408 matches
-
martiriul ca acceptare voluntară a morții și martiriul ca sinucidere și ca omucidere. Dacă a muri în Numele lui Dumnezeu este, în anumite circumstanțe, o obligație, actul sinuciderii și a fortiori omuciderea rituală nu sunt deloc încurajate, nici cerute în literatura rabinică. De aceea, când martirii de la Mainz se dedau la acest ritual, ei nu împlinesc un vechi ideal care ar fi căzut în desuetudine. Este vorba de acte spontane. Și putem considera că vocația morții pentru credință, cu rădăcini în originile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dovediseră evreii față de religia părinților lor și cum preferaseră să moară decât să îmbrățișeze creștinismul. Cum se știe, Maimonide considera studiul istoriei o pierdere de vreme. Mai târziu, Iosef Caro, autorul scrierii Shulhan Arukh (Masa întinsă), codificator major al dreptului rabinic, interzice citirea istoriei nu numai în ziua de sabat, ci și în timpul săptămânii 28. În lucrarea sa Zakhor, Yosef Hayim Yerushalmi a ilustrat pe larg, sprijinindu-se pe exemple, interesul mediocru al lumii evreiești, timp de secole, pentru istoria așa cum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
termină cu un omagiu adus comunității evreiești din Polonia, înzestrată cu cei cinci "piloni" menționați în Tratatul Părințilorlll: Tora, cultul, mila, dreptatea, adevărul și pacea. Această idealizare se alătură celei a societății evreiești dinaintea distrugerii Templului din Ierusalim în literatura rabinică clasică, precum și în laudele poeților liturgici care evocă evlavia și dragostea față de Tora a evreilor din Valea Rinului. Bucla este închisă, iar lanțul genealogic al suferinzilor, început din Biblie, este refăcut. Această cronică s-a bucurat de o mare popularitate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Gaza în 1665. Tzevi instituie diferite rituri, încalcă public legea evreiască, abolește posturile, declară permise alimentele interzise și anunță începutul unei noi ere mesianice în care adevărurile stabilite își pierd validitatea. Fervoarea mesianică nu atinge doar masele, ci și autoritățile rabinice. Povești mereu înfrumusețate despre puterile și minunile lui se răspândesc în toată lumea evreiască, rabinii și "laicii" devin spectatorii lui, își abandonează treburile și se pregătesc pentru întoarcerea poporului evreu în Țara Sfântă, care marchează sfârșitul exilului. Când această efervescență se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
generali evrei, ca, de exemplu, Samuel Ha-Naghid din Grenada. Această percepere a evreului de către el însuși ca pasiv și în afara istoriei este, de fapt, foarte veche. Efectele dezastruoase ale revoltei evreilor împotriva romanilor la începutul erei noastre au determinat conducerea rabinică, în secolele al II-lea și al III-lea, să șteargă simbolul Massadei din memoria colectivă și să i-l substituie pe cel al lui Iohanan ben Zakkai, recomandând rugăciunea și studiul. Farisienii, pe măsură ce le creștea puterea, se angajează mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ziua tradițională de doliu și comemorare a marilor catastrofe care loviseră iudaismul. El dă astfel tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței suportate din iubire. "Povestirile suferințelor din trecut au și cânturi de consolare pentru viitor", scrie el. Bernfeld precizează că, elaborând cartea, scopul său era "de a întocmi martirologiul poporului lui Israel după surse scrise originale, cu comentarii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a te gândi să te prevalezi de calitatea de evreu. Istoria, în acest context, devine o legătură "neutralizată" prin știință cu propriul popor pentru toți cei pe cale să se transforme în spectatori ai iudaismului lor. Heinrich Graetz, venit dinspre studiile rabinice, se dovedește arhitectul necontestat și ideologul acestei istorii lacrimale. El însuși descrie lupta poporului evreu și a iudaismului pentru supraviețuire, unicitatea acestei experiențe, suferințele exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui Israel. Evoluțiile politice și legale sunt tratate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru om. Dacă Dumnezeu este adevăr, justiția lui nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Nu-l slujim numai prin dragoste, entuziasm și bucurie, ci și prin durere. Acceptând suferința cu dragoste, nu speculăm asupra motivelor hotărârilor divine. După tradiția rabinică, atributul judecății, această față severă și răzbunătoare a lui Dumnezeu, este în mod necesar temperat de atributul lui de bunătate, de suverană indulgență. În acest cadru interpretativ, răul și suferința înseși își au originea în bine și, la sfârșit, se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
adeziunea lui la iudaism de-a lungul secolului. Dar ea arată și că acest raport privilegiat cu suferința a fost strict regularizat, ca să nu compromită iubirea datorată unui Dumnezeu omniprezent, nici să se substituie lui. De unde rezervele explicite ale corpului rabinic în privința martiriului. Evreul nu trebuia să se îndepărteze de împlinirea îndatoririlor sale religioase, dovadă a fidelității față de Dumnezeu. Iar pentru asta trebuia să trăiască. Firește, tentația martiriului pentru accederea într-o lume mai bună nu a fost astfel eradicată, nici
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Germania și Olanda (n. trad.). b Facerea, 22: 12. c Akeda în ebraică, literal "legătură", victima sacrificiului trebuind să fie "legată", "prinsă" de altar. d Facerea, 22: 16-18. e TB, Baba Batra 60b. f Ebraicul midrash (pl. midrashim) desemnează exegeza rabinică clasică a Scripturii așa cum s-a dezvoltat ea, în principal, în Țara Sfântă. Redactarea marilor culegeri de midrashim, mărturii ale vechilor tradiții, a continuat, între secolele al V-lea și al XII-lea, în diverse puncte ale diasporei evreiești. Talmudurile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1-2, 6. t Numerii 16: 26; Psalmul 101, 2-4, 6, 8. u Psalmul 62. v Isaia, 40:3-5; 49:7. w Ansamblu de prescripții religioase evreiești cu privire la alimentație. x Daniel, 12:3, 2. y II Ba 20:2. z Iudaismul rabinic este curentul, moștenitor al fariseismului, care se conturează la sfârșitul perioadei antice, după anul 70, și a cărui gândire se cristalizează în marile corpusuri clasice din epoca mishnică și talmudică. aa TB, Shabat 55a. bb În ebraică: isurei ahava, literal
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
New York. Moartea în 1994 a ultimului maestru al dinastiei, Menahem Mendel Schneerson, dispărut fără să lase urmași, este departe de a fi pus capăt febrei mesianice care, în timpul vieții, înconjurase persoana lui. vvvv În ebraică: hester panim. wwww Potrivit iudaismului rabinic, Tora numără 613 porunci. xxxx În ebraică: tikun. yyyy Pentru ocurențele cuvântului shoah în Biblia ebraică, vezi Isaia, 47:11; Sofonie, 1:15, Psalmii, 35:8 și 63:10; Iov, 30:3 și 14, 38: 27; Pilde. 1:27 și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
era singurul autorizat să dea binecuvântarea la cununiile religioase. Până la numirea sa, mai funcționa în Comunitatea noastră de 6000 de suflete, un rabin și un ajutor de rabin. În comunitate se mai găsesc doi rabini (țadikimi) descendenți din vechi familii rabinice, care își câștigau existența din milostenii, arbitraje, logodne, oficierea serviciilor religioase la botez, circumcizia fiind efectuată de un circumcizator autorizat de comunitate. Cei doi rabini au adresat o cerere Comunității, în care arată starea grea a familiilor lor, solicită să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
aveau un băiețaș și o fetiță), el, niscaiva funcționar, ea, grasă și cu țâțele enorme, care vorbeau curent româna, chiar dacă incorect. Civilizați și cumsecade. Cartierul era de altfel un soi de ghetto, nu prea departe aflându-se și o școală rabinică, frecventată de juni perciunați, în caftanele și cu pălăriile lor popești negre. În vecini de noi, pe partea casei, într-o curte vastă și prăfoasă mărginită de maghernițe, zburătăceau o droaie de ovreiași mucoși și băloși, dintre care nu peste
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
reglementează viața cultică În Iudeea la Începutul secolului al VII-lea Î.Hr. Ulterior este admisă În canon și literatura profetică, atât de importantă În perioada, de restriște, a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (În viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah); Profeții (Neviim); celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fi situată Într-o singură regiune. Cercetătorii contemporani au scos În evidență caracterul dacă nu revoluționar, cel puțin Îndrăzneț al versiunii „celor șaptezeci”. Termenii grecești folosiți pentru echivalarea unor termeni teologici ebraici atestă o voință profundă de subminare a autorității rabinice, devenită sufocantă. Cert este că, Îmbrăcându-se În veșmântul limbii grecești, gândirea iudaică a cîștigat În amplitudine, evitând riscul unei Închideri, sterilizante, În sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi Într-o limbă universală, iudaismul Însuși a devenit „universal”. Numai că acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ca un naționalist agnostic și nu ca un evreu păstrător al tradiției. Prietenul arab, care trăiește de o jumătate de veac alături de evreii israelieni, ignora acest punct din doctrină care, fără a fi unanim acceptat (există mulți recalcitranți), constituie ortodoxia rabinică. În acest foc încrucișat al muezinilor, al clopotelor și al șofarelor timpanele vibrează și desigur, nu mai înțeleg nimic. Niciun prim-ministru israelian nu s-a adresat palestinienilor, pentru a le vorbi de suferințele pe care le îndură; iar Yasser
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trecut de asemenea la verificarea analizelor grupelor sangvine în anturaje două precauții fac mai mult decât una singură pentru a ști cine descinde din Cohen și cine din Levi. Ideea de manevră a acestor precursori constă în a inversa secvența rabinică ortodoxă (numai că atunci când ai doi rabini, zice dictonul, ai trei păreri diferite). Să nu așteptăm ca Templul să coboare gata construit din cer, odată cu Mesia. Să-l devansăm pe amplasamentul moscheii Al-Aqsa, în prealabil distrusă și purificată, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
între Moab și Amoriți; iată contextul biblic (Numeri, 21, 14-15): "De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: "Vaheb în Sufa,/ Șivoaiele Arnonului,/ Și scurgerile șivoaielor,/ Cari se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab."" În literatura rabinica (în Haggadah) se povestește despre o minune care s-a întîmplat în această zonă și la care se face aluzie în citatul din Numeri, 21, 14-15: munții care se învecinează cu Arnon-ul constau în două masive muntoase înalte ce au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
termenul Shaddai în loc de Dumnezeu. Jehovah (Iehova/Iahve) la Blake este al șaselea dintre cei șapte Ochi ai lui Dumnezeu, precedînd venirea lui Iisus Hristos; desemnează Dumnezeul Inspirației și al Milei (cf. The Marriage of Heaven and Hell, 6). Conform tradiției rabinice Iehova/Iahve reprezintă milă, în timp ce Elohim justiția/dreptatea. Îmbinarea acestor două aspecte ale lui Dumnezeu reprezintă sinteză desăvîrșită: în Jerusalem 61, 1-2 Blake vorbește despre iertarea Sfintei Fecioare Maria ca fiind viziunea lui Elohim Iehova, a lui Iehova Elohim ("Visions
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la respectarea strictă a conținutului și a prozodiei, tot se pierde sonoritatea specifică originalului. Foarte interesante sînt considerațiile despre lectura literală și cea alegorică din eseul Porunca lui rabbi Akiba. Valeriu Gherghel precizează, încă de la începutul demonstrației sale, că ,exegeza rabinică e, în special, una a literei". Nici măcar un savant precum rabbi Akiba nu vede sau refuză să vadă semnificațiile alegorice ale unui text (aplicația este făcută pe Cîntarea cîntărilor). Întrebarea care se pune este dacă nu cumva acest mod literal
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
izbucnit acest nou scandal de presă. -Cum se vede din Parlament arestarea directorului unui important trust de presă? -Din ceea ce am văzut eu, exclusiv la televizor,adevărul pare a fi undeva la mijloc. Nu că vreau să dau un răspuns rabinic, dar deocamdată nu cunoaștem multe detalii. Trebuie ținut cont de trei aspecte, când analizăm această situație. În primul rând, știm că în fotbal se învârt sume exorbitante. Cine spune că nu e așa, ori e idiot, ori are cotă parte
Tudor Barbu, PPDD: asemănări și deosebiri între arestarea lui Diaconescu și a lui Alexandrescu by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78667_a_79992]
-
provincie otomană, din părinți evrei (primul nume al copilului este Ezra), tatăl fiind născut la Smirna, în Turcia iar mama, la Vilnius, în Lituania. Unsprezece ani mai târziu, când părinții se stabilesc în Bulgaria, viitorul lingvist învață la o școală rabinică din Paris. Îl aflăm la 22 de ani în India și din nou la Paris, cosemnatar (împreună cu Breton, Éluard și Aragon) al manifestului suprarealist „La Révolution, d’abord et toujours”. E arestat în Maroc și apoi e prizonier de război
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
evanghelice nu evocă însă o simplă posibilitate de eliberare datorată unei liberalități a prefectului, ci leagă eliberarea eventuală a lui Iisus de un privilegiu, a cărui existență este contestată. Totuși în favoarea sa au fost invocate trei ipoteze asemănătoare. Prima, cea rabinică rezultată din Mișna (Pesahim 8, 6) rămâne cea mai criticată, întrucât aceasta nu cuprinde niciun indiciu care să permită să fie raportat la o situație de grațiere a unei pedepse; el face aluzie la cazul prizonierului căruia i s-a
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
războiului și am scos din pușcărie pe câți prieteni am putut în anii lui Dej - Dej era un om de înțeles, nu ca ăsta." La Neamț, Radu Novac îl încredințează pe Gabriel Nicolau doctorului Moscu, un om cu o înțelepciune rabinică, contemplativ și anistoric, de care ministrul de externe, aflat la sfârșitul abrupt al unei spectaculoase cariere diplomatice, se atașează sufletește ca de o ipostază netrăită a propriei lui vieți. Discuțiile dintre el și doctor sunt la fel de pasionante ca discuțiile dintre
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]