27,753 matches
-
Aproape blondă, bluză și fustă, sandale fără toc. Cam neglijentă, poate. - Nu te-am mai văzut de-atâta vreme... - continuă ea cu vocea tărăgănată. Era opt sau nouă, sau, poate, zece. Era întuneric, deja, și cald. Pe lac, câteva felinare rare. Probabil, ultimele bărci. - Tot acolo lucrezi? - făcu ea. - Tot acolo. Mergeau pe marginea lacului, încet, mână în mână. Ea aștepta. Seara era sfârșite. - Nu cumva te-ai căsătorit între timp? - îl întrebă. - Nu, n-am făcut-o - și râse. Dar
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
lui '43 se apucase de altă treabă: să traducă în românește versurile pentru copii ale lui Haim Nahman Bialik (1873-1934), clasic al poeziei ebraice moderne. într-un răstimp de peste doi ani se învrednicește să tălmăcească 29 de bucăți, cu unele rare și mici izbutiri, datorate mai curînd întîmplării decît priceperii, din care reproducem trei. Floarea din ghiveci Se uită-n grădină O floare din glastră, Ce șade stingheră Aci, pe fereastră. Sunt multe flori colo Ce surîd la soare. Ea, singur-aicea
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
prin orice mijloc" ar fi fost "o lichea talentată", Mihail Sebastian, un prezumțios și îngâmfat, "care face pe pontiful ajuns la definitiva înțelepciune" (1932). Excepția o reprezintă Emil Botta, în care vedea "un mare poet, un actor fin, un suflet rar, un tip de secolul XVIII, un întârziat printre noi și reactualizat de poetica modernă, cea de azi" (1932). Petru Comarnescu are o viață literar-artistică și socială foarte bogată: publică în mai multe reviste, traduce Straniul interludiu de O� Neill, se
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
cea de a doua parte a poeziei gravitatea capătă o pondere din ce în ce mai însemnată, dicțiunea lirică își acutizează tonurile, latura serioasă se face simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ajutat. Mașa se trăsese lângă geam și zgâria ceva pe sticla înghețată. M-am lipit de ea. I-am luat mâna și i-am apăsat-o pe fereastră. Palma deschisă își lăsase semnul în chiciura ferestrei. Sticleau, de-afară, luminile rare ale orașului. - La cât e autobuzul tău? m-a întrebat. - Mai aștept două ore. - Al meu peste un ceas. Se posomorâse. S-a întors spre mine. - Mă conduci la autobuz? - Stau cu tine, altceva ce să fac. - Nu să stai
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Și știu că n-o să-nvie nicicând a doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
casele de piatră și-o umbră încet mișcîndu-se pe aleea din margini de oraș - ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
iese poezia! Ce nevoie e aici de patalamale, de tot snobismul acesta care circulă sub forma informă a falsei culturi? Dinescu este, cred, poetul nu numai cel mai talentat dar și cel mai inteligent, vorbesc de acea inteligență artistică, deosebit de rară, imposibil de învățat. Adevăratul pericol ce-l pîndește este: rezistența, pe care o opune deteriorării trupului său trecut feroce prin viață, cît va dura? El știe. Văd în librării o carte de versuri cu titlul: Poeme europene!!! Stimate domnule Lucian
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
că Mihail Sebastian avea o personalitate ieșită din comun, „magnetică”, fie că multe dintre femeile acelor ani aveau un adevărat cult al libertății, al trăirii momentului. Sau, și mai probabil, ambele explicații sunt valabile: avem cu toții tendința să valorificăm lucrurile rare, efemere, interzise chiar - așa cum trebuie să fi părut multe iubiri atunci; pe de altă parte, nici măcar o astfel de iubire nu se îndreaptă spre oricine, ci spre cel care are puterea de a fascina. Ne-ar plăcea să credem că
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
auzit șoptind într-o dimineață o dimineață din acelea în care ieșind te simți ca și cum un ftizic și-ar împrăștia respirația umedă drept pe fața ta ceața începuse să bată spre roșu alt răsărit criminal altă noapte pierdută trecătorii erau rari și se opreau fără să știe de ce “nimic nu mai merge” mi-am spus cu gîndul să reintru în casă frigul însă mi-o luase înainte mereu îi reușea asta mă făcea să-mi simt corpul prea mare oricît de
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
competenței și abilității editorului, în anii comunismului, a reușit să apară fără nici o tăietură - unică performanță! - cele 22 de volume impunându-se monumental. După ce a publicat corespondența de familie, Niculae Gheran adună acum corespondența cu confrații și nu numai, cu rare excepții, ea având un caracter exclusiv documentar. Scrisorile lui Rebreanu sunt în genere ceea ce numim „lettres d’affaires”, n-au expresivitate și relief în comparație cu ale unor contemporani, precum Tudor Arghezi sau Ion Barbu. Autorul e prin excelență pragmatic, lăsând prea
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
din Orbitor. Autobiograficul filigranat într-un fel de conștiință metafizică, straniul halou oniric, anatomicul misterios și senzual, abiogeneza ca debusolare a materiei vii, dependența eminamente senzorială față de obiecte transformă "bizara aventură de a fi om" în aceea cu mult mai rară și aleasă de a fi scriitor. M. Blecher se stinge din viață la 31 mai 1938, la 29 de ani și, după cum bine intuia Pompiliu Constantinescu, chiar dacă nu a avut meritatul succes la public, îi rămîne, cu siguranță intact, acela
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
din piele - din pielea numită București. De aici, din această disperare, vine "pactul cu diavolul" - plecarea la Vichy ca reprezentant al guvernului român pe lîngă cel al mareșalului Pétain, atît de reproșat de curînd. Ionescu e însă unul din foarte rarii scriitori care n-are nevoie de o apărare înverșunată, fiindcă se apără singur - Prezent trecut, trecut prezent e o carte în care greșelile sînt recunoscute și răscumpărate, iar alegerile personale - asumate și ele, cu ineluctabilul și definitivul lor. Eugène Ionesco
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
idee minunată că l-ați inclus acestei ediții pe cel ce ostenise pentru cea dintâi fără să fi apărut într-însa Acest fecior de clăcaș de la Holda, din ținutul Neamțului, e unul dintre cărturarii moldoveni cei mai reprezentativi. De o rară distincție sufletească, el ilustra câteva din marile virtuți ale neamului nostru: în primul rând dragostea de țară și de tot ce-i românesc, până la jertfa de sine; apoi o dărnicie nespus de largă și caldă, mai presus de cea a
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
cretă. Vrând nevrând, aceste gânduri nu se vând și stau în rânduri, date-n pârg printre verdețuri, într-un târg ce n-are prețuri. Pe-o tarabă mai îngustă, nu se-ntreabă, nu se gustă. Și ce miez de poamă rară au sub coaja lor amară! Ai chipul celui de-nceput, după tiparul lui de lut? Ori ești ales dintre reziduri cu-atâtea petice și riduri? Și dacă altă cale nu-i, nu cumva tu ești Tatăl Lui? Așa cum ești, trufaș
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
fel de boală a contractat Rilke după înțepătura cu spinul de trandafir. Cînd le-ai recitat din "La steaua" au zis toți, deși nu știau nici un cuvînt românesc, "Eminescu seems to be a great poet." Mai departe, încet, cu pași rari, de plimbare, ai scris în gînd niște versuri oarecare pe care nu le-ai mai trecut în caiet. Acasă te aștepta camera cu poza lui Böll și telefonul care sună uneori. Cînd nu te simți prea bine ești înclinat să
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
istorii, poeme spânzurate în aer. Deodată am remarcat că eram singură în sufragerie. M-am grăbit să-i ajung din urmă pe entuziaștii membri ai Asociației ghioceilor. Se strânseseră cu toții în sera cu geamuri viu colorate unde erau expuși ghiocei rari și într-un loc special "Gigantul" din Anglia, G. Elwesii, după numele cultivatorului său. Era multă forfotă și zumzăit, ca într-un stup de albine. Îmi era greu să respir și îmi era frică de un atac neașteptat de tuse
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Wollzeile. O stradă care trebuie nu parcursă - deși are pasaje tainice, cu mici papetării și magazinașe de vis - ci mai degrabă citită. Cerșetorul într-o seară de duminică, la ieșirea din metrou, văd primul cerșetor din Viena, unde specia este rară. Are fața congestionată și e deosebit de murdar. Duhnește. Trece pe lîngă oameni cu mîna întinsă. O fetiță drăgălașă de vreo 13 ani îi spune: Ich kann ihnen meine Jause geben, pot să vă dau gustarea mea. Scoate din rucsac un
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
mașinile nu mai claxonau pentru ca singurul sunet care se înălța deasupra cartierului să fie doar țiuitul chemător al tocurilor ei înalte, cu al cărui timbru polisemantic fiecare bărbat se simțea inspirat să facă o conversație de neuitat, cu multe cuvinte rare, poate neologisme pe ici pe colo, poate ultima conversație lumina se concentra deja doar în cătușele gleznelor ei de sidef ce se grăbeau să dispară pe o stradă întunecată în acea matrice ecoul glisa cum într-o gură roșie o
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de a "zugrăvi ... peisagii" al eroului din Remember și al lui Pantazi: Mi-aducea uneori aminte de acel tînăr englez a cărui tristă istorie am scris-o. Avea același fel neprețuit de a tivi descrierile de călătorii cu amănunte istorice rare; și el ținuse să întrebe fiecare colț de tărîm sau de apă la ce fusese în trecut martor, îmbinînd pretutindeni priveliștea de azi cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
examinăm mai de aproape această frază cu lupa (re)lecturii. Izbitoare este în primul rînd poziția ei în text: chiar în mijlocul portretului pe care naratorul îl face lui Aubrey de Vere; precedată imediat de fraza interogativă "Poate fi plăcere mai rară pentru cei care s-au împărtășit cu evalvie întru taina trecutului decît să întîlnească în carne și oase o icoană din veacuri apuse?" (p. 36); urmată imediat de pasajul despre asemănarea dintre lorzii englezi pictați de Van Dyck și tînărul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
manuscris capitolul său din Antigoethe, nu aveam să fiu de acord cu rechizitoriul său prin care îl condamna pe poetul gânditor de a fi sacrificat Legea pierzându-se în desișul legilor. Vedeam și continui să văd în Goethe operând o rară forță cosmogonică. Poetul era un născător de lumi. El nu avea de ce să cultive Legea în idealitatea sa abstractă, hegeliană, asemenea lui Noica. Și iată un ultim exemplu din experiențele anilor mei de formație universitară. Unul dintre magiștrii cărora le
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ca și în întâlnirile din cenaclul Cercului literar, tăcut, dar incitându-ne la reflecție, la discuție, prin simpla sa prezență, deși îl petreceam în lungi plimbări pe sub arinii din Dumbrava Sibiului, din care aveam să păstrez în amintire doar prea rare cuvinte ale sale, nici eu, nici ceilalți cerchiști n-am devenit "blagieni". Mă văd în acel trecut al anilor de formație alături de el, asemenea discipolului alături de călugărul geometru Fra Luca Pacioli, necăutând nici spre el, nici măcar spre scrierile sale și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
porneau mai multe coridoare. întrebă încotro să apuce. I se arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe butonul de aceeași culoare. La etaj, rămăsese doar o singură linie: Linia lui. Vroi să rămână în lift și
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
il dédaigne délivrer au public", dar despre care se zice că ar fi "très riche" (p. 179) - că exercita asupra celor tineri o influență "en quelque sorte magnétique" pe care "ar fi fals să o judecăm prin simpla enumerare a rarelor sale scrieri" (p. 180) - nu-s oare o serie de ironii ale autorului? (Dl. Platon le consideră... laude!) 4. Dar și mai explicit este citatul pe care l-am menționat noi - și pe care il reține și preopinentul nostru. Iată
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]