377 matches
-
pe trotuarul meu! — Lasă-mă te rog, ripostă o voce profundă de afară. Făcu o pauză ca să ticluiască o scuză. Sunt rupt de oboseală. Îmi odihnesc puțin picioarele. — Du-te și ți le odihnește-n altă parte. Cară-te cu rabla de cărucior din fața prăvăliei mele. — Te asigur că nu din voința mea m-am prăbușit aici, în fața speluncii tale. Nu-mi doream deloc să mă reîntorc în camera ta de gazare. M-au lăsat pur și simplu picioarele. Sunt paralizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din urmă, ca răspuns la strigătele lui Ignatius, veni la mașină și aruncă a doua încărcătură de hârtii în poalele lui Ignatius. Au mai rămas câteva sub pat, cred. — Nu te mai gândi la ele, țipă Ignatius. Urcă și pornește rabla asta. O, Doamne! Nu-ți înfige chitara aceea în fața mea. De ce nu poți purta și tu o poșetă, ca o tânără doamnă cumsecade? — Du-te la naiba! spuse furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din față și porni mașina. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
abordare”. Dudley Smith își stinse țigara în restul de cafea. „Au fost vinovați, băiete. Toți șaptesprezece. Cunosc bine cazul ăsta. L-au bătut pe Jose Diaz soră cu moartea, l-au târât până la Lagoon și l-au călcat cu o rablă. Chestie pasională, tipică pentru ei. Diaz i-o trăgea unei surori a cuiva, vărul altcuiva. Știi cum se cuplează și procreează mâncătorii ăștia de taco. Mongoloizi idioți, până la unul”. Mal oftă. „O mare eroare, locotenente. A fost chiar înainte de revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru vânătoarea de cerbi. Cele cinci încărcătoare erau suficiente pentru a transforma tot magazinul de confecții și personalul venit la întâlnire în mâncare de câini. Buzz ducea arma într-o cutie pentru jaluzele înfășurată în hârtie de cadouri de Crăciun. Rabla lui închiriată era parcată pe marginea trotuarului, un pic mai la sud de Sunset. Parcarea din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în vânzare ultimul ei cal orb - 1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va paște la soare până în ziua morții. Ce să fac cu aceste fapte prea elocvente? Mă uit la ghete. Sunt elegante, fine, cu bot de știucă, așa cum e modern. Nu se pot purta iarna, au talpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Păi, ce să pățească, dom’le, sau luat la trântă, de la un pariu. Și s-au trântit, văd, bine de tot. Că și-a rupt, fiecare, câte ceva. Unul - o mână; altul - o altă mână. Când s-o ia din loc, rabla de taximetru nu voi nici În ruptul capului. Răniții turbau de durere. Și urlau. Taximetristul le zise: mai răbdați puțin, că mă duc, eu, la marginea parcului, și aduc un coleg, cu mașină mai bună, să vă putem duce la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un vagon, după spusele patronului, a fost umplut, până sus de tot, la acoperiș. Al doilea era la mai bine de jumătate, Încărcat, când, a poposit, la locul din care colaboratorul umplea, din nou, AROul, o mașină, ca oricare altă rablă, din care au coborât, Însă, doi polițai: Tu?, i s-a adresat, unul din ei, băiatului. Eu? Sunt colaboratorul lui nenea Ciocio. El pe unde e? Pe-aici, pe undeva. Să-l caut? Nu. Lasă. Cam cât mai e, până
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
l-a pus senator de Focșani (după revoluție). Bătrânul Spiridon (colonelul Marcu) respira cuvintele domnișoarei; inima, ca un motor ieșit din uz, torsiona sângele, prin vene așchii de viață resuscitau instinctele. "La dracu! Nu credeam că există mecanic și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul, lașul, leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ar fi suit-o pe Antonia pe motocicletă, ar fi accelerat la maximum, spre Elsinor, izbindu-se de zidul castelului. Nu mai avea chef de nimic; copilul american spre care pornise era doar un străin, stewardesele erau urîte, avionul o rablă care, probabil, era dusă doar de vînt, California un tărîm ce se tot depărta. Nu: Antonia trebuia să trăiască, să se ocupe mai departe de sfîrșitul lumii, lucrare ce trebuia Încheiată: s-ar fi izbit În zidul castelului singur, poate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din toată inima, dar nu eram conștientă până nu le primeam de la el. De ziua mea, m-a surprins cu o frumoasă fotografie alb-negru din seria lui „Înecată“, pe care o executase cu câțiva ani în urmă. (Fotografia reprezintă o rablă de camion pe jumătate scufundată într-un lac. Știu că pare un cadou ciudat pentru o aniversare, dar m-am simțit copleșită.) Iată câteva dintre cele mai reușite cadouri: ediția princeps îmbrăcată în piele a cărții pe care o consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întins mâna și m-a ajutat să mă urc în tractor. Și-a aprins o țigară răsucită cu mâna, a pornit motorul și am luat-o din loc încet, cu motorul duduind. Nu pot să spun decât: trăiască Hertz și rablele lor de închiriat. Eram atât de fericită cum ședeam acolo lângă băiatul ăsta, încât de-abia am observat că bunătate de pantaloni crem îmi erau brăzdați de-o dâră de ulei cu care m-am pricopsit când Dave m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vei reuși să vinzi vreun vas, Pentru vânzare ne ajung vasele pe care le avem în olărie, În cazul ăsta, pare într-adevăr complicat, O să mai văd, poate le las pe undeva, pe drum, N-o să te lase poliția, Dacă rabla asta, în loc de furgonetă, era un camion care-și ridică lada, ar fi fost foarte simplu, un buton electric și gata, în mai puțin de un minut, ar ajunge totul în șanț, Ai scăpa o dată sau de două ori de poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care precizează ce duce la bord sunt încriptate până la paranoia, mie nu-mi vestește nimic bun." Unde se duce? "Așteaptă un pic!" După câteva secunde de ascultat fredonarea unei melodii din anii '20, răspunse. "La aeroportul din Ieșiron, dar dacă rabla asta electronică din fața mea nu se înșeală, atunci trece, în drumul său, pe deasupra colegiului." Sistați totul! "Ce-i aia "a sista"?" Opriți totul! Absolut totul! "De ce?" Mai avem un pic și terminăm aripa D. Cum adică să încetăm lucrul?" " Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria mașinii simțeam În trup o durere ascuțită, de parcă el era despicat și nu nenorocita de rablă scorojită. Atunci, mi-am dat seama că sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din ghetou și, după cum vezi m-am târât cu ultimele puteri ĂKawabata Își greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
probleme ca numărul de replici, durata rolului, numărul de gros-planuri. Doris Arthur s-a întors în State și lucrează de zor în căbănuța ei închiriată din Long Island. Îmboldit de o pornire romantică, mi-o imaginam pe micuța Doris printre rablele ei alămite și măsuțele pe rotile, cu o căciulă din blană de raton și pantalon de doc, trăgând la pompă, reparând acoperișul, cu vreo șase cuie și două pipe de măceș în gura ei umedă. Primul proiect avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veșnicie; e cât se poate de periculos și am trecut deja pe lângă câteva accidente pe care le-am evitat în ultima clipă. Fiasco-ul și-a pierdut zvâcnetul și răgetul de fiară. Mai zilele trecute m-a făcut praf o rablă. Pe când treceam triumfal pe Bayswater Road spre Marble Arch, trotineta asta a țâșnit din spatele meu, mi-a tăiat fața ca o bombă și s-a înscris pe banda rezervată vehiculelor rapide. Am schimbat viteza și am apăsat piciorul până la podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mașini, și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei încordat, o văd umilindu-se sau zbârlindu-se sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile de forță omenești - rable hodorogite, decapotabile, nedecapotabile, cu motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile lor stăruitoare. — Charles și lady Di se căsătoresc pe douăzeci și nouă, i-am spus eu Selinei, când îmi beam cafeaua și-mi mâncam pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avionul și-a revenit. Și eu. Am auzit din nou vocea pilotului. Și eu mi-am făcut controlul avariilor, printre lacrimi, și evoluarea pierderilor. Pilotul își are problemele lui - dar cine nu le are? Din partea mea am putea trece cu rabla asta și pe la Polul Nord. Încă o dată, durerea mi-as traversat partea superioară de vest. Durerea e felul prin care natura ne atrage atenția că nu e în regulă ceva. Răbdătoare, durerea continuă să ne țină la curent și după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ajunși, și unii, și alții s-au privit nedumeriți: orologiul stătuse! Bătuse, știau bine, la ora nouă și patru minute, iar acum arăta nouă și treizeci și șapte și era amiază! După ce că nu vestise nimic, se mai și stricase! O rablă! Meșterul se făcea că habar nu are. Nici nu catadicsea să se arate. În atelier nu era; probabil că își făcea de lucru în cealaltă încăpere. Ori se urcase în pod, la hulubi. Au început să-l strige în cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
românii, fiindcă și Guță manelistu a zis „că Băsescu nu ne minte”. Românii, ca niște adevărați descurcăreți ce sunt, potrivit părerii unanime, acum au cam pus-o de mămăligă, fiindcă își dau perfect seama de importanța cauciucurilor pentru iarnă la rablele lor pe patru roți, dar deocamdată nu au aflat de unde vor face rost de banii necesari pentru aceste cauciucuri, fiindcă Boc-ul cel mai mic și mai premier dintre toți premierii, foști și viitori, ai României, a luat încă din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ai hotărît, sau vrei să te congelezi aici? aude Sena o voce cunoscută suflîndu-i în ceafă — Puteai să-ți găsești altă ocazie să faci glume proaste, spune întorcîndu-se stînga mprejur. Ești sigur că nu te-a filat nimeni? — Asta e rabla? întreabă Dendé arătînd cu mîna prin întuneric spre Dacia albă. — Da, numai că ar fi mult mai cuminte să mergem cu metroul și de la ultima stație s-o luăm la picior. Nu ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-am vrut s-aud de vreo altă variantă. Ar fi fost doar o pierdere de vreme. I-am zis lui Sena ține-te bine de ce poți, pune ți centura, c-o să intrăm ca mistrețu-n cucuruz prin borfăraia asta. Între rabla aia ruginită și container am simțit că e punctul slab al edificiului, și s-a dovedit imediat că am avut dreptate. Ne mai despărțeau doar cîteva sute de metri de Bulevardul Ghencea, așa că era o prostie să dăm înapoi ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
grămadă de lucruri pe care nu doream să le aud. Am auzit ușa trântindu-se. M-am așezat pe trepte, bucuros că sunt singur și pot să-mi pun gândurile în ordine. Cu patru luni în urmă eram într-o rablă cu radio, fără nici un viitor înaintea mea. Acum eram detectiv la Arestări, avusesem un rol hotărâtor în ratificarea unei legi care vira poliției un milion de dolari de la buget și aveam doi cioroi uciși la activ. Luna viitoare voi împlini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din South La Brea. Eu conduceam, iar Madeleine a avut inspirația să nu scoată nici un cuvânt până ce am trecut prin dreptul unei clădiri din cărămidă, numită Red Arrow Inn. Atunci mi-a spus: — Aici. E curat. Am parcat lângă niște rable de dinainte de război. Madeleine se duse la recepție și se întoarse cu cheia de la camera 11. Descuie ușa. Eu am aprins lumina. Hogeacul era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]