401 matches
-
fiecare dată, puse imediat în discuție, iar problematica și-a reluat fără încetare stăpînirea asupra culturii europeane. Privită sub acest unghi, devenirea neîntreruptă a culturii europene nu este altceva decît efectul neîntreruptei problematizări, care a condus la problematizarea generalizată și radicalizată de astăzi. Europa a cufundat orice lucru, omul, viața, cosmosul, în devenirea care problematizează orice. Ea și-a închipuit vreme îndelungată că Devenirea, Istoria, Progresul eludau problematizarea, de vreme ce erau problematizatorii. Or, acestea au pătruns în sfera sa, dacă nu cumva
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
deviază treptat spre delincvență. În mult mai mare măsură decât alții, ei spun că locurile pe care le detestă cel mai mult sunt sălile de clasă. Mai întâi amestecat frecvent în încăierările din curte, refuzând munca școlară, acest grup se radicalizează încetul cu încetul, simultan cu radicalizarea la mulți adulți a recurgerii la represiune și excludere și cu aprofundarea conflictelor de echipă, accentuate de suferința resimțită. Se dezvoltă o extorcare pe criterii "etnice", până la un episod final deosebit de dur. Lucrurile vor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Debarbieux, 2003). Această teritorializare nu doar că nu este resorbită, dar tinde să se accelereze o dată cu creșterea nebunească a pieței locuințelor din centrul orașelor mari și mijlocii ale Franței. Este foarte posibil ca această dificultate legată de piața urbană să radicalizeze procesul de "prăbușire a claselor mijlocii" pe care-l anunța nu demult Christian Bachman (Bachman și Leguennec, 1996), ceea ce ar putea avea ca rezultat o iritare defensivă a acestor clase sociale și, în același timp, o pauperizare și o marginalizare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nanotehnologia și neurotehnologiaă, se observă diversificarea conflictelor sociale asupra libertății de a folosi biotehnologiile, în scopul obținerii unui grad din ce în ce mai mare de control asupra trupului și identității și în scopul îmbunătățirii vieții, a percepției de sine, a simțurilor etc. Transumaniștii radicalizează discursul postmodernist care ia în considerare modalitățile de reconstruire a eului și a corpului, prin chirurgia plastică sau prin corelarea fitness-dietă, aducând în centrul discuției noi tehnici de adaptare a personalității la reconfigurațiile trupului. Unul dintre cele mai frecvente postulate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pshihedeliceă ale anilor ’60 și ’70 sau ale capitaliștilor care fac apologia libertății împotriva oricărei normalizări sau legiferări externe. Străduindu-se a fi o provocare fundamentală a umanismului, trasumanismul nu este lipsit de paradoxuri, de inadvertențe și de speculații circumspecte, radicalizând anumite aspecte și valori ale umanismului însuși: evoluția cu orice preț a umanului în scopul autoîmplinirii, autotransformării și autoperfecționării. Rațiunea și progresul tehnologic sunt armele lor discursive cele mai uzitate, fiind ridicate la rangul de eliberare de barierele ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la o regândire a artei cu ajutorul conceptelor ideologice și etice. Interfațând între istoria naturală și știință, arta bioelectronică (vezi și Punt, 2000Ă pe care o practică Eduardo Kac alătură genetica și estetica în moduri care stârnesc controverse etice și care radicalizează posibilitatea de intervenție a umanului în cadrul ambientului viu. Eduardo Kac împinge la limită direcția artei digital-genetice prin lucrările sale transgenice. Profesorul de artă și tehnologie de la School of Art Institute din Chicago și, simultan, cercetătorul de la Centre for Advance Inquiry
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
că entitățile mediate cibernetic ridică problema încorporării mintal-fizice într-un sistem social și politic individual sau colectiv controversabil. În momentul în care discursul teoreticienei se ideologizează, nelimitându-se doar la simpla schițare a digitalizării vieții contemporane, lucrurile se complică. Haraway radicalizează discursul cyborgic, împingându-l la o limită criticabilă, legându-l de practicile activiste, social-politice ale femininului și de o încercare de schimbare a percepției asupra feminismului însuși. Imaginea ontologică a cyborgului începe să se constituie din acest moment deopotrivă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
criticilor, oricât de mărunte, la adresa performanțelor sale. Pe acest fundal, apariția, orientarea și strategia revistei Observator cultural au fost simptomul noii etape a spiritului nostru public. În fine, România și-a găsit publicația care să dinamizeze, să primenească și să radicalizeze dezbaterile noastre cultural-ideologice, fiindcă directorul-fondator al revistei, Ion Bogdan Lefter, precum și echipa lui de redactori și colaboratori aveau în perioada lor de activitate o propunere concretă, formulată adesea explicit, inclusiv cu retorica manifestului: revizuirea drastică a canonului cultural-ideologic românesc, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dar și alte instanțe mai modeste, care inițiază diversele proceduri și creează precedente, au avut un impact spectaculos asupra vieții politice americane, ca și asupra vieții cetățenilor obișnuiți. În Statele Unite, totul pare să sfârșească într-un tribunal. În anii ’60, radicalizând o evoluție inițiată în anii ’30 și transformând-o într-o „revoluție”, Curtea Supremă prezidată de Earl Warren a schimbat din temelii țara, promovând drepturile civile ale negrilor, abolind legislația internă anticomunistă etc. Mai recent, alegerea lui George W. Bush
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
insubzistența declarațiilor referitoare la dispariția structurilor de rezistență ale regimurilor comuniste. În România, aceste structuri și-au vădit forța poate mai mult decât în alte părți. Paradoxal, sfârșitul însângerat al regimului lui Ceaușescu, de la care ne-am fi așteptat să radicalizeze prăbușirea comunismului național, a sfârșit prin a-i legitima moștenitorii direcți, care au profitat de confuzia unei revolte populare pentru a o confisca prin tiranicid și printr-o înscenare televizată a revoluției, un spectacol ucigător în care și-au rezervat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din țările ungurești [...] toți un neam și odată discălecați suntŭ" (p. 9). Tot Miron Costin este întâiul formulator al tezei- contrafort a doctrinei originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene o vor radicaliza în teza exterminării). "Și așa au purces [...] totŭ neamul dachilor în răsipă de pe acéste țări. Câtă țară au și rămas pre loc, prostime, țărani, toată o au scos-o Traian de pe acéste locuri" (Costin, 1965, p. 31). În Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mitică ce a obsedat imaginarul politic românesc, era astfel înfăptuită. Euforia colectivă a primit un recul odată cu agravarea crizei economice din 1929-1933, care a afectat creșterea economică și industrializarea în curs de intensificare în perioada interbelică. Scena politică interbelică se radicalizează prin apariția partidelor de extremă dreapta și stânga. Partidul Comunist din România (PCdR) este înființat în 1921, iar în 1927 ia ființă Legiunea Arhanghelului Mihail comandată de "Căpitanul" Corneliu Zelea Codreanu. Legionarismul va marca politica românească, pe toată lungimea perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întreaga epocă interbelică stă sub semnul "consensului naționalist" (Livezeanu, 1998, p. 24). Ceea ce nu înseamnă că pe fundalul acestei consensualități generice nu există o marjă largă de variabilitate. Înfăptuirea statului român unitar a ocazionat o bifurcație a discursului care a radicalizat tendințe existente în epoca precedentă. Pe de o parte, discursul românismului (atât de pregnant în pedagogia bărnuțiană a xenofobiei) s-a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote hiperbolice, atingând punctul de clocotire spre sfârșitul deceniului al treilea al secolului XX. Pe plan cantitativ, extrema dreaptă românească nu doar că a devenit un fenomen ponderos, îmbrățișat cu fervență frenetică de o masă critică de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al educației, caracterul "exclusiv de Stat", precum și "unitatea de structură" al acesteia. Ideologizarea învățământului este explicit afirmată în textul de lege, Statul asumându-și misiunea "educării tineretului în spritul (sic!) democrației populare" (art. I, lit. c). Ideea este preluată și radicalizată în programa școlară de istorie pentru clasele VIII-XI din 1952, care stabilește educația ideologică a tineretului drept țelul suveran al învățământului socialist: "Cea mai importantă sarcină a școlii este educația politică și ideologică a tineretului nostru pe baza politicii Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românească a instrumentalizat, din nou, literatura didactică în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
revista „Amfiteatru”, în 1967. Debutul editorial îl reprezintă volumul Mic tratat de glorie (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor). La începutul anilor ’80 ia atitudine împotriva politicii opresive a partidului unic și a autorităților totalitare ale vremii. Demersul lui avea să se radicalizeze rapid, odată cu reacția severă a autorităților. Demisionează din Consiliul Uniunii Scriitorilor, din care făcea parte din 1977, ca să protesteze împotriva impunerii nedemocratice, după Conferința Națională a Scriitorilor din iunie 1981, a conducerii Uniunii. Iese în 1982 și din Partidul Comunist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
adoptarea legilor fascistissime (ale apărării statului) la finele anului 1926. Înregimentarea tineretului în organizații paramilitare, recursul la propagandă, represaliile, toate păreau să indice voința conducătorilor fasciști de a se depărta de instituțiile și valorile democrației. Din 1936, fascismul italian se radicalizează, iar totalitarismul este instaurat: partid unic, înregimentarea maselor în organizații paramilitare, puterea deplină a șefului charismatic, menținerea unui sistem de teroare. Mussolini a dezvoltat un triplu rasism (al corpului, al sufletului și al spiritului), puțin diferit de rasismul german și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
popor). Politicile de rusificare a evreilor din vremea tarului Nicolae I (1825-1855), dar și a tarului Alexandru ÎI vor determina orientarea evreilor către mișcările radicale anti-țariste și către imigrația spre continentul american; de asemenea, valul de pogromuri, din 1881, vă radicaliză discursul naționalist al evreilor în favoarea emigrației. În 1882, Leo Pinsker 308 a publicat eseul "Autoemanciparea" (Rusia) prin care cerea evreilor să se implice în salvarea entității naționale evreiești; datorită lui Pinsker se pun bazele societății Hibbat Zion, cunoscută sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
al Alianței întru har - consideră că aceasta este rodul inițiativei libere și cordiale a lui Dumnezeu, căreia omul se cuvine să-i răspundă în mod generos. S-ar putea spune că pre-porunca, adresată umanității abia create (Gen 2,24), se radicalizează și se amplifică prin Cuvântul adresat de cel Preaînalt slujitorului și prietenului său Abraham: «... și din casa tatălui tău». Fecunditatea care influențează aproape obsesional primele stadii de viață și lentul proces de umanizare (Gen 1,28) pare să se deschidă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fără să o fi înăsprit, ci, dimpotrivă, a deschis-o spre o capacitate și spre o dorință de solitudine din care, de obicei, se închega o compasiune extraordinară față de toți... efectiv față de toți. Văduvia nu a făcut altceva decât să radicalizeze stilul său de viață, deja axat pe rugăciune și pe caritate. Era mereu într-o atitudine de profundă devoțiune față de Dumnezeu și de mare încredere față de toți. Avea mereu un cuvânt bun pentru fiecare și de multe ori, prin gesturi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de... diferite nuanțe), text antologic. Cu ajutorul său, intelectualul român a reușit, adesea, să se strecoare, să sară, într-un cuvânt, să se descurce. Dar această descurcăreală s-a întors împotriva noastră, fiindcă ea a anihilat puterea noastră de a ne radicaliza și solidariza. Cum să te radicalizezi împotriva răului când pila Gogu (ca să redefinim și noi aceeași situație), citește: abuz de putere și trafic de influență funcționează impecabil? Corupția și specula ce domină de atâta vreme, azi căpătând forme de-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
său, intelectualul român a reușit, adesea, să se strecoare, să sară, într-un cuvânt, să se descurce. Dar această descurcăreală s-a întors împotriva noastră, fiindcă ea a anihilat puterea noastră de a ne radicaliza și solidariza. Cum să te radicalizezi împotriva răului când pila Gogu (ca să redefinim și noi aceeași situație), citește: abuz de putere și trafic de influență funcționează impecabil? Corupția și specula ce domină de atâta vreme, azi căpătând forme de-a dreptul incredibile, nu pot fi eradicate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sufletului, proiectat în fantomele lupilor, călăuzite de un sentiment al pustiului și al nopții, ca în istoria neamului românesc. „Poet substanțial în descendență nichitiană” (Eugen Simion), M. este deopotrivă un autor cultivat și modern, care își transpune estetic emoțiile, le radicalizează expresiv și îmbină două registre, tradițional și modern, fiind cuprins de „febra unui gând împietrit”, de angoasa vidului sau de tristețea senin-mioritică a lupului de jertfă. Este și coautor al unei cărți de reconstituire documentar-romanțată, Peregrinările și suferințele spătarului Neculai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
cu sfaturi, în calitatea sa de economist, prietenia sa pentru oameni precum Părintele Lebret sau abatele Pierre, lupta sa pentru handicapații ale căror asociații le anima dovedesc angajamentul creștinului. Ardoarea și convingerile sale îl determinaseră să "de-vieze", să-și radicalizeze pozițiile, iar unii nu l-au urmat încă de cînd rupsese relațiile cu de Gaulle dar toți recunoșteau autenticitatea umanismului său...". Robert Buron este adesea prezentat drept "apostolul lumii a treia", iar Sékou Touré, promotorul independenței Guineei, spunea despre el
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]