1,378 matches
-
110. Inactivitatea din timpul Războiului ciudat a permis folosirea acestor aparate, folosite în general de flotele aeriene ofensive ("Luftflotte"), were available for defensive roles.. Stab./JG 1 avea sub comandă următoarele "Gruppen" (grupuri) cu efective de 80 -100 de avioane RAF a repartizat Grupul nr. 3 pentru executarea atacului. Grupul era format din Escadrila 9, Escadrila 37, Escadrila 38, Escadrila 99, Escadrila 115, Escadrila 149 cu Escadrila 214 și Escadrila 21 în rezervă. Grupul era echipat pentru atacuri de noapte și
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
să zboare în formația de forma „diamant”. În dimineața zilei de 18 decembrie 1939, ziarul londonez "The Times" a publicat istoria luptei navale de la Río de la Plata și a sabordării crucișătorului de buzunar "Admiral Graf Spee ". Câteva ore mai târziu, RAF Bomber Command a plănuit să scufunde o altă navă militară germană importantă. În conformitate cu Ordinul B. 60 de pe 17 decembrie, toate vasele militare germane erau ținte legitime, indiferent dacă erau pe mare sau în port. Bombardierele RAF au primit ordin să
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Câteva ore mai târziu, RAF Bomber Command a plănuit să scufunde o altă navă militară germană importantă. În conformitate cu Ordinul B. 60 de pe 17 decembrie, toate vasele militare germane erau ținte legitime, indiferent dacă erau pe mare sau în port. Bombardierele RAF au primit ordin să survoleze Golful Helgoland și portul Wilhelmshaven și să atace vasele militare germane, evitând cu atenție vasele civile de transport, cartierele de locuințe sau chiar continentul însuși. Primul bombardier Wellington N2960 a decolat de la baza aeriană RAF
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
RAF au primit ordin să survoleze Golful Helgoland și portul Wilhelmshaven și să atace vasele militare germane, evitând cu atenție vasele civile de transport, cartierele de locuințe sau chiar continentul însuși. Primul bombardier Wellington N2960 a decolat de la baza aeriană RAF Mildenhall la ora 09:27 cu locotenent-colonelul Richard Kellett la manșă. Escadrila 9 a decolate de la baza aeriană a decolat de pe aeroportul bazei învecinate de la Honington. Avioanele s-au organizat în formație de zbor deasupra orașului King's Lynn, de unde
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
dintre țintele britanicilor, erau ancorate prea aproape de țărm, iar Kellett a hotărât să nu le atace pentru ca să nu provoace victime în rândul populației civile. Kellett avea ordine să atace de la altidutinea minimă (10.000 ft, 3.050 m). Doctrina operațională RAF sublina că cel mai mare pericol este reprezentat de focul artileriei antiaeriene, nu de avioanele inamice de vânătoare. Slaba coordonare a "Luftwaffe" a făcut ca apărarea aeriană germană să aibă nevoie de o perioadă lungă de timp pentru prelucrarea informațiilor
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" comunicau greoi, iar domeniile lor responsabilitate se suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga credința că RAF nu și-ar expune bombardierele pericolului atacului avioanelor de vânătoare în condiții meteo care le-ar fi favorizat pe cele din urmă. Avionaele de vânătoare au primit ordinele de decolare doar când observatorii tereștri au confirmat că informațiile operatorilor radar
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
au primit ordinele de decolare doar când observatorii tereștri au confirmat că informațiile operatorilor radar sunt reale. Observatorii tereștri au descris o formațiune de 44 de bombardiere, de couă ori mai mare decât era în realitate. La 13:10, fromația RAF a zburat peste câmpiile mlăștinioase de la vest de Cuxhaven și Wesermünde și a intrat în raza de acțiune a bateriilor artileriei antiaeriene 214, 244 și 264. Cum Kellett a deviat cursul spre estuarul râului Jade și pe deasupra orașului Wilhelmshaven, bateriile
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
vânătoare germane au fost obligate să se reîntoarcă la bază, fiind aproape de limita maximă de zbor. La 14:05, celălat grup de bombardiere au ieșit din raza de intercepție. Piloții germani de vântoare au exagerat revendicând victorii aeriene împotriva bombardierelor RAF. Astfel, au fost revendicate 38 de bombardiere doborâte, în condițiile în care britanicii au pierdut doar 12 aparate de zbor din cele 22 participante la raid. Mitraliorii de pe bombardierele RAF au pretins că au doborât 12 avioane germane și au
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
germani de vântoare au exagerat revendicând victorii aeriene împotriva bombardierelor RAF. Astfel, au fost revendicate 38 de bombardiere doborâte, în condițiile în care britanicii au pierdut doar 12 aparate de zbor din cele 22 participante la raid. Mitraliorii de pe bombardierele RAF au pretins că au doborât 12 avioane germane și au avarit grav alte 12. De fapt, britanicii au doborât doar trei avioane de vânătoare germane și au avariat grav alte patru. Pentru ca să li se recunoască victoriile, piloții "Luftwaffe" au pretins
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
din flanc și cu rezervoare cu autoînchidere. Aceste considerații tactice ar fi putut, după părerea Bomber Command, să permită desfășurarea cu succes a unor acțiuni de bombardament pe timp de zi. Pe 22 decembrie, un raport al „No. 3 Group RAF” (nesemnat report) afirma: Există toate motivele să credem că o formație foarte strânsă a șase avioane Wellington va ieși dintr-un atac îndelungat și intens al avioanelor de vânătoare inamice cu foarte puține pierderi a propriilor avioane. O formație necompactă
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Baldwin a raportat că liderii de escadrile Guthrie și Hue-Williams sunt vinovați de faptul că au zburat mult mai repede decât restul formațiunilor și au rupt un formațiunea funcțională din punct de vedere defensiv. Baldwin și-a trimis raportul comandantului RAF Bomber Command Edgar Ludlow-Hewitt. Hewitt a răspuns pe 23 decembrie și a acceptat considerațiile lui Baldwin cu privire la vina liderilor escadrilelor 9 și 37, care și-ar fi „abandonat” formațiunile. Hewitt a numit această acțiune o „crimă de neiertat”, deși liderul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
pentru atacurile din lateral, dar au admis că formațiunile rigide de zobr ale bombardierelor au funcționat în favoarea piloților avionelor de vânătoare, permițându-le acestora din urmă alegerea celor mai bune poziții și unghiuri de atac. Germanii au considerat că raidul RAF efectuat la înalățimea de 3.000 - 4.900 m în condiții de zi și de vizibilitate excelentă a fost o „prostie criminală”. În raport a fost analizată și eficiența tirului artileriei antiaeriene. Schumacher a considerat că tirul AA s-a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
aeriene ale celor înfrânți pentru executarea cu sorți de izbândă a oricăror raiduri împotriva țintelor aeriene din Reich. Defensiva aeriană diurnă a fost implicată în lupte doar ocazional în această perioadă de timp. Această desfășurare a evenimentelor și faptul că RAF era capabil doar de raiduri limitate ca rază de acțiune pe deasupra teritoriului francez a condus comandanții "Luftwaffe" la concluzia că Germania este practic invulnerabilă la atacurile aeriene. Pentru menținerea ofensivei pe front, producția de bombardiere a dominat industria aeronautică, în vreme ce
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
intrat în război de partea aliaților, după ce Adolf Hitler le-a declarat război americanilor pe 11 decembrie. Eșecul operațiunii „Barbarossa” cam în aceeași perioadă a relevat că metoda de concentrare a tuturor resurselor "Luftwaffe" pe linia frontului se dovedea greșită. RAF și-a început campania de bombardamente nocturne la începutul anului 1942 și, ceva mai târziu în același an, United States Army Air Force (USAAF) și-a început campania de bombardamente diurne. Chiar și în acest moment, OKL a continuat să se
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
importanță militară dovedită. Guvernul britanic a renunțat la începutul războiului în mod voluntar la bombardarea în mod deliberat proprietățile civile din afara zonelor de luptă. Această politică a fost abandonată pe 15 mai 1940, la două zile după bombardarea Rotterdamului, când RAF a primit permisiunea să atace ținte din Ruhr, inclusiv uzinele civile care contribuiau la efortul german de război. Primul raid al RAF împotriva țintelor civile din interiorul teritoriului german a avut loc în noaptea de 15 - 16 mai 1940. Pe
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
de luptă. Această politică a fost abandonată pe 15 mai 1940, la două zile după bombardarea Rotterdamului, când RAF a primit permisiunea să atace ținte din Ruhr, inclusiv uzinele civile care contribuiau la efortul german de război. Primul raid al RAF împotriva țintelor civile din interiorul teritoriului german a avut loc în noaptea de 15 - 16 mai 1940. Pe 24 august 1940, mai multe avioane de bombardament germane au survolat Londra și au lansat bombe asupra cartierelor de est și nord-est
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
de nori. Atunci când planificatorii americani anticipau existența unui plafon de nori denși deasupra țintelor, USAAF a folosit un amestec de bombe incendiare și explozive diferit de cel folosit în atacurile de precizie, destinat masacrarii civililor asemănător cu cel folosit de RAF în bombardamentele de distrugere a populatiei inamice. În timpul atacurilor aeriene împotriva Japoniei, aviația militară americană a abandonat politica bombardamentelor de precizie în favoarea bombardamentelor teroriste efectuate asupra unor zone întinse, în principal datorită curenților aerieni foarte puternici de la limita dintre troposferă
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
în tot deceniul al patrulea. Britanicii considerau că o campanie germană de bombardamente strategice împotriva orașelor Regatului Unit, care ar fi folosit bombe convenționale și cu gaze de luptă, ar fi avut rezultate catastrofale. În momentul izbucnirii războiului în 1939, RAF dispunea doar de 488 de bombardiere de diferite tipuri, dintre care doar 60 erau de tip Vickers Wellington. Dintre celelalte, multe nu aveau o rază de acțiune suficient de mare pentru a zona industrială Ruhr (ca să nu mai vorbim de
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
zona industrială Ruhr (ca să nu mai vorbim de Berlin), nu dispuneau de armament eficient de autoapărare și aveau o capacitate redusă de transport al bombelor. Industria britanică nu începuse să producă bombe de aviație cu o putere distructivă semnificativă, iar RAF neglijase pregătirea piloților pentru atacuri de noapte sau de zi de precizie la mare distanță. Germania în schimb abandonase planurile pentru construirea de bombardiere strategice. Luând în considerație faptul că asupra industriei militare se exercitau presiuni mari pentru executarea unor
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
atacuri de mai mică amploare împotriva Londrei în nopțile de 18-19, 22-23, 24-25, 25-26 și 28-29 august. Ca răspuns la aceste atacuri, care au ucis peste 1.000 de civili în diferite orașe englezești în cursul lunii augst, Comandamentul bombardierelor RAF a organizat primul său raid de amploare împotriva Berlinului în noaptea de 25-26 august, printre ținte numărându-se aeroportul Tempelhof și fabricile Siemens din Siemenstadt. Bombardamentul a fost o lovitură politică grea dată lui Göring, care afirmase în mai multe
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
fost o lovitură politică grea dată lui Göring, care afirmase în mai multe rânduri că "Luftwaffe" capacitatea de a proteja toate orașele importante germane. Göring, aflat sub presiunea principalilor săi comandanți, în special din partea lui Kesselring, apreciind în plus că RAF este mai slab decât era în realitate, a ordonat Luftwaffe să-și concentreze atacurile asupra Londrei, în speranța că „ultimele avioane rămase” în luptă ale RAF vor fi atrase într-o luptă hotărâtoare, în care superioritatea numerică germană să-și
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
sub presiunea principalilor săi comandanți, în special din partea lui Kesselring, apreciind în plus că RAF este mai slab decât era în realitate, a ordonat Luftwaffe să-și concentreze atacurile asupra Londrei, în speranța că „ultimele avioane rămase” în luptă ale RAF vor fi atrase într-o luptă hotărâtoare, în care superioritatea numerică germană să-și spună cuvântul. Atacurile masive împotriva Londrei au început pe 7 septembrie, cu raidul a peste 300 de bombardiere după-amiază și a altor 250 în timpul nopții. În
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
bombardament zonal a avut loc o dezbatere în cadrul guvernului britanic cu privire la modalitatea cea mai eficientă de folosire a resurselor limitate de care dispunea Anglia pentru asigurarea continuării războiului cu Germania. Trebuia să se ia o hotărâre cu privire la reducerea resurselor alocate RAF în favoarea creșterii celor alocate armatei terestre și marinei, sau, dimpotrivă, trebuia să fie crescute raidurile de bombardamente strategice. Consilierul științific al guvernului britanic F.W. Lindemann a susținut o opinie susținută de mai mulți membri cheie ai cabinetului, conform căreia
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
războiului. Pe la mijlocul anului 1942, Forțele Aeriene ale SUA (USAAF) și-au deplasat primele unități în Regatul Unit și au executat mai multe raiduri. În ianuarie 1943, la Conferința de la Casablanca, s-a căzut de acord ca operațiunile Comandamentului de bombardament RAF împotriva Germaniei să fie sprijinite de USAAF într-o ofensivă combinată numită Operațiunea Pointblank. Mareșalul britanic al aerului Sir C Portal a primit comanda operațiunilor reunite americano-britanice. Ordinul primit menționa că: „Obiectivul dumneavoastă fundamental va fi distrugerea și dislocarea progresivă
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
industrial și economic german și subminarea si terorizarea poporului german până la punctul în care capacitatea lor de rezistență aramată este slăbită mortal”. La începutul operațiunii comune americano-britanice de pe 4 martie 1943, flota de bombardiere era formată din 669 de aparate RAF și 303 USAAF. În timpul operațiunilor din Europa, aparatele de zbor americane au efectuat raiduri pe timp de zi, iar încărcătura lor era mai mică decât cea a avioanelor britanice, în principal datorită volumului mai mare de armament defensiv aflat la
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]