720 matches
-
bazat pe liniște, pe pace și pe valorile morale universal valabile. În lume este loc pentru toți oamenii! Important e să nu ne pierdem busola de orientare, să păstrăm mereu în inimi și suflete credința că viitorul omenirii se va reașeza pe temelii solide. Stimată doamnă și colegă Scrisoarea trimisă d-lui Oprea se află la mine, domnia-sa mi-a trimis-o special, cedându-mi dreptul de proprietate, deși nu mi-a fost adresată direct. Cer și de la dvs. învoirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau, aplaudând acel gest, profund uman, al celor doi. Desprinzându-și mâinile, degetele, delicate și ușor, ca un frumos nor, bântuind cerul unei zile de vară, s-au desprins, unul de altul, frumoasa deținută reașezându-se pe scaunul de pe care se ridicase, iar șeful statului Ioio,întorcându-se la pupitru și continuându-și lecția de educație, pe care o dădea, locatarelor închisorii, dar, și lumii de telespectatori. A urmat un scandal enorm. Răscolitor. Parte din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cu toate că nu era prea curios din fire, de data aceasta, drumețul, întârzie cu privirea asupra hârtiei, ca un steguleț, pe iarbă. Privea insistent. Se ridică, făcu doi pași, se plecă, smulse mesajul vremii din capătul crenguței, reveni pe bancă, se reașeză și începu să citească: Nu m-a învățat nimeni. M-am învățat singur să iubesc. Să fac dragoste. Doar o dată, i-am văzut, pe mama și pe tata, făcând lucrul ăsta. Ea s-a așezat pe spate. Și a desfăcut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Prima comandă a celui care dădea startul. "Pe locuri!" Și mi s-a scurs toată puterea. "Fiți..." Un zgomot din celălalt capăt al dreptunghiului. Campionii luaseră startul prea repede. Tensiunea fusese prea mare pentru ei. Lîngă noi, celelalte echipe se reașezau cu cîteva bătăi leneșe și rare pentru a-și domoli nervozitatea. "Dă-ne drumul", i-am spus băiatului care imediat a lăsat barca liberă. Am vîslit de cinci, șase ori și am simțit că îmi recapăt puterea. Mai trecusem prin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făptura ale cărei acte sunt controlate exclusiv de talamus. Și-o imagina cu mare ușurință pradă unei comoții nervoase. Continuă s-o supravegheze din umbră. La capătul celor zece minute, fata se ridică, se destinse întinzându-și brațele și se reașeză. Își scoase pantofii și, răsucindu-se, se întinse pe iarbă. În clipa aceea îl văzu. ― E-n regulă ― îi șopti Gosseyn. Eu sunt. Cred că m-ai auzit venind. Desigur că era o minciună, dar cum fata sărise în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
făptura ale cărei acte sunt controlate exclusiv de talamus. Și-o imagina cu mare ușurință pradă unei comoții nervoase. Continuă s-o supravegheze din umbră. La capătul celor zece minute, fata se ridică, se destinse întinzându-și brațele și se reașeză. Își scoase pantofii și, răsucindu-se, se întinse pe iarbă. În clipa aceea îl văzu. ― E-n regulă ― îi șopti Gosseyn. Eu sunt. Cred că m-ai auzit venind. Desigur că era o minciună, dar cum fata sărise în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rău, îl cunoșteam destul de bine... Nu era un om aprins, era echilibrat, de cuvânt, și mai curând vesel. Familia e distrusă... Dumitale cum îți mai merge? Cum te-mpaci cu noua locuință? Dan dădu să răspundă ceva, însă Peppin se reașeză la birou. Avea caracteristica oamenilor care vorbesc mult: asculta puțin. La etaj, în biroul primului redactor, discuția se lega mai greu. Fratele lui Peppin, Pavel, fiind de mic în preajma unei persoane vorbărețe, devenise taciturn, iar Procopiu, care avea o nevastă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau oricine, iar acum mi-a spus că i-a dat plicul. Între Nicu și Alexandru, să mi se dea voie să-l cred pe Nicu. M-am sculat în picioare, dar, amintindu-mi că n-am corset, m-am reașezat repede, fiindcă mascam mai bine lipsa obiectului de îmbrăcăminte și cred că m-am înroșit puțin. Se vede însă că a observat imediat, fiindcă a rămas cu ochii la rochia mea și tocmai la talie. De ce m-ai căutat luni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așteptă - de data asta nu chiar atât de mult - , iar apoi se îndreptă în grabă către tufișul des care ascundea puțul liftului. Îi acționă mecanismul și, neavând nici o reacție nici de acolo, se întoarse încet la locul unde aștepta Hedrock, reașezându-se pe jilțul ei. Era palidă, dar liniștită. Nu se uită la Hedrock, dar îi vorbi fără frică: - Ai intenția să mă asasinezi? Hedrock clătină din cap nerostind nici o vorbă. Acum regretă mai mult ca oricând că a fost silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu multă atenție: ― Hei, Innelda, dar văd că ți-au apărut niște riduri pe obraz. Sper că nu te lași doborîtă de ultimele evenimente. ― Niciodată nu mi-am jucat rolul cu mai multă prudență, răspunse ea. După ce întrerupse legătura, se reașeză și, lăsîndu-se pe speteaza scaunului, se gîndi încordată: "De ce să nu-l aleg pe el? Nimic n-ar putea rezolva mai ușor criza actuală decît o căsătorie rapidă, dar cu multă pompă". Făcu o pauză, încruntîndu-se la amintirea opiniilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mod neglijent brațul să atîrne de partea cealaltă, În speranța că voi pipăi, voi atinge, voi mîngîia poate genunchii acelei fetișcane pe care o iubeam În tăcere. Fără să scoată o vorbă, mama mi-a luat mîna și mi-a reașezat brațul pe scaunul din față! Era noapte, credeam că nimeni nu va vedea nimic... O jumătate de oră mai tîrziu, mi-am Încercat iarăși norocul. O nouă intervenție a mamei! Nici vorbă să pot atinge genunchii fetei! Dar despre mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adune Gudrun diseară. Trebuie să aibă o misiune În viață, altfel Își pierde propria-i identitate“. De data asta Însă eram interesat personal de salvarea manuscriselor, pentru că acum făceam parte din editură: „Dar Gudrun nu-i În stare să le reașeze, o să pună foile greșit, În alte dosare decât trebuie“. „Dacă te-ar auzi Diotallevi, ar exulta. Or să iasă cărți diferite, eclectice, Întâmplătoare. E În stilul diabolicilor.“ „Dar o să ne trezim În situația cabaliștilor. Milenii Întregi până să găsim combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mi-a fost strecurat sub un maldăr de hârtii după expirarea termenului limită ? Inima începe să-mi bubuie tare și apuc draperia, pentru a-mi regăsi echilibrul. Dacă n-am făcut nici o greșeală ? Simt că totul se crapă și se reașază în alte forme în jurul meu. Dacă Arnold nu a înregistrat împrumutul intenționat - și a făcut să pară că a fost vina mea ? Reiau, ca o bandă în buclă, conversația cu Arnold. Când i-am zis că nu-mi amintesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cuvintelor sale... El este unica noastră șansă, el este Mesia, el este ultimul mare învins al cerului... A venit, a văzut, a luptat, a învins! (Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să te ții pe rând, când cu o mână, când cu alta... PARASCHIV: Am vrut să te omor astă-noapte... (Scrâșnind.) Era cât pe ce să te omor astă noapte... MACABEUS (Continuă operațiunea cu sticlele.): Și? Ai adormit? PARASCHIV: Da... MACABEUS ( Reașază câteva cioburi.): Din moment ce nu m-ai omorât... (Sparge o sticlă.) aș putea spune că mi-ai salvat viața... PARASCHIV (Aruncă găleata și se agață și cu cealaltă mână; MACABEUS prinde găleata din zbor.) MACABEUS: Așa! Acum ai tot ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e periculos. BĂRBATUL CU ZIARUL (Desfăcându-și nodul cravatei.): Mă tem c-am exagerat și noi puțin... DOAMNA CU VOAL: Măcar o fi-nțeles? BĂRBATUL CU ZIARUL: Să vedem... Poate că măcar de data asta tace. BĂTRÎNUL CU BASTON (Se reașază, epuizat ca după o luptă): Iar se usucă! Mă-ntreb ce are de asudă-n halul ăsta. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chiar atunci, se auzi o voce din sală: —Violet! De când nu te-am mai văzut! Violet se roti pe un călcâi, răsucindu-și gâtul cu puțin mai mult avânt pentru ca pletele sale lungi să se arcuiască și apoi să se reașeze într-o perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt ani de zile. Mă tem că ne-ai prins într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca un geamăt scăzut, și repetă numele: „Mike, Mike“, scoțând sunetul ca pe-un vaier prelung, tăios. Rămase lângă cadavru, ciudat de dreaptă și de rigidă, și sunetul continuă să-i iasă din gâtlej. Îngrijitorul păși repede În fața ei și reașeză cu delicatețe pânza, acoperind ambele răni și apoi fața. Femeia se Întoarse spre Brunetti, iar el văzu că ochii ei erau plini de lacrimi, dar mai văzu ceva În ei ce nu semăna cu nimic altceva decât cu teroare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept și scrutează mulțimea cu ochii care aruncă flăcări prin găurile cagulei. - Ți-aș recomanda să privești display-ul, scriitorule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
puțin jenată, fără să-l privească. - Este normal să se întâmple așa, Iuliana. Nu suntem roboți. Avem trup și în el avem suflet... Mai mult ori mai puțin sensibil, după cum am fost născuți și educați, desigur, o liniști Eugen. Se reașeză și el pe scaun și o privi cu înțelegere și multă afecțiune. Poate că ea s-ar fi bucurat nespus de mult să-i vadă ochii în acele momente, dar nu-l privea. Avea ochii închiși și părea adânc gânditoare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sub bărbie, de parcă i-ar fi fost frig și încerca să-l cheme pe Moș Ene în ajutor, fără prea mare spor. Gândurile toate se împotriveau să rămână la locul lor, în cutiuța secretă a sufletului, așa că începură să se reașeze ca frânturi din viața ei. „Părinții mei au fost model în toate. Nu au greșit cu nimic nimănui, iar eu și Tinu am fost preocupați numai de învățătură..., nu am bătut maidanele și nici nu am trecut pragul cluburilor de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
scaun. Nu vreau să aud de așa ceva! Nu mă bucură vestea aceasta, doctore... Îmi pare rău. Știu că îmi dorești doar binele, dar nu pot accepta în ruptul capului... - Stați puțin, vă rog! se ridică și Eugen, după ce abia se reașezase. Nu am ajuns încă la București. În plus, vă aduc la cunoștință că există și bănci de organe. Cu ceva noroc, poate vor fi acolo și retine... Am vorbit cu doamna doctor Maria Eftimescu, specialista noastră. M-a asigurat că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lacrimile-i mari ce se rostogoleau ca mărgăritarele în lumina puternică a soarelui ce pătrundea de afară. Iuliana venise lângă ea și o strângea în brațe, încercând s-o liniștească. Eugen îl forțase blând cu brațele pe Iustin să se reașeze pe scaunul de pe care se ridicase, intenționând să vină lângă Laura... * Doamna Lucreția era mai ocupată ca oricând. Nici nu mai avea timp personal de când Iustin fusese internat la spitalul în care lucra fiica ei. Laura era aproape zi și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]