602 matches
-
invitat. Dacă mă invită omul, cu mare plăcere. Dar mi-e greu să cred... Eu, unul, nu-i port ranchiuna absolut deloc", spune Oreste, nebăgând mâna în foc însă că și reciprocă e valabilă. Nu știu dacă el îmi poartă ranchiuna, e dreptul lui să facă ce vrea. Eu mă pot doar disocia de prieteni când văd că o iau pe alta cărare decât aceea pe care vreau să merg eu, dar asta nu încurcă relația afectiva dintre noi. Din păcate
Oreste: Nu-i port ranchiună lui Badea. Reacția vedetei Antena 3 este incredibilă! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34368_a_35693]
-
dintre noi. Din păcate însă, noi nu prea mai avem nimic în comun", a concluzionat Oreste. Mircea Badea a reacționat pe Facebook, după ce a citit interviul. Acum am văzut că ultima jigodie declară într-un interviu că nu-mi poartă ranchiuna pentru că m-a insultat, calommniat, înjurat pe mine, pe camarazii mei și, desigur, si pe familia mea. Tupeu de băsist abject... Coae, concentreaza-te: să te ferească Zamolxe împreună cu Iustin Pârvu, Doru Bem și Coști Ioniță, alături de top zece rețete
Oreste: Nu-i port ranchiună lui Badea. Reacția vedetei Antena 3 este incredibilă! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34368_a_35693]
-
Faptul că îi antipatizează pe Mircea Cărtărescu și pe H.-R. Patapievici e una (oricărui autor îi e îngăduit să aibă rivalitățile sale), dar faptul că această antipatie e tradusă în pamflet (și încă într-unul nesemnificativ, ilustrând mai degrabă ranchiuna decât expresivitatea) e cu totul altceva. Ce pare să-l irite în cel mai înalt grad pe Nichita Danilov e succesul altora (pe seama căruia pune, de obicei, propriul său insucces). Un paragraf ca acesta, de pildă, referitor la fosta echipă
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
lui Frunzetti. L-a apăsat toată viața faptul că era mic de statură, de unde, cu exemplul lui Napoleon în minte, nevoia de a adopta o atitudine autoritară, de a-și impune deciziile. Numai că de la o vreme, destul de îndelungată - exceptând ranchiunele care îl traversau (și nu erau puține!) nu mai lua nimic în serios. Arta devenea un pretext de amuzament, un prilej de circ și de farse ieftine, un obiect al derizoriului, spre satisfacția mediocrilor și submediocrilor care dispuneau de masmedia
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
Băsescu fusese enunțată de Cristian Tudor Popescu, într-o intervenție la Romania Tv, încă de la ora 17. Conferința de presă a lui Andrei Chiliman a avut loc la ora 19. Andrei Chiliman crede că Antonescu s-a lăsat dominat de ranchiune și considerente personale, continuând războiul cu conducerea PNL sector 1. Primarul a amintit că Vlad Moisescu a fost cel care l-a propus pe Antonescu pentru postul de președinte PNL și a regretat că ”un om care vorbește atât de
Chiliman: Antonescu este interimarul lui Băsescu la conducerea PNL () [Corola-journal/Journalistic/41702_a_43027]
-
o pregăteam de ani de zile în minte, o scrisoare în care mi-am vărsat tot veninul care-mi curgea prin sânge. Nu știu cum m-am putut încumeta s-o trimit, fiindcă după ce am recitit- o m-am speriat de propria ranchiună, de oribila mea ingratitudine, și totuși ura aceasta care-mi clocotea în piept a fost mai puternică decât șovăiala, și până la urmă am pus scrisoarea la cutie. În primele ceasuri care au urmat am crezut că lumea va sări în
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
al PSD, Ion Iliescu, a calificat, miercuri seara, „regretabilă“ „E în general regretabil că un tânăr, ca el, a sucombat la o vârstă, cum să spun, încă tânără. E și un om talentat, eu nu am avut niciun fel de ranchiună din acest punct de vedere față de oameni ca Pațurcă. Era exprimarea simplă a unor poziții, și asta vroiam după Revoluția din Decembrie. Am vrut democrație, asta înseamnă și diversitate de opinii“, a spus fostul președinte, citat de Agerpres. Trupul neînsuflețit
Ion Iliescu regretă moartea prematură a lui Cristi Paţurcă () [Corola-journal/Journalistic/49222_a_50547]
-
le faci educație copiilor în lumea unde mîncatul brînzei cu cuțitul intră, încă, între marile păcate, și mult, mult calm. Energia pe care Olguța, Dănuț și, antrenată încet-încet, Monica o consumă în joaca par excellence fără finalitate, fără memorie (fără ranchiună, deci) e, de fapt, energia cheltuită de Teodoreanu să-și scape povestea de capcana locului unde nu s-a întîmplat nimic. Pare că toate ale casei, de la slujnici și slujnice la părinți și acareturi nu-i așteaptă decît pe acești
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
Și omul a creat Universul, trad. din franceză de Alexandra Corina Stavinschi, Editura Curtea Veche, București, 2012, 462 pag. Deși născut în capitala Vietnamului, a cărui memorie beligerantă nu privește cu ochi buni spiritul american, Trinh Xuan Thuan nu poartă ranchiună culturii omonime, dovadă doctoratul de astrofizică obținut la Princeton, alături de activitatea didactică la Universitatea din Virginia. Singurul detaliu care te poate duce cu gîndul la o reacție de împotrivire e opțiunea de a-și scrie cărțile în limba franceză, idiom
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
și afirmă că ar fi capabil să stabilească �o listă complectă de relații și prietenii numai din lectura cărților de critică". Lucrurile au evoluat astăzi: lectura articolelor critice nu mai oferă doar oglinda prieteniilor literare, ci dă lista completă a ranchiunelor și dușmăniilor. Unii recunosc sincer: nu pot să-l sufăr pe X, nu pot să-i sufăr pe cei care... Răsfoirea cărții se transformă într-o simplă verificare, întotdeauna izbutită, a idiosincrasiei. Îndeobște urechiștii alunecă oportun printre capriciile proprii și
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
îi reproșa lui Kierkegaard că nu știuse să găsească o formă de expunere mai laconică și mai sistematică. Pe scurt, îi imputa prolixitatea și fuga de idei. Kierkegaard a fost atît de lezat de aceste constatări că i-a purtat ranchiună lui Heiberg pentru tot restul vieții. Tocmai teoreticianul celor trei stadii ale evoluției spirituale - estetic, etic și religios - nu putea să separe o judecată estetică critică de propria sa reacție etică. Oricît ni s-ar spune că Sau-sau nu
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
iar "eșecul, o problemă de compoziție, apoi una de transcodaj, după care, una de situare și, în cele din urmă de evaluare" (7). Este vorba, în viziunea autoarei, despre o operă apărută "din idealizarea naivă a literaturii propangandistice și din ranchiuna canonică față de formulele estetizante contemporane", compusă "în mod deliberat pe "nu" și pe "invers", dar nu la modul experimental al avangardelor, ci la modul acuzator al victimologiei". Jurnalul lui I. D. Sîrbu este văzut și discutat din perspectiva a ceea ce
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
totul. Cît despre stuporoși, aceștia nu scriu decît sub bruschețea unei tensiuni de care vor să scape notînd- o. E cazul memorialisticii în ipostaza de cazan în clocot, cînd motivația stă în ușurarea de o stupefacție, în eliberarea de o ranchiună sau în lecuirea de o suferință. Ei sînt anancaști și catarctici, adică scriu sub fatalitatea unui impuls de care se achită prin defulare: aruncă un lest spre a alunga otrăvurile interne. Lor li se potrivește vorba aceea că răutatea își
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
care-aș căuta să arăt cum citește un personaj dostoievskian (e vorba de citirea Confesiei) și ce implicații poate avea, pentru el, actul lecturii (vă amintiți, nu?, că Ippolit, după lectură, se sinucide, mai bine zis ratează, spre hazul și ranchiuna tuturor, o sinucidere prost pusă la punct). Dar sufletul meu de acum, cel diurn și cel nocturn, e mînjit, ziua cu întîmplări penibile (de cînd am venit în Iași mă zbat și bat la uși abia întredeschise, în vederea aducerii Tamarei
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
manuscris. Știa că este vizat, fiindcă era secretul lui Polichinelle în mahalaua literară bucureșteană. - Trebuie s-o public. Dacă o refuz pentru lipsă de talent, fiindcă nuvela este fără talent și inspirație, se va spune că n-o public din ranchiună. I-a dat drumul. Lovitura de sabie a lui Horia Lovinescu a fost o lovitură în apă". Cinismul: "Pavel Pavel (îl) întîlnește pe Geo Bogza la un spectacol teatral maghiar. Ploua cu găleata. Geo dă telefon la Academia RPR ca să
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
nefiresc de spilcuit, cu șuvițele de păr bine întinse pe chelie, vesel și vorbăreț. Se poartă din ce în ce mai lejer cu mine, il ne se mouche pas du coude. Teribil acest parvenit sadea, fără principii, din specia Take Ionescu; nu-mi poartă ranchiună pentru că l-am dat deoparte, așteaptă să mă plictisesc, să plec, să pier. Pas cu pas înghite tot județul, aparent modest și popular. Mai ales popular. Mă uimește dialogul lui cu sătenii, parcă e de-al lor. Dar nu e
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
rău mă făcea nebun de bucurie sub bolta cerului pur. XXVIII. De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau cu ardoare cucernică: te-am trimis de la Ana la Caiafa cu ranchiună, cu lacrimi în ochi, în adâncul pământului, cu totul. XXX. Metehnele bîtrâneții Mironosiță multiubită ai jucat un rol prăpădit povestind baliverne despre dragostea mea foarte rară în toiul nopții; n-ai ce să-i faci este simplu ca bună ziua, ca
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
apar. În vreme ce lui Dan C. Mihăilescu însuși nu-i rămâne decât opțiunea publicistică - asumată, ce-i drept, cu delicii - de a le comenta prezența în spațiul editorial. Să nu se înțeleagă de aici că aș bănui, în spatele acestui instantaneu, vreo ranchiună subtil travestită. Nici gând! Doar o complet justificată nostalgie. Cum nu numai Nicolae Manolescu, dar și Cornel Ungureanu sau Eugen Negrici lovesc în forță, cum tinerii cronicari își amintesc de adevăratele mize ale criticii literare și emit, în ritmuri din ce în ce mai
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
a doua. Din păcate, dl Andreescu nu face altceva decît să corecteze o imagine subiectivă cu alta încă și mai subiectivă. Mica istorie A.C.-P.A.C. din anii ’90 a dlui Andreescu trebuie luată sub beneficiu de inventar. E multă ranchiună și mai sînt și multe inexactități în descrierea pe care dl Andreescu i-o face dnei Lovinescu spre edificare. Nu lipsesc nici răfuielile personale ale dlui Andreescu (cu O. Paler, de pildă), transformate în situații istorice. „Cam așa arată istoria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
pe spate pe toți ca un tsunami?” (pp. 436 - 437) De fapt, cheia acestei spovedanii se află în chiar prima propoziție. În acel firește, literatură, care înseamnă orice altceva decât literatură. Înseamnă amiciții, înseamnă relații, înseamnă sociabilitate, înseamnă invidii, înseamnă ranchiune, înseamnă tabere, înseamnă grupuri de influență. Dar nici pe departe literatură. Or, dintre toate, Mircea Cărtărescu se pricepe (și cât de bine se pricepe!) numai la aceasta din urmă. Șocul pe care l-a produs, la apariție, primul volum din
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
nostru, desigur. O părere diferită a exprimat dl Octavian Paler: nu avem nici polemici reușite, nici pamflet reușit, acesta din urmă fiind o specie literară extrem de dificilă și în care cei mai mulți eșuează. Românul este bine dotat, în schimb, pentru bîrfă, ranchiună, bășcălie și nu are vocația dialogului. Sîntem prea pătimași ca să fim buni polemiști, nu duelăm cu floreta, ci lovim cu parul, avem mentalitate de sectă. Nu înțelegem că substantivul adevăr ar trebui folosit numai la plural: adevăruri. Dl Andrei Cornea
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
Eroi care nu au făcut caz de rezistența lor, ca Ioana Bassarab, cunoscută graficiană dintre războaie, sunt uitați, ca să le facă loc oportuniștilor de vremuri noi. Dezamăgirile de soiul ăsta sunt presărate peste tot, în carte, de cele mai multe ori fără ranchiună, și fără judecăți. Pentru cineva care ajunge soțul unei fete cu ochi albaștri pe care, cândva, a întrezărit-o ca într-un vis și care i-a apărut, de mai multe ori, nălucire salvatoare, în celula de la Uranus, e limpede
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
înapoiez? pentru că ea continuă cu farsa și cu fandoseala și spune că mi-o trimite pe cea mai drăguță, iubitule, pe care eu o adăpostesc cu un suspin de recunoștință, în timp ce o văd intrând colerică, atacându-mă cu toată puterea ranchiunei acumulate, lovindu-se de pereții mei cei mai intimi și vulnerabili, cu înspăimântătoarea precizie a științei durerii. Este zadarnic, știu, însă renunț să mai încalc regulile: e vorba doar de un joc, un joc și atâta tot, o simplă distracție
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
ce nu știe și nu poate e să imprime o direcție europeană acestui partid cu obsesii totalitare și capacitate de manevră limitată la valori primitive precum lăcomia, meschinăria și ura. Nu poți duce o campanie întreagă bazân-du-te doar pe resentiment, ranchiună și o mult prea vizibilă dorință de revanșă. N-ai cum să fii un partid cu impact serios dacă nu faci dovada practică a onorabilității. Or, la nivel de conducere, aceste lucruri sunt resimțite dramatic. Geoană s-a lansat bezmetic
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
fost condiția criticii: este critica o artă sau o știință? Veșnica dilemă! În tinerețe, triumfa un principiu euforic, posibil a fi rezumat în formula aceasta: critica este din fericire o artă. Pentru E. Lovinescu asta era critica: o artă. Toate ranchiunele și polemicile lui sunt împotriva celor care cred într-o critică științifică, de la M. Dragomirescu la H. Sanielevici și alții mai mărunți. Poartă un război continuu cu ei și nu s-a împăcat nici mai târziu cu această concepție universitară
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]