1,394 matches
-
cu o economie de piaț), în m)sura în care principiul auto-ajutor)rii are libertatea s) acționeze în cazul celei din urm). În cadrul unei microteorii, fie ea a politicii internaționale, sau a economiei, motivația actorilor este mai curând asumat) decât realist descris). Presupun c) statele caut) s)-si asigure supraviețuirea. Asumpția este o simplificare radical), f)cut) de dragul construirii unei teorii. Problemă care se ridic) în cazul asumpției, ca întotdeauna, nu privește adev)rul ei, ci mai degrab) dac) ea este
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Bălan, Constantin Călinescu, Viorel Cosma Tigan, iar încercări dramatice Pavel Bellu și Marin Chelu. Publicistica e ilustrată de Sever Dumitrașcu, Sanda Someșan, Gh. Bulgăr, Ileana Șuta, Mihai Mihăilescu, Florin Druță, Constantin Antohi. Comentariile Camus și natura umană și Charles Baudelaire - realist sunt scrise de Aurel Popeangă. Ion Apostol se ocupă de Brâncuși, T. Blajovici de Titu Maiorescu la Theresianum, Octavian Chisăliță de câteva prezențe critice la „Viața literară”. Mai interesant este compartimentul rezervat interviurilor - cu Nicolae Balotă, D. Micu, Gheorghe Grigurcu
GAUDEAMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287174_a_288503]
-
perioada de constituire a acestei culturi. Ele s-au menținut și au înflorit îndeosebi după 1837, când filosoful R.W. Emerson formulează o adevărată declarație de independență intelectuală. Aspirația spre sinteză a lui G. este certificată și de lucrarea Romanul realist în secolul al XIX-lea (1971), scrisă în colaborare cu Sorin Alexandrescu, acesta semnând secvența despre realismul critic. Sistematizat cu rigoare, studiul acoperă devenirea prozei romanești în secolul al XIX-lea, direcționându-și expunerea asupra unuia dintre constituenții tradiționali ai structurii
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
ci doar balada, care se transformă în nuvelă. Apoi, romanul e un gen greu, care presupune o anume cultură. Structura noastră socială - spune criticul - era de așa natură, încât se opunea acestui „import”. Romanul este o expresie a spiritului burghez, realist, iar noi am avut o burghezie abia către sfârșitul secolului al XIX-lea. Lectura era un apanaj al clasei boierești, mai ales al femeilor, fiind preferate cărțile franțuzești. Lipsa publicului larg, doritor să citească romane originale românești, îl împiedica pe
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
maximul În formularea agendei de politică externă. Cum Își conciliază europenii poziția de a cruța viața unui criminal cu nevoia de a purta războaie Împotriva unui inamic? Mergând singuri Răspunsul Administrației Bush la „perceputul pacifism” european este „hai să fim realiști”. Într-o țară În care majoritatea oamenilor cred În „ochi pentru ochi”, nu este surprinzător că politica externă americană se bazează pe criterii diferite de a trata cu adversarii. Soluția americană combină paternalismul de modă veche cu mâna-forte. Ne răsplătim
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
exercițiu li se cere să treacă, pe rând, prin ipostaza de a se așeza pe trei scaune, primul fiind „scaunul viitorului”, în care vor exprima liber cele mai mari și mai optimiste planuri de viață și profesionale; al doilea - „scaunul realistului”, în care persoana, când se așază, este invitată să descrie rezultatul cel mai probabil al vieții și carierei proprii; în etapa celui de-al treilea scaun („al criticului”), persoana descrie ce o împiedică să-și îndeplinească traseul profesional și general
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
probleme, să devină mai independent și să-și stăpânească emoțiile și comportamentul. Relația dintre părinți, cadre didactice și copii cu dizabilități trebuie privită pozitiv, iar pentru acest lucru e nevoie de respectarea cătorva reguli. Părinții și copiii trebuie să fie realiști În așteptări. Trebuie luate În considerare vărsta copilului precum și alte circumstanțe. Trebuie recunoscute atât sentimentele copiilor cât și ale părinților sau ale cadrelor didactice. Copilul trebuie implicat În luarea deciziilor și trebuie alese situațiile la care poate să participe. Uneori
PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maricica HUȚUPAŞU, Elena NECHIFOR, Elena PORFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2162]
-
pentru a surprinde secvențe din viața unui oraș, unde, ca pretutindeni, multe drame se petrec. Realistul și Fantezistul, două personaje de alegorie, își pledează fiecare cauza în „tragicomedia” Iov, de contaminație pirandelliană, dar și cu momente de commedia dell’arte. Realistul, de profesie autor dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă. Fantezistul, și el în căutare de subiecte, complică lucrurile, văzând în nefericitul soț un Iov al zilelor
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Georgescu, „Desfășurarea”, „Scânteia”, 1952, 25 decembrie; Lucian Raicu, „Moromeții”, CNT, 1955, 36; D. Micu, „Moromeții”, CNT, 1955, 50; S. Damian, Un complicat: Ilie Moromete, GL, 1956, 18; D. Micu, Drama individualismului în „Moromeții”, CNT, 1956, 29; Note ocazionale în favoarea romanului realist socialist (interviu), VR, 1957, 6; Savin Bratu, Cronici, I, București, 1957, 219-237; Iosifescu, Drumuri, 242-268; Crohmălniceanu, Cronici, 366-391; Matei Călinescu, Iluzie și realitate, GL, 1958, 29; I.D. Bălan, „Îndrăzneala”, LCF, 1959, 18; N. Tertulian, O nuvelă valoroasă dedicată eliberării, GL
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Marele singuratic”, R, 1972, 4; D. Micu, „Marele singuratic”, „Scânteia”, 1972, 9 137; Matei Călinescu, Farmecul literaturii, RL, 1972, 31; Al. Piru, Perspectivă critică, RL, 1972, 32; Gheorghe Grigurcu, Clasicismul operei lui Marin Preda, F, 1972, 8; M. Nițescu, Un realist modern, VR, 1972, 8; Caraion, Duelul, 329-353; Ciobanu, Panoramic, 113-126; Munteanu, Opera, 180-205; Protopopescu, Volumul, 161-182; Vlad, Convergențe, 306-319; Al. Piru, „Risipitorii”, RL, 1973, 2; Nichita Stănescu, Marin Preda - scriitor contemporan, ARG, 1973, 10; Andriescu, Disocieri, 251-260; George, Sfârșitul, I
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
e marxizantă, dar sub o influență venită dinspre pariziana „la rive gauche”. În acest sens, criticul contrapune romancierilor „descompunerii contemporane” (L. F. Céline, Erich Kästner, Alfred Döblin, Mircea Eliade în Huliganii) pe cei „proletari” (Louis Guilloux, Pierre Nizan) și pe „realiștii” sovietici (Feodor Gladkov, Vsevolod Ivanov). Apreciați în chip maxim sunt André Malraux (considerat totuși „un moment literar de tranziție”) și Mihail Șolohov. De altfel, din aceștia T. traduce (o porțiune apreciabilă din L’Espoir, sub titlul Nădejdea, în „Reporter” și
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
a fi printre cei mai importanți scriitori români. Ultimele lui romane (din ciclul deschis de Hotel Europa) îl arată încercând o altă formulă romanescă printr-un fel de reconciliere perversă cu epica de tip realist. „Perversă” pentru că autorul substituie canonului realist mijloacele autoreferențiale și fantasmele onirice din proza lui mai veche... Am primit zilele trecute al treilea roman din acest ciclu (Maramureș) și sunt curios să văd ce mai născocește acest autor pe care l-am părăsit, ca cititor, în momentul
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
dorit totdeauna au existat rețineri și frustrări din partea părinților privind implicarea (nivelul și modul de implicare) în viața școlii. Părinții își doresc copii excelenți, cuminți și cu multe performanțe. Nu e nimic greșit în a-ți dori acest lucru, dar realist ar fi ca așteptările față de copil să fie legate de integrare, de atitudine, de încredere în forțele proprii de implicare în ceea ce-și dorește el cu adevărat, de comunicare corectă eficientă. Fiecare dintre noi suntem unici, fiecare copil este
INIŢIERE ÎN ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Milina Drobotă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1401]
-
de a-l înălța pe acela care îl contemplă. S. este un maiorescian și un adept al teoriilor idealiste, schopenhauriene asupra artei. Sprijinit pe autoritatea lui Ferdinand Brunetière, deschide un „proces” romanului „realist” (de fapt, naturalist) în Studiu asupra romanului realist din zilele noastre („Convorbiri literare”, 1884). Blamând literatura naturalistă, imitatoare „slugarnică” a naturii, junimistul îl viza pe Émile Zola și romanele „experimentale”, „patologice”. Reluând idei mai vechi, el se arată adeptul unei arte desprinse de contingent, inaccesibilă celor mulți și
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
internă a societății care a traversat un proces de schimbare. La acest prag al demonstrației putem consemna, iată, că modernizarea nu este, implicit, și un proces de dezvoltare (So, 1990, p. 35). Modernizarea ca fenomen de criză multiplă În fine, „realiștii”, sesizând aspectele critice care însoțesc modernizarea, au admis, în cele din urmă, că dezvoltarea nu decurge mecanic din modernizare și că, din contră, aceasta îmbracă forma crizelor multiple pe care societățile trebuie să le rezolve mai întâi și abia după
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ignoranță speologică. Această reîntoarcere de la Sine la sine este însăși paideia; adică o descensio ad inferos, o coborâre în iadul leneviei și al ignoranței; dar generoasa dăruire de sine a Omului Bun se sfârșește nefericit, însă cât se poate de realist. Generosul posesor al cunoașterii superlative este întâmpinat cu agresivitate de către apaideusicii peșterii. Ei nu vor să fie dezlegați de ignoranță întrucât se simt bine cu ea. Platon sugerează că cei mai mulți oameni preferă educației lenea intelectuală. Cunoașterea profundă este dificilă, obositoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cultura realistă”. Din cauza acestui păcat, majoritatea celor care se pretind, cu inocență și bună-credință, oameni de cultură sunt de fapt niște semidocți. Ei stăpânesc fie domeniul artelor, al literaturii și al filosofiei (umaniștii), fie domeniul științelor naturii și al matematicii (realiștii). O despărțire care, așa cum am arătat în această carte, își are originea în cele două componente ale curriculumului școlilor ecleziastice creștine: trivium (artes sermocinales) și quadrivium (artes reales). Diferențele au fost amplificate de universitățile Renașterii. Este ilustrativă în acest sens
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Hurjui, CRC, 1969, 28; Ion Caraion, „Fire de jazz”, VR, 1969, 7; Cornel Regman, Un roman-roman, TR, 1970, 1; C. Stănescu, „Prins”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6433; Adrian Marino, Un roman despre viață și moarte, RL, 1970, 4; I. Negoițescu, Un realist victorios: Petru Popescu, LCF, 1970, 4; Eugen Luca, „Prins”, CNT, 1970, 6; Dan Cristea, „Prins”, ARG, 1970, 2; Liviu Leonte, „Prins”, IL, 1970, 3; Virgil Ardeleanu, „Prins”, ST, 1970, 3; Constantin Cubleșan, „Prins”, TR, 1970, 16; Paul Georgescu, Moartea achizitivului
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
valul” poetic, autorul își mobilizează și aici acele resorturi care deconspiră vocația sa „celestă”. De fapt, mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât poet, deși a experimentat destul de perseverent în proză, fiind în egală măsură textualist, „realist magic” (Ion Vlad) sau „postmodernist” (Liviu Petrescu). În poezie, în schimb, s-a menținut în permanență la aceeași cotă, înaltă, determinată în primul rând de constanta sa esențială: ironia. Cu această „armă”, mai mult decât o unealtă, P. s-a
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
vârstă cu secolul. Construite fiecare altfel, rememorativ, dialogic și în multe alte chipuri, utilizând cele mai diferite tehnici, de la aceea a povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în care plasează parțial pe Gustave Flaubert („între romantism și naturalism”), integral pe Émile Zola, frații Goncourt, Alphonse Daudet, Guy de Maupassant. În Histoire ilustrée de la littérature française (1923-1924), elaborată sub direcția lui Albert Bédier și Paul Hazard, apar ca realiști Flaubert și frații Goncourt, în timp ce Balzac și Stendhal sunt trecuți printre romantici, împreună cu George Sand. Tot sub umbrela romantismului sunt așezați Stendhal și Balzac de către Albert Thibaudet care, distingând în r. două aspecte, popular și burghez, îl identifică pe primul
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
pe al doilea la frații Goncourt. Aproximativ aceeași clasificare apare la Gaëtan Picon, cu deosebirea că, pentru el, Maupassant e un „realist obiectiv”, iar frații Goncourt sunt romantici. Mulți istorici și critici literari omologhează cele două curente, vorbind nediferențiat de „realiști și naturaliști” sau substituindu-i pe unii altora. V.S. Bielinski grupează realiștii ruși sub genericul „școala naturală”. La noi, C. Dobrogeanu-Gherea prezintă „realismul și naturalismul artistic” drept un singur curent, stigmatizând însă reliefarea sordidului de către Zola și adepții săi ca
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Treptat, prin reluări de fragmente și prin reflectare de sine, narațiunea se blochează. În locul ei se construiește un spațiu complicat care e spațiul propriu al literaturii. Întregul proces are și caracter polemic. Ceea ce se absoarbe în text este universul romanului realist: acesta există în carte și, totodată, e negat. Cititorul asistă la alchimia prin care obiectul se preface în descriere, întâmplarea în frază. Totul e însoțit de comentariul ironic nu al povestitorului, ci al personajelor care se autodefinesc ca ființe de
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Ist. lit., II, 380-399; Ivașcu, Ist. lit., I, 431-437; Constantin Ciopraga, Costache Negruzzi, scriitor modern, LL, 1969; Paul Cornea, O autobiografie necunoscută a lui Costache Negruzzi, LL, 1969; Ion Osadcenco, Constantin Negruzzi. Viața și opera, Chișinău, 1969; Leonid Dimov, Un realist romantic: Costache Negruzzi, ATN, 1970, 7; Anghelescu, Preromt. rom., 167-171; Păcurariu, Clas. rom., 91-100; Gáldi, Introducere, 169-176; Cornea, Originile, 589-594; Zaciu, Bivuac, 200-204; Cornea, Oamenii, 60-71, 294-309; Zaciu, Lecturi, 39-46; Papu, Clasicii, 50-57; Dicț. lit. 1900, 618-623; Liviu Leonte, Constantin
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
cercetării empirice. Sociologia a Încercat să devină un important producător de date empirice despre realitatea societății românești. Această orientare avea mai multe funcții. În primul rând, ea Încerca să identifice problemele reale ale societății românești, presând factorii politici să fie realiști și angajați În soluționarea acestora. În al doilea rând, ea genera o critică indirectă a programului comunist, punând În evidență discrepanța dintre promisiunile acestuia și realitatea rezultată, forțând conștientizarea necesității reformei sistemului. Sociologia a fost de la Început o sociologie critică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]