454 matches
-
cu voce subțire, dar hotărâtă ca a unui general în fața armatei, încât toți cei prezenți au început să râdă în hohote. În timpul nenumăratelor și epuizantelor marșuri strivea praful sau mocirla drumurilor cu bocancii cazoni mult prea mari, cocoșat sub povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el însemna viața. Nu cânta pur și simplu, oficia un ritual. Atunci, ochii încercănați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste care au rulată în formă de potcoavă, pături de campanie decolorate și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de carne de pasăre. Ținea arma automată pe piept cu o mână, cu degetul pe trăgaci, iar în cealaltă mai avea încă sticla cu vin. I-am luat-o încet din mână, m-am ridicat, i-am pus sub cap ranița, i-am luat picioarele încălțate în cizme (pe atunci militarul în termen purta cizme de piele, cel puțin, la arma aceasta) și l-am culcat. Dormea așa de adânc încât nici n-a simțit când l-am mișcat. Rică nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și ne-am aruncat în mașină. De atâta precipitare, am lăsat baltă orice moșmondeală și am uitat la vatră cele 10 truse pentru situații extreme. Peste trei ore am văzut cu groază că în rucsacul de fițe, luat în locul marii ranițe, nu erau decât legitimația de Blind Person, parfumul Pleasures Intense, un pix, biscuiții Bega și niște șervețele. Am trecut val-vârtej prin Boșorod și, în drum spre Luncani, la o exploatare forestieră, am aflat că n-avem nici o șansă pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Târziu, după închisoare, am anunțat că-i despăgubesc de zece ori pe cei de la care am luat cartofi, porumb de fiert. N-a venit nimeni, dar a venit Securitatea. Plecasem dimineață din sat, pe întuneric. Parcă mă trăgea cineva de raniță să nu mă duc la bordei, să mă-ntorc în sat. Nu înțelegeam senzația asta pe care n-am mai avut-o. Moșu și nevasta nu erau la bordei. Spălaseră rufe. Am desfăcut ranița. Au venit și ei cu rufele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
întuneric. Parcă mă trăgea cineva de raniță să nu mă duc la bordei, să mă-ntorc în sat. Nu înțelegeam senzația asta pe care n-am mai avut-o. Moșu și nevasta nu erau la bordei. Spălaseră rufe. Am desfăcut ranița. Au venit și ei cu rufele ude. Le-am zis să le-ntindă la umbră. I-am lăsat să facă mâncare și-am adormit. M-am trezit în rafale de automat. Securitatea! Când am auzit “Salt înainte!”, am stat în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lui de intervenție în cazul Spiridon. Atâta s-ar fi cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
concentrare de la Coltano, unde aveau să fie Închiși cei ce luptaseră pentru Republica din Salò. Distracția principală a băieților din Fundătură era să adune tuburi goale de cartușe și felurite resturi, care după 8 septembrie nu lipseau: caschete vechi, cartușiere, ranițe, uneori cartușe Încă neatinse. Pentru a utiliza un cartuș Încă bun, se proceda așa:. ținând tubul În mână, se introducea proiectilul În gaura unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Chiar În seara aceea, la nouă. A fost o după-amiază târzie, văratecă și vlăguită, cu mare agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În orele acelea de amurg, ne simțeam cu toții niște eroi, eu mai mult decât toți. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Da? - făcu viziriul. Ei, nu contează. Uitați-vă și voi spre Dunăre și când vedeți mult praf, noi suntem. Episodul 70 SPRE MOLDOVA Pregătindu-se ei, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture, să plece dintr-acest oraș unde mulți soldați purtau în raniță bastonul de pașă, iar alții chiar capul vreunui pașă căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
porthartul lui uzat erau câteva scrisori, fotografia unei femei blonde împingând un landou și ținând un băiețel de vreo trei ani de mână și fotografia unui grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și le-a pus în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto micuț, care este pe polița din iatac, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să scrie în "jurnalul" pe care îl destinase "remediilor din plante" pe când eram în Brodocul siberian. Mare a fost bucuria copiilor când într-o seară, Gerhard, întors din Cingaly, unde avusese de ridicat niște materiale pentru spital, a scos din raniță un atlas al lumii editat la Petersburg în 1905 și mai multe fascicole dintr-o carte în limba franceză care, puse cap la cap, au reconstituit în parte "Mizerabilii" lui Hugo. A fost greu să îi trimitem la culcare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Sătenii parcă părăsiseră locurile. — Ne ducem pe pustii locuri! zise doctorul Andronescu, râzând cu toată fața-i ca o lună plină, săltându-și burta ca-n undoiri de val. După ambulanță venea o căruță cu doi boi. În căruță, între ranițe, stătea un moșneag: din când în când atingea boii cu sfârcul biciului și atuncea i se vedeau ochii, apoi părea că-și închide obrazul în sprâncenele-i stufoase și-n barba-i zbârlită. Câțiva soldați, cei mai slăbiți de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sa experiență din săptămînile anterioare Îi spunea să nu se Încreadă În nimeni, poate doar cu excepția japonezilor. — SÎnt În Shanghai - dar sînt pe vasul Idzumo. — Pe Idzumo? Frank sări din scaunul lui de pînză. Apucă o cutie de tablă din ranița lui și se servi cu generozitate din tigaia cu orez. Între Îmbucături, Își clătină lingura spre Jim. — Copile, cine ești tu? Basie...! — Nu pe Idzumo, Jim. Cu mîinile lui albe, Basie alese o bucată de cărbune din sacul de sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea să-și Împartă mîncarea cu tinerii soldați care apărau podul. În altă parte...? La Nantao erau docuri, dar de ce să vrea japonezii să-i mute din Shanghai? Jim o urmări pe doamna Vincent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
provocată de prea multă mîncare. În acel moment, printre ramurile copacilor, văzu chipuri care se Întorceau spre el. Șase soldați chinezi trecură pe lîngă avioanele abandonate, mergînd pe drumul de centură. Erau chinezi din nord, Înalți, cu oase grele, purtînd ranițe pline și uniforme albastre, vătuite. Aveau la bonetele moi steluțe roșii În cinci colțuri, iar conducătorul lor avea o armă automată un model străin, cu un butoiaș cu răcire cu aer și magazie tobă. Purta ochelari și era mai tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Peter Hille a lăsat un mănunchi restrâns de versuri. Poezia lui e scurtă, construită din patru, cel mult opt rânduri, fiindcă spațiul alb de la îndoitura dintre două foi de ziar și albiturile de la marginea gazetelor pe care le purta în raniță, erau limitate și prea înguste, ca să cuprindă mai multeă Cred în valoarea miniaturilor lui Peter Hille, căruia îi trebuiau numai câteva rânduri, ca să închidă în ele cântecul unei mierle, și tot atâtea cuvinte i-au trebuit, pentru ca să cuprindă întreaga pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Așa îmi imaginez și eu, spuse absent Ignatius. Dorea ca Myrna să se ridice din pat. În curând mintea ei va dori să dezgolească și alte lucruri. Oricum, trebuia să plece din casă. Se băgase în dulap unde căuta o raniță pe care mama lui i-o cumpărase pe când avea unsprezece ani pentru o excursie dezastruoasă de o zi la o tabără de băieți. Scormoni printr-un teanc de indispensabili îngălbeniți, ca un câine care caută un os, aruncând izmenele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sări de pe cearșaful umed, spunând: — Am încercat să te descriu prietenilor mei din grupul de terapie colectivă. Lucrând în camera aceasta, izolându-te de societate. Mintea aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi făcut un mare serviciu plănuind să se recăsătorească. Legăturile astea oedipiene începuseră să mă apese. Aruncă yo-yo-ul în raniță. Se pare că ai trecut netulburată prin sud. — De fapt nu m-am oprit în drum nici un moment. Am condus aproape treizeci și șase de ore, am condus și am tot condus. M-am oprit la un local pentru negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel amar, vreun protest bine ticluit sau așa ceva? Nu merită oboseala. Vor trece săptămâni până să le înțeleagă. Ignatius ținea lăuta și trompeta într-o mână și ranița în cealaltă. Ai grijă să nu scapi dosarul cu foi volante. Conține jurnalul meu. O fantezie sociologică la care tocmai lucram. Este opera mea cea mai comercială. Are posibilități admirabile de film, dacă ar cădea în mâinile vreunui Walt Disney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deja) Antichristul lui Nilus; Dragomirov crezuse În acea carte ca În Noul Testament. (X petrecuse nu puține nopți cu dînsul - fie-i țărîna ușoară - discutînd despre Rusia, despre Dumnezeu, despre revoluție și moarte, despre femei, despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile-i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pămîntești. X compară cele două cărți. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
izbucnit În urale, asemenea celorlalți călători, cînd trenul s-a pus În sfîrșit În mișcare. Vagonul lui, Împins și tras de colo colo, fusese strecurat Într-o garnitură care, iată, se aș ter nea la drum. Neamțul a scos din raniță o bucată de pîine și două mere și i le-a Întins: — Trebuie să-ți fie tare foame, ia și mănîncă, i-a spus el ungurește. Cum, s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]