583 matches
-
poziția de inferioritate în care ne găsim și lezează stima de sine, greu de suportat"; ea ne arată că "nu suntem atât de perfecți sau de împliniți pe cât credem" (Wilks, 2003, p. 146). Deși conține note de răutate și de ranchiună, ea poate fi și un stimul pentru dezvoltarea pesonală. b. să ne examinăm gândurile de inferioritate. Invidia este cu atât mai violentă, susțin autorii, "cu cât ea "trezește" un ansamblu de idei devalorizante față de noi înșine, adormite până atunci, dar
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 73). Dar nu numai invidia și gelozia ne răscolesc și ne chinuie, ci și ura. Potrivit lui G. Lipovetsky (2007), departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de gelozie și de ură, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali (vezi p. 134). Ura scrie I. Filliozat (2006b) este "acumularea unor sentimente de nedreptate, de suferință, de frustrare care n-au găsit o cale de rezolvare" (p. 124). Ea se exprimă prin dorința profundă de a-i face
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele tipice sunt: • comentează de departe; e ironic, dialoghează puțin; nu spune, ci arată, iar celălalt trebuie să înțeleagă. Subiectul manifestă (limbaj nonverbal): • privește cu coada ochiului; brațe încrucișate; se lasă pe spate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din punct de vedere emoțional. 43 Fr. Lelord și Ch. André (2003) consideră că există două modalități defectuoase de a controla mânia: Explozia: este cazul acceselor de furie pe care le regretăm, care provoacă certuri inutile, lăsând în urmă o ranchiune persistentă; resentimente, răni sufletești; eventual, consecințe nefaste pe termen lung în ceea ce privește relațiile noastre cu ceilalți; Inhibiția: sunt momentele când "înăbușim" complet mânia, disimulând-o față de ceilalți, uneori, chiar față de noi înșine. De altfel, tot acumulând mânie nemanifestată ("inhibată"), putem ajunge
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
comportamentul. Invidia, gelozia, resentimentul sunt exemple clare În acest sens. Shakespeare le-a Înțeles perfect mecanismele, și aș fi putut ilustra această carte numai cu exemple din tragediile sale. Richard al III-lea ne spune povestea unei inteligențe deformate de ranchiună. E primul lucru pe care ni-l explică eroul cărții, imediat ce cortina se ridică, iar explicația sa e atât de frumoasă, Încât o voi transcrie În Întregime: Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat, Prin soarele lui York, În toi
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pot descifra În inima acelei jungle că s-a dorit crearea unei grădini sacre, care «să nu se asemene cu alta», să nu semene decât cu «ea Însăși»”. Exemplele pe care le aleg sunt niște metafore. Un sentiment de ură, ranchiună, rușine, invidie poate schimba complet viziunea asupra lucrurilor. El se transformă În determinantul cel mai Înalt În ierarhia psihologică, și urmează să vedem de ce nu trebuie să fie așa. 7 Stilurile afective, care sunt construcții biografice elaborate, fac parte din
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Fruntea grea În palme Și am plâns am plâns...1 Ideile, așa cum am spus Înainte, provin din zona dorințelor. Perechile taciturne obișnuiesc să comunice mai mult atunci când le invadează o dorință. Cea de a face rău, de exemplu. Furia și ranchiuna sunt elocvente. La fel dorința de a face o impresie bună În societate. Orice om nesuferit la el acasă poate deveni o „Încântare” când merge În vizită la altcineva. Există sentimente care blochează limbajul. Plictisul e unul dintre ele. Frica
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
sociali plătiți în sistem privat. E o COMPETIȚIE la care am invitat toată presa de orice fel din județ, trecând peste orice fel de reținere și renunțând la ierarhizări ab initio. Ar fi, zic eu, o dovadă că nu port ranchiună nimănui, că-mi exercit rolul de președinte UZP și de promotor al unei profesii care va mai avea căutare un timp, elitistă (și etilistă !) prin ocupație, subculturală prin pregătirea actuală. Radiografia momentului mi-ar "spune" că cel puțin jumătate dintre
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
situații aritmie cardiacă. Soluții: să Învățăm să punem limite, să tragem granițe, pentru a nu ne lăsa vampirizați de către celălalt. Astfel riscăm să ne supunem patologiei celuilalt și să devenim victima sa și apoi să ne afundam În agresivitate și ranchiună. Adeseori Îi putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar Îi putem salva! A lua rolul de salvator este mai degrabă un semn al slăbiciunii Ego-ului. Atunci când ne crește nervozitatea, se impun două Întrebări: sunt eu oare persoana care
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
e la fel de puțin comod pentru puținii prieteni care i-au mai rămas. Teoretician al acțiunii, el e, În realitate, un static. Un leneș, un caracter slab, care ascunde sub aceste măști tot ce detestă mai mult: dezgusturile sale, disprețurile, scârbele, ranchiunele, ororile, urile. Cu toate acestea, nota dominantă a spiritului său e... elegia. Nu-i rămâne, desigur, decât să se accepte tel-quel și să lucreze În spiritul harurilor sale Înnăscute. Să lucreze scriind și transferând aceste contradicții unor personaje fictive. Colac
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-a lungul evoluției sale istorice, ea a suferit, dar a și a provocat mari modificări în ceea ce privește fenomenul literar în ansamblu, născând discuții asupra
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
distincte. Discutând, spre exemplu, motivația auctorială a parodiilor, se observă lesne că ea diferă de la o epocă la alta, de la un curent literar la altul, de la un autor, înzestrat cu o personalitate puternică și un orgoliu pe măsură, la altul. "Ranchiuna" față de contemporani generează rareori parodii, dar când o face cu folos poate fi iertată (vezi cazul lui Aristofan)... Între parodia care vizează criticarea aspră a modelului și parodia ca omagiu adus acestuia, procedeele, în fond, nu se modifică. "În roman
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe dos care debutează în Antichitate pentru a-și dezvolta potențialul semantic în Evul Mediu vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității poate și fiindcă acela e momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". O contrapondere a lucrurilor grave, serioase, din sfera dogmatismului religios și a dominantelor de putere. Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității fiindcă acela va fi momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în care mass-media și-a spus cuvântul cu precădere. În carte sunt prezentate, în detaliu, opiniile multor ziariști români și italieni. Așa se face că în urma "polemicilor" exagerate, în sufletul românilor s-a dezvoltat în mod progresiv un sentiment de ranchiună sau de ură față de italieni. Foarte mulți dintre "noii cetățeni" au fost supuși de către italieni la abuzuri. În mintea multor români, cu precădere tineri, imaginea pozitivă a italienilor de persoane binevoitoare a fost înlocuită cu aceea de "exploatator" la locul
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
români și politica din Italia. Cât privește atitudinea comună pe care o observăm față de angajamentul politic este o puternică fragmentare și un individualism exacerbat. În general, cei care se află într-o situație mai grea îi privesc cu invidie și ranchiună pe cei care au reușit să obțină o poziție socială mai prestigioasă. Ajutarea acestor norocoși, poate prin acordare propriului vot, este pentru mulți români de neconceput. Situația în care românii își dau votul proprilor conaționali este o situație atipică, care
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
și slab organizate". Dar dacă acesta este tabloul, acestea sunt erorile comise, acestea sunt lacunele, sau de-a dreptul cenzuri conștiente din partea presei, ne mai putem mira că în sufletul românilor s-a dezvoltat în mod progresiv un sentiment de ranchiună, poate chiar de ură, față de italieni? Că ei s-au simțit și se mai simt poate folosiți ca țap ispășitor? Cheagul de sentimente, experiențe negative, preocupări, acumulate în memoria colectivă nu pot fi înlăturate ușor. Mulți dintre "noii cetățeni" au
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
un singur lucru, și anume să-l aibă numai pe el ca împărat. Patimile geloziei, urii și invidiei, nutrite până la exasperare i-au intensificat creativitatea în inventarea răului care, accentuându-se neostoit, l-au făcut să lase deoparte acțiunile de ranchiună împingându-l la acte inumane, inspirate de propria-i natură brutală. Persecuția liciniană (320-324) s-a desfășurat în mai multe etape, strânse între ele. Inițial s-a limitat la alungarea creștinilor de la curtea sa, asemenea predecesorilor săi, trimițându-i în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndelung ani întregi ura în ei și acum vărsau veninul pe tot ce era în jur. Cred că tatăl meu Dumnezeu să-l odihnească în pace, care făcuse multă pușcărie pe timpul cât fusese declarat chiabur, nu ar fi avut atâta ranchiună fiindcă așa după câte mi-l amintesc, era un om cu multă rațiune și ar fi ales cât a fost rău în vechea societate și cât a fost făcut pentru oamenii acestor meleaguri și mai ales ce este bine de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
roman sau, dacă preferă autorul, în acest Pohem de iubire care este Zenobia"252 confirmă nu numai valoarea cronicilor, ci și permanența valorii. Monica Lovinescu devine în timp o constantă a literaturii. Din nefericire, munca îi este răsplătită uneori cu ranchiună, răzbunare, minciună, prietenie falsă. Tuturor le răspunde, dacă nu cu indiferență, atunci cu iertare. Dan C. Mihăilescu surprinde fățărnicia ce înconjoară cuplul Lovinescu-Ierunca, subliniind zădărnicia dorinței de a schimba mentalitatea intelectualului român: "în ciuda invidiilor stârnite, a nesfârșitelor intrigi de salon
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fondatorului ei, Franco Rocchetta, apoi Liga lombardă și altele, iar din 1990, Liga Nordului care a minat pozițiile DC, avînd în fruntea ei un șef populist, demagog și carismatic, Umberto Bossi, care a știut să dreneze perfect nemulțumirile, temerile și ranchiunele, fluturînd stindardul etno-naționalismului21. Norii s-au strîns deasupra "balenei" pînă cînd furtuna a izbucnit, iar ea a fost ucisă. La alegerile din martie 1992, ea obținea încă 29,7% din sufragii; în martie 1994, puțin peste 11%, și 10% la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru Israel 25. Ceva inedit în Franța iacobină. Între 1956 și 1967, aproximativ 235000 de evrei din Africa de Nord s-au stabilit în Franța, fugind din Egipt după criza Suezului, din Maroc, Tunisia și Algeria în timpul decolonizării. Aceștia nutresc o puternică ranchiună față de arabi, pe care-i consideră responsabili pentru exilul lor. Pe deasupra, evreii nord-africani au foarte multe ramificații familiale în Israel și își proiectează propria existență în exil asupra israelienilor, temându-se ca aceștia să nu fie și ei obligați să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
spre învățătură. Nu poți rămîne ignorant cu un asemenea maestru. Poți să înveți iubirea și e aproape destul, suficient. Căci cine are dragoste are totul. N-am văzut dragoste în politică, doar o sfîșiere de hiene, o continuă luptă și ranchiună. Dar Cerul se cucerește fără luptă și ăsta e țelul ce ne trebuie. El nu cere nimic, dar oferă totul. Și-atunci de ce să te agăți de lucruri mereu schimbătoare și nu de "Schimbătorul Neschimbat", cum îi spunea Aristotel inspirîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de frivolitate și de bunăvoință, cât exacerbarea conflictelor interumane, contorsiuni ale invidiei, neplăcerea de a contempla succesul și fericirea altora. Departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de ură și de gelozie, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali. Solicitudinea mercantilă este iluzia care ascunde războiul veninos al fiecăruia contra tuturor, bucuria imorală de a vedea distrusă fericirea altora. Putem numi acest model Nemesis, după numele zeiței vechilor greci care personifica răzbunarea, trimisă acum să lovească în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se structura ca turbo-consumerism, prin estomparea mitului iubirii eterne, descalificarea idealurilor de sacrificiu, înmulțirea relațiilor temporare, a instabilității și a dispoziției pentru schimbare. Consum sentimental care este orice în afară de euforie, într-atât se însoțește cu sentimentul vidului, al decepției, al ranchiunei, al rănilor intime. Așadar, dacă există un consum hedonist, există și o dimensiune seismografică a hiperconsumului dominată de alternanța repetată a fericirii cu tristețea, a exaltării cu depresia. Sex performant, sex emoționaltc "Sex performant, sex emoțional" Să ne întoarcem la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]