1,514 matches
-
zise ea, te face să pari superficial, neinteresant și... Cu buzele strânse, capul înclinat, șuvițele de păr negru căzându-i pe față, și un zâmbet fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede, pentru că tu ești mult mai bună și meriți mult mai mult. Mi-am încrucișat brațele. — Îți ești datoare cu asta, Clio. Și-n orice caz... — Ce? Ne, ne, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-n orice caz... — Ce? Ne, ne, ne. Eu vorbeam despre Pierduți în spațiu, serialul de televiziune original, nu de mizeria aia de remake din anii ’90. Ne, ne, ne. Am coborât privirea la paharul de cocteil. — Cam ești un tocilar ratat, zise ea din nou, în exact același fel, dar de data asta întârindu-și cuvintele cu o lentă, inevitabilă încuviințare din cap. Am ridicat din umeri. — Ooo! făcu ea. Zâmbetul răutăcios al lui Clio e cu totul altceva - marginile surâsului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trebuia să descifrez în "gunoaiele" de la poartă. Spatulele, crochiurile, vopselele, chinese watercolors, paletele aruncate nu mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea, peste orice putere de îndurare, faptul că nu mai vedea să picteze. În cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-a alege, Ana." Să mă fi gândit că-și pregătea suicidul, să-mi fi explicat singură de ce se simțea om finit? Nu mai era momentul de derivă de la Toronto, cînd l-am întors din suicid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mâna ei fină cu degete lungi și arcuite, în care ține mereu o floare, îi incită simțurile de mult amorțite, dar nu-și poate ieși complet din țesătura deasă și troglodită a condiției lui. E un impostor și un cavaler ratat. Lancea și sabia lui sunt internetul, celularul și metroul. Singurele instrumente de care se ajută să iasă din suficiența de zi cu zi. El nu admite și nu-și recunoaște iubirea pentru Pulcheria pentru că îi e frică. O spaimă existențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai amintește? Probabil că nu, nu era ceva foarte definit și, de altfel, bărbații nu prea țin minte istoriile scurte sau tentativele nereușite, nu sunt ca femeile, care rămân cu mintea încețoșată, încărcată numai cu astfel de crâmpeie absurde și ratate. De mult a îngropat toate lucrurile și întâmplările; probabil odată cu disertația despre boală și iubire a lui Krokowski, îi evocă amintiri aparent fără nicio valoare și semnificație. Totuși memoria le reține parcimonios, cu aerul că le-ar fi abandonat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
una din zile, unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu fiecare iterație o traumă veche. E posibil ca memoria mea neîncăpătoare și selectivă să amestece realitatea cu visul? Oare unde se duce memoria unui vis pe care nu ți-l amintești la trezire? Sau ce se întâmplă cu visele ratate, ce n-au putut fi visate? Poate că visele nevisate sau neconsumate pătrund în memoria ta într-un timp neprecizat, ca o secvență de realitate. E posibil ca prietena mea să fi avut cândva același vis ca și mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ani am făcut până acasă și, apucând odgoanele cu ambele mâini, porni, cu cătunul smuls cu greu din pământ, înapoi, la drum... D acă am urât ceva mai mult pe lume a fost școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era silă de mine însumi, de foșnetul lanurilor de porumb, atât de întinse, atât de verzi încât l-am întrebat odată pe tata când se termină porumbul. Niciodată mi-a răspuns el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cred că dăduse colțul! Mioara trebuie că era prin Paris, undeva în Montparnasse. Eu sunt ultimul! se auzi o voce. Vă salut din mers! Polițistul îl îmbrânci. Era Gustav. La fel de ramolit și vioi, ca pe vremuri. Așa cum eram, unul mai ratat decât altul, fără nicio lumină în suflet, trecători anonimi, în școala cu ferestre sparte și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și fără o vorbă am recitit corespondența noastră, datată cu 50 de ani în urmă. În clipa aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poliția ar descoperi cadavrul, eu aș fi vinovatul ideal. În felul acesta, rețeaua lor ar fi scutită de bănuiala unei morți suspecte. De ce eu? Pentru că aveam aceeași vârstă, aceeași înălțime, aceeași culoare a părului, mintea destul de sucită - și viața destul de ratată - pentru a zămisli planul de a-mi schimba identitatea cu cea a lui Olaf. Cine le putuse oare sugera să mă aleagă pe mine? Vecinii, colegii, prietenul care mă invitase la serată, oricine. De ce trebuia el să-l sune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta doar în schimbul unui mic gest nebunesc, tovarășe General, te a ispitit cu darul lui de orator ratat. Cred că e destul de echitabil, în ideea că vremurile se vor schimba, că valorile vor fi răsturnate, că albul va fi considerat negru, că binele se va transforma în rău. Privește afară pe fereastră și spune-mi dacă ceea ce vezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
umple paharul. Oare ce va spune lumea dacă busc se va da jos din scaunul cu rotile și se va aventura pe străzi de unul singur? Să spună ce vrea, gata cu ascunzișurile, cu jocurile de culise. Turnători împuțiți, politicieni ratați, hoți, mincinoși, delapidatori, uite cum-necum ați făcut-o și de data asta, v-ați învîrtit, și tot voi ați ați pus mîna pe ciolan. O să-mi spuneți că puteam s-o fac și eu, dar mi-a lipsit curajul, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cet...țenilor s-au reflectat masiv în sondaje și au condus la schimb...ri în componență guvernelor, la înlocuiri de premieri. Se pot desprinde câteva concluzii. Una este c..., desi intrarea în Uniune este o șans... istoric... ce nu trebuie ratat..., ea nu este o curs... ușoar... (ceea ce unii întreprinz...tori încep s... simt... tot mai mult...) și, ceea ce import... mai mult, funcționarea în...untrul Clubului reclam... munc..., seriozitate, respectarea unor reguli de bâz... - ceea ce numim „economie competitiv...”. Numai astfel vom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
asocieze, detașându-se de ceea ce au scris și trecând de aceeași parte a baricadei ca mine, dintr-un devotament sincer față de literatură. În sfârșit, mai există un motiv care m-a făcut să pierd atâta timp cu citirea unor scrieri ratate, un motiv care nu mai ține de simțul răspunderii, ci de o plăcere a spectacolului. Cărțile pe care le-am parcurs constituie un carnaval al prostiei omenești, al prostiei care stă ascunsă în fiecare om, prost sau inteligent, și așteaptă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-vă morții, țigani, / Iar ziceți că n-aveți bani!“, nu se puteau abține să nu-l complimenteze: — Popă trebuia să te faci, Valer dragă, cu glasul ăsta fain, că iaca, nu avem popă vrednic la noi, la... — Psst, făcea preotul ratat, arătînd grav cu mîna că om fi petrecînd noi În familie, dar ne găseam În casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi, dar postul lui era post și i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi că pun câinii pe tine și-i spun dirigintei să-ți scadă nota la purtare, nerușinato! A mai adăugat stăpânul. Odată ratată șansa unicei speranțe de a-l salva pe Costi, surioara, cu privirea în pământ, pășea mașinal pe drumul către casă, vizibil preocupată de modalitatea evitării unui scandal, dureros pentru ea, din cauza foamei. I-ar fi promis că-l duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ale fizicii, ale psihologiei. Există niște legi speciale: ale cadavrelor de amintiri; legi doldora de ecuații care se zvârcolesc, țipă, mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat din spaimă în marea spaimă, o tăcere care ar urla etern? Andra cocheta însă cu absurdul și nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am încercat s-o conving de contrariu. I-am explicat faptul că erai un soț fidel, responsabil și atent. Mi-a spus, aproape în manieră englezească, faptul că fidelitatea unui soț nu este altceva decât un lung șir de ocazii ratate și mi-a argumentat că un individ cu asemenea înclinații protestatare nu are timp să fie, ca soț, responsabil și atent. Sau, ca să fiu riguroasă, îți ofer un citat din Gilda: "Un soț preocupat de aventurile... muzicale ale unui găinaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
surpriză, nu mi-a fost atins niciun fir de păr. Îmi împrospătasem aerul titlurilor de depravat și pușlama și eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de chinez ratat. Geniul feminin, lovit în amorul propriu, poate fi mai eficient în demolări chiar și decât unul ca mine, insul împopoțonat cu toate titlurile râvnite de un muritor de rând aflat la vârsta țâncismului. La inevitabilul extemporal în care noi, băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că un domn pe care nu-l mai văzusem eram cineva, făceam mereu cunoștințe cu oameni noi și căruia directorul i-a așezat respectuos scaunul sub fund, m-a invitat la o voroavă și a început cam așa: "Bine mă ratatule, mă răgălie periculoasă, dar de când mori tu de grija prieteniei dintre popoare?" Nu știu cum s-a făcut, dar s-a nimerit ca și tata să fie prin preajmă. Era chiar în fața biroului directorului. După ce n-am reușit să-i fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară, grădina se deschide privirilor noastre, rece și golașă. Ca de obicei când mă însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă și riguroasă, o fac numai pentru că trupul meu a învățat deja, prin infinite repetări, disciplina ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Arm începuse să vină la el să îl inițieze în qigong, o lumină i se aprinsese undeva, în adâncul sufletului. Amintirea Irinei nu îl mai necăjea ca-n trecut, când era de ajuns să își aducă aminte de căsnicia lor ratată, ca să își piardă buna dispoziție pentru mult timp... Nici chiar amintirile cu peruca arămie zburând la coșul de gunoi a lui Sorin Lumânărescu nu-l mai deranjau prea tare; doar lumea, în definitiv, nu începea și nu se isprăvea cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Gheorghe Grigurcu Pe palierul ființei artistului cuvîntului, "deopotrivă tenace și fragilă, trufașă și umilă, spontană și contrafăcută, sinceră și mistificată, candidă și perversă, inaccesibilă și dezgolită, glorioasă și ratată", după cum o adnotează, cu o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
îl poartă prin Parisul ultimelor decenii, orașul spre care migrează toate talentele lumii. Aici, la cafeneaua Saint-Medard ("singurul loc din Paris unde totul este posibil"), domnul Cambreleng, marele editor fără editură, îi convoacă pe autorii săi (cinci sau șase scriitori "ratați" veniți din spații diferite) spre a le da sfaturi și a-i ajuta să traverseze câteva "frontiere umane". Personajele sunt scriitori care trăiesc sub tirania scrisului și e firesc ca în carte să fie dezbătute numeroase chestiuni de literatură (sinceritatea
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]