436 matches
-
mai am atâtea de făcut... Spunând acestea, moș Dumitru a ieșit. Mergea să pună la cale treburi de taină... Omătul abia își mai trăgea sufletul, ascuns pe vreo margine de gârlă ferită de soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de atâta vreme. Apoi, de săptămâna ce vine, să începem treaba... Tu, care ești mai mic, ai să duci caii de dârlogi, iar eu am să țin de coarnele plugului. Mi-i dor să simt cum mușcă fierul din pământul reavăn... În prima zi de arat, Costăchel s-a aplecat și a rupt o bucată din prima brazdă crudă. A sfărâmat pământul și l-a lăsat să curgă dintr-o palmă în alta. Petrache privea la el fără să-l tulbure
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
asta, Umerașu’ Îmi zâmbi de parcă eram unchiul lui bogat demult pierdut, acum regăsit. — Dacă sunteți amabil să așteptați un moment, mă perie el, mă duc de Îndată să văd dacă Herr Neumaier e liber. Dispăru În spatele unei draperii și când reveni am fost Însoțit până la un mic birou de la capătul coridorului. Peter Neumaier ședea la biroul său, fumând un trabuc care mai degrabă Își avea locul În trusa cu scule a unui instalator. Era un tip brunet, cu ochi albaștri, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
grăbit și alese patru safire șlefuite rotund de mărimea unei alune. Le puse deoparte, făcându-și loc printre boabele de chihlimbar. Erau de diferite nuanțe, de la albastrul închis până la deschis, aproape alb. Dădu capul pe spate, închise ochii și, când reveni, spuse către negustori hotărât: — Alegeți-mi opt rubine, să fie toate la fel și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În spatele casei puteam să văd locul unde tata încercase să crească niște chestii, locul de care avusese grijă mama după ce a plecat, până când chestiile alea chiar răsăriseră. Asta se întâmplase acum vreun an. Pământul pe care îl curățase tata era reavăn ca tot restul pământului de pe dealuri, și începuse să crească iarbă din el, mai ales că acolo nu făceau nici pinii umbră. Se mai puteau încă vedea cum erau rânduite plantele, dar zăpada începuse să le strice și acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ar fi plutit pe adierile umede, răcoroase, însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta, stimată doamnă. Rămași singuri, cei doi ies pe terasă unde se așează comod în fotoliile de răchită ce încadrează măsuța joasă, rotundă. În grădina imensă trandafirii sunt tunși și acoperiți cu grijă, iar pământul curat, proaspăt săpat, miroase a reavăn, ca după ploaie. Totuși, aerul trist persistă datorită lipsei bucuriei florilor din cauza iernii abia terminate. Sub umbrarul de lemn, acoperit cu venele noduroase ale iederii, se vede o bancă așezată acolo pentru tihna siestei în după amiezile călduroase ale verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brad, și care n-aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu le știe bărbatu-său. ― Te referi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ventricule. Dibaci, cu migală, au scuipat încăperile, amestecând pentru totdeauna, cu saliva lor scumpă și aleasă, sângele meu ieftin și umil credincios... Tatăl meu cel din pământ, învață-mă cum să trăiesc, ajută-mă iarăși să scriu, să cresc litere reavăne, zmulse aspru, înmănunchiate lin, flori tăiate harnic cu hârlețul groparilor, șiroind de rouă și neuroni încă fragezi. Mi-am cumpărat (erau corăbii burtoase, încărcate cu baloturi proaspete de hașiș și cu femei uluitor de flexibile, negre ca antracitul, aduse anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Exley rîse. — Nu prea cred. Iar dacă intri În joc, blochez acuzația de tăinuire, te alegi cu o parte din merit și cu un mic bonus - informații legate de asasinatele prostituatelor, la care ții atît de mult. Vălul cel negru reveni. — Lynn? — Va fi prima persoană interogată - cu pentotal. Dacă e curată, o lăsăm În pace. Nu știe despre Whisper și Încă am cadavrul din San Berdoo. Iar noi doi ne răfuim după ce se termină totul. CAPITOLUL 52 Nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i mai vadă vreodată. Ne-am oprit În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să spună! Care polițe? Cine-i? Lizaveta Prokofievna continuă să-l privească încă vreo două secunde; în cele din urmă, porni cu pași repezi și apăsați spre casa ei, urmată de toți ceilalți. Exact peste un minut pe terasa prințului reveni Evgheni Pavlovici, extrem de surescitat. — Prințe, chiar nu știți ce înseamnă asta? Nu știu nimic, răspunse prințul, stăpânit și el de o încordare extremă și bolnăvicioasă. — Nu? — Nu. — Nici eu nu știu! râse deodată Evgheni Pavlovici. Zău, n-am avut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Primăvara Primăvara este cea dintâi și cea mai gătită fiică a bătrânului an. Mingea de aur și de foc a soarelui a transformat văzduhul într-un fagure încins. Mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălai peste pământul reavăn. Primăvara aduce în coșulețul ei cele mai diverse și frumoase flori: ghiocei, vestitori ai căldurii, toporași și viorele. Toate își desfac la vederea ei petalele viu colorate ca și cum ar spune: Bine-ai venit, dragă Primăvară! Mugurii copacilor s-au desfăcut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poetului Nicolae Coande. Alți craioveni nu își anunțaseră prezența, pe Corina urma să o întâlnesc în gară, dar era musai să susțină un examen, așa că avea să ajungă la Romexpo mai târziu. Ploua consistent pe umbrela mea înfiptă în pământul reavăn al rondului din fața Casei cu leu. Sub umbrelă, între tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri, în acele zile în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lui Hawkins. — Nu e vorba de asta, cât de vină. Se uita în jur după haină. — Poate că ar trebui să nu îți mai placă așa de mult. Poate ai să te simți mai puțin vinovat. Privirea plină de ură reveni. Dacă numai atât ești în stare să spui... Începu să scotocească prin pat, sperând probabil să-și găsească haina în dezordinea de plăpumi și pături. În schimb, mă dezveli din greșeală; se holbă pentru câteva secunde, fascinat fără voia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
arareori m-a primit, cu naturala sa afectare, În strada Deán Funes. Am făcut Împreună caligrafie, la umbra unei sălcii din patio, care Îi amintea cu gingășie - după cum mi-a istorisit - de codrii deși care Împodobesc malurile de pământ ale reavănului Ling-Kiang. În locul tău, eu aș lăsa baltă caligrafiile și podoabele, i-a retezat-o detectivul. Vorbește-mi de oamenii din casă. — Actorul bun nu intră În scenă Înainte de a fi Înălțat teatrul, i-a replicat Shu T’ung. Mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întâmplări ale unor vremuri vechi, de pomină nostimă și răspomină cruntă, dăruite miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei, din rinichii pișorcoși, din mațul minților nălucindu-i genial pampuște duioase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
un preț mai mare decât dacă ar lua-o direct din piață. Însă, bucata aceea de pământ e raiul lor. Vara, după orele de lucru, în loc să stea în apartament și să se sufoce de căldură, se duc la “grădină”; mirosul reavăn al pământului și plantele cultivate și îngrijite de mâna lor le dau sentimentul că, de fapt, căldura toridă a dispărut, că se află cu toții într-un câmp care i hrănește și-i apără. Unii, mai îndrăzneți, își încropesc și un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a luat-o razna“, a zis, întorcându-se spre vecina ei, care îi urmărise toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a intrat în vestibul, răspândindu-se pe dată în întreg apartamentul, un miros de pământ reavăn și de flori mucezite, purtat ca o mireasmă, de-a latul orașului, prin troleibuze și tramvaie, de la cimitirul cel mare, nezvântat încă de soarele primăvăratic și rămas în haine. Andrei Vlădescu, care urmărise cu gândul toate mișcările lor din afara ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
suspiciunile și să fie în stare să primească daruri...“. Al șaselea cerîc) A venit primăvara. Martie se apropia de sfârșit. Zilele se măreau, zăpada dispăruse, soarele începea să încălzească și capetele verzi ale firelor de iarbă colorau pământul negru și reavăn. Arborii își legănau în vântul rece crengile bolnave de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în brațe și o roti ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o să vă ajute. Vom vorbi abia după ce veți fi gata să spuneți adevărul. Interogatoriu terminat la 13:36. Logan Îi ceru lui Watson să Îl escorte pe Nicholson la corpul de celule și rămase În camera de interogatoriu până aceasta reveni. — Ce crezi? o Întrebă. — Nu cred că el a fost făptașul. Nu este genul. Nu e Îndeajuns de inteligent Încât să mintă convingător. — Într-adevăr, fu de acord Logan. Cu toate astea, ne minte. Sub nici o formă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
totuși ceva e altfel... Ce anume? Florile! Florile nu mai au aceeași față veselă pe care am găsit-o de fiecare dată când am venit aici. Acum sunt mai plăpânde... Câteva frunze veștede le împovărează lujerul. Pământul nu mai este reavăn și fără fir de altă buruiană pe el... În timp ce sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]