408 matches
-
acestei cărți lingviștii nu aveau la îndemână o descriere lingvistică de ansamblu, ci numai prefețe la câteva cărți izolate. Filosoful și teologul Rabbi Moshe Ben Maimon, cunoscut sub numele greco-latinizat Maimonide sau sub acronimul ebraic Rambam, și-a redactat responsele rabinice în limba arabă, cu excepția unor cazuri reduse în care cel ce i s-a adresat nu știa araba. Blau a editat chestiunile și răspunsurile, le-a tradus și însoțit cu note explicative. Chestiunile au fost culese mai cu seamă din
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
al doliea mileniu, care este epoca clasică a iudeo-arabei și a Ghenizei din Cairo. El se bazeaza pe scrierile unora dintre cei mai iluștri evrei, precum Rav Saadia Gaon, Rabi Yehuda Halevi, Maimonide și alții, precum și pe texte din responsele rabinice, scrisori personale și comerciale, și alte tipuri de documente. Dicționarele existente nu acopereau decât în mod limitat lexicul acestor texte. Dicționarul lui Blau completeaza materialul deficitar, și aduce un aport novator si aparte prin faptul că documentează mai ales elementele
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
din genealogia Davidică, care va fi "uns" cu untdelemn sfânt și va conduce poporul evreu în timpul Epocii Mesianice. În ebraica standard, Mesia este denumit ca מלך המשיח, (în vocalizarea Tiberiană este pronunțat ), tălmăcit literal "Regele cel Uns". Conform învățăturilor tradiționale rabinice și curentului iudaismului ortodox se credea că Mesia va fi un uns (mesian) care, prin genealogia paternă, va descinde din Regele David, care va aduna iar pe evrei înapoi în țara lui Iacov și va aduce în lume o eră
Mesianism () [Corola-website/Science/320485_a_321814]
-
de satmar rebbe ("satmarer rebbe" în idiș, "szatmári rebbe" în maghiară) deși au moștenit și titlul de "sigeter rebbe" (rebbe de la Sighet). Toți sunt descendenții prim-rabinului rav Teitelbaum Mózes (numit și Yismach Moshe) de la Sátoraljaújhely, făcând parte din Dinastia rabinică Teitelbaum. Luteranii maghiari din SUA alcătuiesc o comunitate mai mică față de comunitățile reformate și romano-catolice. În diferite părți a Statelor Unite sunt cca 5-8 comunități. Cea mai importantă (și cea mai mare) comunitate evanghelică-luterană este cea din Cleveland (pastor: Tamásy Éva
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
1932 va îndeplini funcția de președinte al biroului central al comunităților mozaic-ortodoxe din Transilvania. Ben-Zion Albert Wesel a activat între 1900-1938. După 1938 locul lui Ben Zion Wesel că rabin, director al importanței ieșive din Turda și președinte al tribunalului rabinic ortodox, l-a luat ginerele său, Iosif Adler. El a fost până în 1940 și iarăși după august 1944, conducătorul centralei comunităților mozaice ortodoxe din Transilvania. În 1950 el a emigrat în Israel, unde a făcut parte din conducerea mișcării religioase
Evreii din Turda () [Corola-website/Science/322912_a_324241]
-
samaritean el este denumit Binyaamem - adică „Fiul zilelo”r ori „Fiul zilelor mele” În Koran, sub numele de Yamin, este prezentat ca fiul mezin cu firea dreaptă, care rămâne alături de Iacob, în vreme ce frații cei mari unelteau împotriva lui Iosif. Tradiții rabinice târzii îl consideră ca pe unul din cei patru israeliți antici care au murit fără păcate, ceilalți fiind Hileab sau Daniel, Isai (Ishay) și Amram.
Beniamin () [Corola-website/Science/322925_a_324254]
-
Ebraic când trebuie calculat și desfășurarea anilor, a anului de odihnă și de jubileu. În Biblie se face referință la ea numind-o Ziua Răsunării (sau răsunetului, ) din șofar adică trâmbiță din corn de berbec ori de bivol. Cărțile auxiliare rabinice și iudaice descriu Roș Ha-Șana ca fiind Ziua Judecății (Yom ha-Din) și Ziua Amintirii (Yom ha-Zikkaron), fiind numită memorială (zikkaron) în cartea Leviticului. Porunca pentru Ziua Trâmbițării, "Yom Terua", este dată prima dată în cartea Leviticului unde scrie cum vorbește
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
mare din Ierusalim, cuprinzând 71 membri, care avea funcții de tribunal - Beit Din, juca și un rol pedagogic, de Beit Midrash. După distrugerea Templului al doilea din Ierusalim în cursul înăbușirii răscoalei evreilor de către romani în anul 70 d.H., academiile rabinice din Palestina au deținut autoritatea juridică și spirituală principală în comunitățile rămase. Cea dintâi astfel de academie din epoca post-templu a fost cea întemeiată la Yavne de către Yohanan Ben Zakai, ea fiind succesoarea Marelui Sanhedrin din Ierusalim. După reprimarea răscoalei
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
și Tzipori. Legea sau Tora orală a început a fi pusă în scris sub forma codicelui juridic Mishná compilat în secolul al III-lea de învățați numiți Tannaim, între care cel mai însemnat a fost Rabbi Yehuda Hanassí. Ulterior academii rabinice sau talmudice ale unor învățați numiți Amoraim au existat la Lod, la Cesareea și la Tzipori (Sepphoris), cea mai însemnată dintre ele fiind însă cea de la Tverya Tiberias. În aceasta din urmă au fost redactate comentariile la Mishna - Gemará - sub
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
sub forma Talmudului palestinian sau ierusalimitean, precum și comentarii omiletice numite Midrashim. Din cauza situației dificile din punct de vedere demografic, religios și politic pentru evreii din Palestina în timpul stăpânirii bizantine, începând din secolul al III-lea centrul de greutate al iudaismului rabinic a trecut în importantele comunități ale evreilor din Babilonia, adică de pe teritoriul Irakului de astăzi, aflat la început sub stăpânirea persană sasanidă iar mai târziu sub dominație arabă. Între anii 240-1000 viața spirituală iudaică a fost marcată de activitatea a
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
în importantele comunități ale evreilor din Babilonia, adică de pe teritoriul Irakului de astăzi, aflat la început sub stăpânirea persană sasanidă iar mai târziu sub dominație arabă. Între anii 240-1000 viața spirituală iudaică a fost marcată de activitatea a două academii rabinice principale din această arie geografică, așa numitele "Doua Ieșive" (Shtei Yeshivot) - cea de la Sura, (înființată de Abba Arika) și cea de la Nehardea, înlocuită după anul 259, când Nehardea a a fost distrusă, de cea din Pumbedita, lângă Bagdadul de astăzi
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
în proporție de aproximativ 2/3 subiecte juridice - legate de dreptul iudaic Halahá, și 1/3 alte tradiții, legende, aforisme, predici, povestiri, numite igadá. În secolele al X-lea - al XI -lea centrele principale de învățământ iudaic au devenit școlile rabinice din Spania, Franța, Germania, Italia și cele din Africa de nord. Mai apoi, în urma deplasării a numeroase mase de evrei spre est, ca urmare a expulzărilor din Franța, Anglia și Germania și a cruciadelor, au apărut focare insemnate de învățământ
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
New York ieșiva ortodoxă Etz Haiym ,devenită ulterior Yeshiva Itzhak Elchanan (1896), apoi Yeshiva College și în fine Yeshiva University (1945) Iudaismul reformat, cel neolog din Ungaria, și cel conservativ au preferat, în general, denumirii de ieșivă pe cel de seminar rabinic sau teologic. Există și excepții, ca de pildă conservativă din Ierusalim. După ce totalitatea ieșivelor de pe teritoriul Uniunii Sovietice și-au încetat existența conform dictatului noului regim, laolaltă cu numeroase școli religioase ale altor religii, în Holocaust au fost distruse în
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
au fost respinși, samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim, lângă centrul lor, orașul antic Samaria. Samaritenii moderni, în prezent o comunitate minusculă - câteva sute de persoane- se consideră evrei, dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel. Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina (Țara Israelului), care includea și etnii semite locale asimilate de evrei. Răspândirea creștinismului printre eleni, romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Breslau), dar predomină mai ales în America de Nord. În Israel, congregațiile reformată (iudaism progresist) sau "yahadut mitkademet" și conservatoare (iudaism așa-zis „tradițional”, "yahadut massortit") au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale. În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului. Șef rabinatul Israelului - încă bicefal - așkenaz și sefard, care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism, al stării civile - căsătoriei și divorțului - și în domeniul rânduielilor de înmormântare
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
convertirii la iudaism, al stării civile - căsătoriei și divorțului - și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel, precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți - aparțin curentului ortodox. In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur. Astfel, la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri. Chiar dacă după
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
lui Hermann Kafka, negustorul autoritar și egocentric, care și-a construit cu propriile forțe o carieră de succes. Al doilea principiu, cel matern - "Löwy", este unul pasiv, timid, ascuns, melancolic, chiar spiritual, intelectual și religios, dacă luăm în calcul tradiția rabinică a unor strămoși din partea mamei. Cu acest al doilea principiu se va identifica Franz Kafka. Trebuie amintiți aici mai ales trei dintre unchii materni, și anume Siegfried, Rudolf și Alfred („unchiul din Madrid”) Löwy, niște burlaci excentrici, după care Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din aceste limbi sau să creeze cuvinte noi cu ajutorul rădăcinilor ebraice existente. O altă personalitate care a cizelat ebraica medievală a fost Moise Maimonide, care a folosit (pe lângă scrierile sale în limba arabă) o ebraică bazată pe tradiția mișnaică. Literatura rabinică ulterioară este scrisă într-un amestec dintre stilul lui Maimonide și ebraica arameică a Talmudului. În Evul Mediu ebraica a fost folosită ca limbă de comunicare între evrei din diferite țări, în special în domeniul comerțului. Limba ebraică a fost
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
a fost de timpuriu recunoscută și l-a adus la conducerea ieșivei evreilor portughezi din Tzfat și la funcția de dayan, judecător . Și aceasta deși nu există consens asupra faptului că s-a numărat printre cei care au primit autorizația rabinica de la rabinul Yaakov Berav în 1538, așa cum era cazul lui Yosef Karo, Yossef Sagis și Moshe Alsheikh. În schimb, după plecarea rabinului Berav la Damasc, a continuat învățătură cu rabinul Yosef Karo în domeniul iudaismului halakhic, si,călăuzit , după mărturia
Moșe Cordovero () [Corola-website/Science/316660_a_317989]
-
Kohba sau „Barhohevas”. Numele Bar Kohba, însemnând în limba arameica Fiul stelei, ar proveni din interpretarea versetului biblic „O stea a coborât din Iacob” (Numeri,24,17 דרך כוכב מיעקב), căreia tradiția iudaica i-a atribuit un mesaj mesianic. Literatura rabinica de după înfrângerea răscoalei conduse de el, de exemplu învățatul Yossi Ben Halafta („Seder Olam Rabba”, capitolul 30), i-a atașat numelui o conotație negativă, Bar Kosva sau Bar Kosiva fiind deformat în Bar Koziva, בר כוזיבא, בר כוזבה adică „Fiul
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
care imigrase din Obertyn (Galiția). După moartea acestuia, a succedat Elimelech (Melech) Aschkenasi care s-a mutat în 1896 la Horodenka. El a fost urmat în această funcție de faimosul rabin Menachem Mendel Babad (1863-1928) care provenea dintr-o veche familie rabinică din Kalisz (Polonia). Acesta a fost foarte iubit și a păstorit comunitatea până la moartea sa, la 13 iunie 1928. După moartea sa, începând din anul 1930 sarcinile de rabin au fost preluate de fiul său, Moshe Babad și de ginerele
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
Shunammite, si Naaman, care, fiind un lepros, a fost considerată că un mort (Ḥul. 7b; Sanh 46a).. Din incidente din viața lui Elisei o serie de precepte halakic sunt derivate. Într-adevăr, atât Ilie și Elisei sunt considerate mării maeștri rabinice. Furia privează un profet al lui cadou divin, ca Elisei experimentat (ÎI, III Regi 14, 15).. Duhul lui Dumnezeu se bazează doar pe cei care sunt într-o stare de pace și bucurie (Peș. 66a, 117a; Yer. Suk 55a. fund
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
Halahá (ebraică: הלכה) -Halachá în pronunția sefardă și ebraică modernă, transliterat Halócho după pronunția tradițională așkenazită - este un corpus de legi religioase evreiești, inclusiv legea (dreptul) biblică (613 porunci), legea talmudică și rabinică, precum tradițiile și obiceiurile ce țin de iudaism. Iudaismul clasic nu face nici o distincție în legile sale dintre viața religioasă și ne-religioasă. Prin urmare, este nu numai un ghid de practici și credințe religioase, dar atinge numeroase aspecte ale
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
a servit pentru multe comunități evreiești drept sursa aplicativă de drept civil și religios. În epoca modernă, evreii sunt legați de Halahá numai prin consimțământul lor voluntar. Potrivit legii israeliene contemporane anumite aspecte ale vieții civile sunt guvernate de legea rabinică și interpretări ale codului . Diversitatea comunităților evreiești (așkenazi, sefarzi,"orientali" sau iemeniți) duce la abordări diferite ale legilor halahice. Dezacordurile asupra legislației Halahá în rândurile evreilor așkenazi și sefarzi, și asupra modului în care evreii ar trebui să continue să
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
din verbul ebraic halakh הלך, ceea ce înseamnă "a merge" .Prin urmare, o traducere literală nu conține explicit ideea de "lege", ci, mai degrabă "calea de mers". Termenul Halahá poate să se refere la o singură lege, sau la un corpus rabinic de texte juridice, sau la sistemul, în general, a dreptului religios iudaic. Rădăcina cuvîntului este semitică "aqqa", cu sensul de "a fi adevărat, adecvat". Halahá este adesea opusă textelor denumite Agada, care reprezintă o colecție de literatură rabinică, exegetică, narativă
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]