează măcar o analogie cu acestea. Astfel, abordările empirice ale dreptății trimit la revendicările și la reprezentarea disimulată a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
VII: Social Sciences and Law, nr. 1, 2013, pp. 29-40. 24 Vezi Gilles Lipovetsky, L'ère du vide - essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris, 1993. 25 Vezi Charles Taylor, Etica autenticității, Idea Design & Print, Cluj- Napoca, 2006. 26 "Prin "raționalitate instrumentală" înțeleg acea raționalitate de care uzăm pentru a calcula folosirea cât mai eficientă a mijloacelor, în vederea atingerii unui scop. Eficiența maximă, cel mai bun raport costuri-productivitate, aceasta ar fi măsura ei". Ibidem, p. 7. 27 Am folosit termenii religie
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]