386 matches
-
al patrulea război ruso-turc. Trupele țarului ocupă Iașii, Bucureștii și Brăila, iar Mitropolia Proilaviei își încetează activitatea. În urma păcii de la Adrianopol, din 2/4 septembrie 1829, toate cetățile din stânga Dunării, cu ținuturile înconjurătoare, au fost restituite Țării Românești. Bisericile din raialele Turnu și Giurgiu au fost alipite la Mitropolia Ungrovlahiei iar cele din raiaua Brăila au intrat în componența eparhiei Buzăului. Ultimul mitropolit al Proilaviei a fost Antim al II-lea (1821 - 1828), mitropolia desființându-se practic prin dispozițiile Tratatului de la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilaviei își încetează activitatea. În urma păcii de la Adrianopol, din 2/4 septembrie 1829, toate cetățile din stânga Dunării, cu ținuturile înconjurătoare, au fost restituite Țării Românești. Bisericile din raialele Turnu și Giurgiu au fost alipite la Mitropolia Ungrovlahiei iar cele din raiaua Brăila au intrat în componența eparhiei Buzăului. Ultimul mitropolit al Proilaviei a fost Antim al II-lea (1821 - 1828), mitropolia desființându-se practic prin dispozițiile Tratatului de la Adrianopol din 1928, chiar dacă ea a fost desființata în mod formal abia în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Antim II" (1821-1828). Episcopi de Hotin Episcopia Hotinului a fost o structură canonică sufragană a Mitropoliei Proilaviei între anii 1757(1758) - 1810. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului încorporat de turci al raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774, 1789-1792 și 1806-1810
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
perioadă de timp, la 1806, pe când era mitropolit de Proilavia, ca locțiitor de patriarh ecumenic. În 1810 este numit mitropolit de Drama, în Grecia. După cucerirea Constantinopolului de către turci, bisericile creștine construite pe teritoriul Imperiului Otoman, inclusiv cele de pe teritoriile raialelor aflate sub oblăduirea Mitropoliei Proilaviei, nu au mai avut voie să aibă turle înalte sau însemne speciale de credință, acestea asemănându-se cu vechile bazilici, drepte și fără turle. Creștinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-și construiască
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
O mărturie incontestabilă o reprezintă textul unei inscripții cioplite în piatră, în limba română scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrala episcopală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Giurgiu: Abia după Tratatul de la Adrianopol din 1829, pe teritoriul fostelor raiale sunt construite primele biserici ortodoxe, prin transformarea unor foste moschei, așa cum este cazul bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Brăila sau a bisericii cu hramul „Sfântului Ierarh Nicolae” din Giurgiu, ambele fiind sfințite în anul 1831. Numai
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
din aceste localități, fără ca aceasta să însemne și o schimbare a reședinței oficiale a scaunului mitropolitan. Până în prezent nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice faptul că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-ar fi întins și asupra celorlalte raiale turcești din Țara Românească, cu excepția raialei Brăilei. Nicolae Iorga menționa la 1928 acest fapt ca o posibilitate: "„Ismailul, unde veniseră boierii și clericii moldoveni la 1641 pentru a primi moaștele Sfintei Paraschiva, era cuprins în eparhia care se numea „a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
însemne și o schimbare a reședinței oficiale a scaunului mitropolitan. Până în prezent nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice faptul că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-ar fi întins și asupra celorlalte raiale turcești din Țara Românească, cu excepția raialei Brăilei. Nicolae Iorga menționa la 1928 acest fapt ca o posibilitate: "„Ismailul, unde veniseră boierii și clericii moldoveni la 1641 pentru a primi moaștele Sfintei Paraschiva, era cuprins în eparhia care se numea „a Brăilei și Ismailului”, împreună cu Renii, Chilia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Paraschiva, era cuprins în eparhia care se numea „a Brăilei și Ismailului”, împreună cu Renii, Chilia, Cetatea Albă, Benderul și poate chiar cetățile muntene ocupate de turci”". În schimb Constantin C. Giurescu, la 1968, consideră ca certitudine păstorirea mitropolitului Proilav asupra raialelor din Țara Românească, fără a preciza care era sursa acestei informații: "Autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea asupra tuturor creștinilor din raialele Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cetățile muntene ocupate de turci”". În schimb Constantin C. Giurescu, la 1968, consideră ca certitudine păstorirea mitropolitului Proilav asupra raialelor din Țara Românească, fără a preciza care era sursa acestei informații: "Autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea asupra tuturor creștinilor din raialele Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul, inclusiv Căușanii si Hotinul, asupra celor din Dobrogea și de pe malul stâng al Nistrului, precum și asupra celor din întreaga regiune de la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
acest fluviu, formând Ucraina hanului tătăresc, deci și dincolo de Bug." Lucrările ulterioare au preluat ideea lui Constantin C. Giurescu, pe care îl citează ca sursă, astfel încât în prezent există o cvasiunanimitate că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-a întins și asupra raialelor Giurgiu, Turnu și Orșova, deși, așa cum a mai fost menționat, nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice acest lucru. O descoperire recentă aruncă o nouă lumină asupra acestui aspect. Astfel, Catagrafia bisericilor bucureștene pe anul 1810 amintește
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
hirotonit de Mitropolitul de Cerveno, Chiril, care a păstorit Mitropolia de Cerveno cu sediul la Ruse, până în 1806, când avea să fie mutat ca Mitropolit al Dristei. Acest lucru poate constitui un argument puternic în susținerea faptului că cel puțin Raiaua Giurgiu nu se afla sub autoritatea Mitropoliei Proilaviei, ci sub cea a Mitropoliei de Cerveno. Foarte probabil că și celelalte două raiale de pe teritoriul Țării Românești (Turnu și Orșova) să fi fost mai degrabă sub autoritatea mitropoliilor de peste Dunăre (de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mutat ca Mitropolit al Dristei. Acest lucru poate constitui un argument puternic în susținerea faptului că cel puțin Raiaua Giurgiu nu se afla sub autoritatea Mitropoliei Proilaviei, ci sub cea a Mitropoliei de Cerveno. Foarte probabil că și celelalte două raiale de pe teritoriul Țării Românești (Turnu și Orșova) să fi fost mai degrabă sub autoritatea mitropoliilor de peste Dunăre (de Cerveno și Vidin), de care erau apropiate geografic, decât de mult mai îndepărtata Mitropolie a Proilaviei. Până în prezent nu există nici o informație
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
să funcționeze de sine stătător. Anul 1829 este considerat de marea majoritate a istoricilor ca anul desființării definitive a mitropoliei. De fapt acest an consfințește doar ieșirea de sub păstorirea "Mitropoliei Dirstei și Proilaviei" a ultimului teritoriu aparținând Țării Românești, anume raiaua Brăilei. Mitropolia continuă să existe, cu același nume, diferența fiind că scaunul Proilaviei devine acum doar unul nominal (fără eparhie). În anul 1840 Mitropolia Dirstei și Proilaviei își schimbă numele în "Mitropolia Dirstei", acesta fiind momentul în care scaunul de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
II- lea] a transformat proprietățile în "timâr-e". Țăranii nu dispuneau decât de o suprafață arendată "(çift)" de câteva hectare, pe care nu o aveau decât în folosință și care, la începuturile statului otoman, nu era transmisibilă decât pe linie masculină. Raiaua (țăranul musulman sau creștin înscris în registrul de recensământ drept cultivator) trebuia să îi plătească timariotului dreptul de intrare în folosință; el dădea și o dijmă din recoltă și plătea o serie de taxe pe oi, porci, pe pescuit, mori
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
să îi plătească timariotului dreptul de intrare în folosință; el dădea și o dijmă din recoltă și plătea o serie de taxe pe oi, porci, pe pescuit, mori, miere și în unele regiuni dunărene, chiar pe găini.Spre deosebire de țăranul occidental, raiaua nu a fost legată de glie și a putut să își părăsească satul de origine pentru a se stabili în altă parte. A existat o minoritate "ortakçı" care nu a dispus de această libertate de mișcare, ei fiind obligați să
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
Episcopia Hotinului a fost o structură canonică sufragană a Mitropoliei Proilaviei între anii 1757 (1758) - 1810. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului încorporat de turci raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774 , 1789-1792 și 1806-1810
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și vechea stemă a
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și vechea stemă a cetății, reprezentând un pândar cu una nouă cuprinzând trei turnuri pe un câmp auriu având deasupra turnului din
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
adăugând deasupra paloșelor o cruce argintie În 1750, mitroplitul Filotei al Proilaviei, reușește prin manevre dubioase care aveau să ducă la depunerea sa din scaun un an mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
aveau să ducă la depunerea sa din scaun un an mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei. Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei. Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care v-a rămâne în vigoare pentru următorii 40 de ani
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei. Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care v-a rămâne în vigoare pentru următorii 40 de ani: teritoriul raialei se va constitui într-o eparhie separată, care să nu fie inclusă în Mitropolia Proilaviei, iar Mitropolitul Proilav (sau un alt ierarh numit de acesta) să fie chiriarh al noii episcopii. Trecerea Hotinului sub jurisdicția Mitropolitului Proilav a avut loc
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia, ca și episcopia Hotinului, încetând practic să existe. Merită adăugat că, pentru exact același moment, când rușii luau de la turci și raiaua Hotinului, o cronică rimată de la 1769 dădea glas, plin de ironie, bucuriei românești: În acest context, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Callimachi, adresează în 1771 o gramată feldmareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski, cerând desființarea efectivă a Mitropoliei Proilaviei, mai ales că îl considera
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
enoriașii fostei eparhii a Proilaviei despre noua situație: Hotărârea nu apucă să fie pusă în practică, deoarece războiul se încheie cu Pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 10 Aprilie 1774, rușii au părăsit teritoriile ocupate, iar turcii și-au reinstalat controlu în raiale. În această conjunctură și-a reluat existența și Mitropolia Proilaviei, sub conducerea noului mitropolit Ioachim, care i-a urmat lui Daniil, mort în 1773. Mitropolitul Ioachim (1774-1780) va deveni totodată și noul episcop de Hotin, după cum reiese din o serie
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]