407 matches
-
un articol, Tout dire de soi, tout montrer din Le Débat nr. 125, mai-august 2003. Sociologul vorbește despre o intimizare a societății, În modernitate, despre amploarea luată de universul subiectiv - desigur, ne gîndim la epoca romantică - dar mai ales despre radicalitatea expresiilor intimității În ultimele decenii. Expresia folosită de sociolog este „extensia sinelui” care ar caracteriza individul contemporan, dar, de aici, evident, un spațiu public supraîncărcat de figurile - psihice, sociale, poate mai mult ca oricînd fiziologice - ale eului. Aceste autoplebiscitări nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înfruntăm deoarece noi, Europenii, am fost aduși la porțile nihilismului pe căile filozofiei noastre și am fost aduși la porțile nimicirii pe căile științei noastre. În același timp, năruirea promisiunilor de fericire pămîntească ne-a pus față în față cu radicalitatea suferinței omenești. Aceasta nu este provocată doar de foamete, de sărăcie, de înrobire, de război. Anihilarea acestor flageluri ar suprima suferințe imense, însă nu ar rezolva problema suferinței. Există o altă suferință care se extinde, se amplifică și se adîncește
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fudroaiantă, supurația retrostenotică, metastazarea ganglionară și la distanță etc. Intervențiile chirurgicale le-am grupat în trei mari categorii: rezecții limitate (conservatoare) - care mențin limita de siguranță oncologică, aplicabile în special tumorii carcinoide de tip I; rezecții extinse cu viză de radicalitate oncologică; rezecții paliative - mai ales în tumorile carcinoide de tip II. Tipul intervenției chirurgicale este dictat de localizarea tumorii, dimensiuni, forma histopatologică, stadializarea pre- și intraoperatorie, starea parenchimului pulmonar retrostenotic și, respectiv, de statusul biologic al pacientului [41]. În cazul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
Indicațiile rezecțiilor limitate sunt:tumori de dimensiuni mici (carcinoid tipic) în absența metastazelor ganglionare;peretele bronșic (mucoasa bronșică) și parenchimul pulmonar în aval de tumoră să fie intacte. În cazul tumorilor carcinoide de tip II intervențiile chirurgicale cu viză de radicalitate oncologică au ca și obiectiv rezecția pulmonară reglată cu extirparea masei tumorale în întregime, respectând limitele securității oncologice, la care se adaugă obligatoriu limfadenectomie mediastinală. Se practică rezecții limitate fără viză oncologică atunci când starea biologică a pacientului nu permite o
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
decît metonimic, muzical și grafic: Marlboro Country (pachetul de țigări neapărînd nici un moment). 5.7. A. J. Greimas și schema narativă "Cu modelul actanțial al lui Greimas corelația dintre intrigă și personaj este adusă la nivelul cel mai înalt de radicalitate, anterior oricărei figurări sensibile" (P. Ricoeur, 1990: 173). De aceea nici nu se va mai vorbi de personaj, ci de actant, gomînd reprezentarea antro-pomorfică a agentului și reducîndu-l la un operator de acțiuni în programul narativ. Spre deosebire de Propp, Greimas va
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care astăzi par o exagerare, iar mâine pot deveni o concretizare. Prezicerile tehnoștiințifice din cadrul acestui discurs pot avea soarta prevestirilor din anii ’50 din robotică sau din inteligența artificială care s-au adeverit la sfârșitul secolului XX. Cu toate acestea, radicalitatea programului deranjează premisele unei perspective prudente, care se bazează pe realitatea tehnoștiințifică palpabilă a prezentului și zdruncină o judecată întemeiată pe poziții antropocentrice. Dacă un filosof și fizician francez al secolului al XVIII-lea putea vorbi de „omul-mașină”, transumaniștii discută
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se referă la posibilitatea prin care oamenii creează ființe post-/transumane cu ajutorul tehnologiei genetice, al proceselor clonării sau prin dezvoltarea inteligenței artificiale. În oricare dintre aceste accepții, se păstrează perspectiva antropomorfizării, în timp ce alte voci, prezentând un grad mai mare de radicalitate, susțin emergența postumanului în alte dimensiuni, ontologice, sociale, politice, decât cele antropomorfe, pe care ființa umană nu le poate prevedea din cauza limitelor cognitive actuale. Totuși, aceste voci încearcă să speculeze în direcția acestora, în funcție de avansările științific-tehnologice previzibile, propunând predicții atât
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
îl hrănește din interior, formează împreună cu el un sistem (Merleau-Ponty, 1999, p. 249Ă. Plecând de la discursul fenomenologic al lui Merleau-Ponty, propunem o analiză a condiției postumanului, o analiză aflată în contrapoziție față de discursul transumanist discutat mai sus. Fenomenologia poate stăvili radicalitatea programului transumanist și îl poate redirecționa înspre un (postăumanism temperat și pragmatic. Astfel, prin influență fenomenologică, subliniem relevanța corporalității trăite în mod senzorial-motric și situate în spațiul virtual al cyborgului, al avatarului și al individului transgenic, atât în accepția de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
minime, fiind contrabalansate de persistența prelungită a stazei gastrice postoperatorii, ceea ce implică menținerea sondei nazo-gastrice pentru o perioadă postoperatorie cuprinsă între 2-4 săptămâni. Pe de altă parte, există voci care consideră că această intervenție nu respectă principiile oncologice și compromite radicalitatea intervenției, mai ales în cazul tumorilor aflate în proximitatea bulbului duodenal. Un studiu multicentric, randomizat [9], publicat în 2004 care a comparat DPC standard vs DPC-PP la pacienții cu cancere periampulare nu a găsit nici o diferență semnificativă în ceea ce privește pierderea medie
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează, mesianic, marea liberare: "Stăpânii au plecat! În sfârșit, [țăranii, plebea și sclavii care au rămas] sunt liberi! Popoarele migratoare i-au eliberat" (p. 18). Inovația interpretativă nu este totuși de o radicalitate absolută. La fel cum slavofilia explicită din istoriografia comunistă își are prefigurațiile în concepția istorică a slavistului I. Bogdan (1894), tot așa și ideea retragerii aureliane ca eliberare poate fi reperată la I. Heliade Rădulescu încă din epoca postpașoptistă: "Goții
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suprimată vreme de jumătate de secol, de la oficializarea versiunii rolleriane asupra trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși că radicalitatea discursului critic desfășurat de autor are o sursă nu atât intrinsecă, cât mai ales contextuală. Climatul cultural configurat după '89 a fost de așa natură încât a favorizat formarea unui condens etno-naționalist de factură ortodoxistă care evoca doctrina fanaticismului naționalistic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originea comună și pe unitatea tuturor românilor; vor elabora gramatici și dicționare care să fixeze o limbă literară și corectă; vor construi apoi imaginea de sine a națiunii" (p. 40). Autorii nu schițează nici cel mai mic efort pentru edulcorarea radicalității discursului (cu care, în treacăt fie spus, personal, suntem perfect de acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
măsură de intervenția în forță a aparatului represiv comunist), mișcarea contestatară a rămas la stadiul unei "revoluții neterminate" (Roper, 2000), acaparată de figuri provenite din eșalonul secund al Partidului Comunist Român care au reușit remarcabila dublă performanță de a amortiza radicalitatea revendicărilor revoluționare și de a se afirma ca lideri legitimi ai mișcării. În aceste condiții ale unei "revoluții confiscate" de către comuniștii revizioniști, care prin această manevră și-au asigurat controlul asupra vieții politice românești în perioada postcomunistă, nici nu e
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o memorie istorică impregnată cu puternice tente antinaționale. După cum am arătat în corpul lucrării, această revoluție mnemonică antinațională, al cărei artizan principal a fost M. Roller, s-a dovedit a fi o "revoluție abortivă", eșuată în cele din urmă din cauza radicalității cu care a suprimat spiritul național care a definit istoricește conștiința istorică românească. Al treilea moment critic din dinamica memoriei istorice românești a venit ca urmare a torsiunii naționaliste a comunismului, inițiată în anii '60, intensificată pe lungimea anilor '70
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de acord că distincția dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“ trebuie avută tot timpul în vedere pentru a putea citi bine lucrarea. Deosebiri pot apărea însă atunci când este vorba de asumarea implicațiilor acestei distincții, în întreaga lor radicalitate. Cititorului îi va fi astăzi mai ușor să accepte că despre lume ca întreg sau despre valori nu se poate spune nimic decât că nu se poate spune ceva despre acea „formă logică“ a expresiilor limbajului care le distinge drept
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
caracteristici distinctive sunt empirismul, adoptarea idealurilor de excelență ale științelor naturii și atitudinea critică față de limbaj, care favorizează un demers de factură analitică.80 Dintr-o asemenea perspectivă se pierde tocmai ceea ce conferă în cea mai mare măsură originalitate și radicalitate acestei scrieri. Cei care o împărtășesc vor trebui să treacă cu vederea contestarea explicită și subliniată a posibilității de „a spune ceva“ despre forma logică și despre limbaj, să uite toate referirile din ultimele pagini la „ceea ce este mai înalt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale. Privind dincolo de datele istorice, trebuie să ne aplecăm și asupra transformărilor suferite de micul rege cu ocazia acestor ample mișcări sociale. Violențele acelor zile l au marcat pentru totdeauna, i-au influențat modul autoritar de a conduce Franța și radicalitatea cu care, odată ajuns la conducerea țării, a înăbușit orice revoltă ulterioară. în mai 1648, când au început primele mișcări de stradă, Ludovic abia își revenea după o boală grea, care era necruțătoare în secolul al XVII-lea: vărsatul de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
servește și legitimării unor politici care păreau, după criteriile de până atunci, imorale. În același timp însă, umaniștii reiterează etica politică tradițională prin impulsionarea morală a ideilor reformatoare, a căror raționalitate remarcabilă a fost demonstrată teoretic pentru prima dată, împreună cu radicalitatea proiectelor utopice, de Dialectica Iluminismului. Cel de-al treilea impuls a venit din partea Reformei, mai puțin însă motivat de teologie ci de necesitatea practică de a apăra noua credință în fața monarhilor ancorați în vechea tradiție religioasă. Astfel s-au născut
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
radio Europa Liberă, ceea ce provoacă o escaladare a presiunii exercitate în țară la adresa lui T., oficialitatea orchestrând o campanie de presă de denigrare și „condamnare” a sa. Scriitorul răspunde prin alte texte date spre difuzare Europei Libere, eseuri politice de o radicalitate extremă. T. devine astfel cel mai remarcabil disident după Paul Goma. Hărțuit de autorități, depune în aprilie 1984 cererea pentru a fi lăsat să emigreze împreună cu familia. Autoritățile refuză să îi răspundă, iar după câteva luni T. i se adresează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de acord că distincția dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“ trebuie avută tot timpul în vedere pentru a putea citi bine lucrarea. Deosebiri pot apărea însă atunci când este vorba de asumarea implicațiilor acestei distincții, în întreaga lor radicalitate. Cititorului îi va fi astăzi mai ușor să accepte că despre lume ca întreg sau despre valori nu se poate spune nimic decât că nu se poate spune ceva despre acea „formă logică“ a expresiilor limbajului care le distinge drept
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
caracteristici distinctive sunt empirismul, adoptarea idealurilor de excelență ale științelor naturii și atitudinea critică față de limbaj, care favorizează un demers de factură analitică.80 Dintr-o asemenea perspectivă se pierde tocmai ceea ce conferă în cea mai mare măsură originalitate și radicalitate acestei scrieri. Cei care o împărtășesc vor trebui să treacă cu vederea contestarea explicită și subliniată a posibilității de „a spune ceva“ despre forma logică și despre limbaj, să uite toate referirile din ultimele pagini la „ceea ce este mai înalt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]