374 matches
-
și nu crede că va prinde pe piața masculină din Europa. Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci de ani, ei bine, eu m-aș lansa În lungirea pulelor!” Odată mesajul transmis, de obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un concert de adio În timpul căruia numeroși martori susțin că pop-starul a mers cu spatele pe apă și a vindecat un ipohondru, ținând apoi un discurs fulminant pe tema drepturilor fantomelor. La sfârșitul concertului, Michael alunecă și Își rupe gâtul, recăzând În eternitate. Obosit, Ăl Bătrân se retrage În apartamentul Lui. „Materie primă proastă“, notează El În jurnal. „Trebuia să folosesc țărână și lut din Orion. Mâine Încerc din nou În Alfa Centauri, un proiect mai mititel, cu costuri reduse. Fără
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o clipă‑n alta norii își pot descărca povara în mijlocul unei seri obișnuite. Strâns îmbrățișați, gemenii părăsesc odaia țărănească și intră în lumea muzicii care răsună de la pick‑up; artistul este antipodul țăranului care are acasă o asemenea odaie. Anna recade în tăcere, iar Rainer într‑o sporovăială maniacală, cu ajutorul căreia încearcă să‑și aproprieze lumea. Poetul este rege în domeniul său, lui îi aparține imperiul imaginației, care dispune de spații nelimitate. # Această cafenea este un loc tipic pentru liceeni, motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
existăm și rămânem. „Sunați la luna nouă din bucium, la începutul lunii, pentru ziua sărbătorii.“ ...Încerc să-mi dau seama unde am ajuns, cât e ceasul. Brațele somnului sunt încă lungi și multe, adun puteri, întrevăd o geană de țărm, recad, revin, recuperez tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dar care nu s-a lepădat de bucurie. „Cei care seamănă cu lacrimi secera-vor cu bucurie.“ Mult m-au strâmtorat iscoadele și paznicii și temnicierii, dar nu m-au biruit cu totul. Încerc să mă ridic, să-i vorbesc. Recad, strâng din dinți, mă agăț de funiile aerului rece, cad și din nou mă cred în picioare, cu un glas adevărat. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, am răpit, am clevetit, ne-am abătut, am osândit. Am fost semeți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și timpul pierise. Târziu, cât de târziu, umerii fură atinși de degete care băteau un ritm lent, prevenitor, muzica încetase, dar nu și briza binefăcătoare, pleoapele ardeau, grele, fierbinți, fu zgâlțâit cu vigoare. Străinul se apleca asupra sa, îi vorbea. Recăzu în adânc, cineva îl tot trăgea la suprafață. Clipi, buimăcit. Necunoscutul îl ținea strâns, să nu-l scape, și îl zgâlțâia. Se prăbuși iar, fu tras, nu mai putea să amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
subțire, își sprijină spatele de marginea patului metalic, cu genunchii ridicați, de pe care caietul verde lunecă pe cearceaf. Oră gri, azurul mai păstrează flacăra zilei : limbile ei roz și vinete înfășoară norii din fereastră. Destul o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a chiliei capul ei îngustat, de asin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit afară. Somnorosul tresare, speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a fi om: Între definiția plăcerii de-a te împlini și a rodi / Stă neputința de a vrea când vrei a muri / De ieri până mâine, ca într-o mică vacanță, pe urmă, / La mâine și la azi vei mai recădea înapoi în viață?! Ștefania Oproescu: Delir în curcubeu și alte poezii În celebra sa Teorie a culorilor, vorbind despre acțiunea senzorial-morală a acestora, J. W. Goethe arată (potrivit unei traduceri publicate la Focșani în 1924 de către Virgil Tempeanu) că oamenii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
numai la ideea de stăpîn. Știm state din Europa care au scuturat jugul tiranilor pentru a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere cum erau, să se fi supus unei sclavii voluntare. Mai multe republici au recăzut, ulterior, sub despotism; s-ar părea chiar că e o nenorocire inevitabilă, care le pîndește pe toate. Căci cum ar putea rezista pentru totdeauna o republică tuturor cauzelor care minează libertatea? Cum ar putea ea stăvili mereu ambiția celor mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă armata e condusă de bărbați viteji și îndrăzneți, aceștia vor fi periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape toate au recăzut de la libertate în sclavie. Aceiași atenieni care, pe timpul lui Demostene, îl umileau pe Filip de Macedonia, s-au ploconit în fața lui Alexandru. Aceiași romani care urau regalitatea, după expulzarea regilor au suportat cu răbdare, peste cîteva secole, toate cruzimile împăraților
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Studioși. Dezinvolți. În numele demnității nule și cu binecuvîntări subversive depuse părintește pe frunte sau ce-i acolo, pornesc ofensiva. Ora 17. Radio Contact transmite Recviemul lui Mozart. Radio Fun este acoperit de Antena Bucureștiului. Din marele somn În care-a recăzut cea mai mare parte a României după Crăciunul de anul trecut, cu caltaboși și gloanțe, primii care s-au dezmeticit au fost carieriștii, derbedeii, criminalii. Au ajuns avangarda societății. Undeva În urma lor, Roland sună din corn. PÎnă i-or lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grija notarilor o scrisoare tuturor asesorilor, informându-i că Ioana căzuse din nou în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul numit Vieux Marché din Rouen, pe la ora opt dimineața, pentru a fi declarată „recăzută în necredință, eretică și excomunicată” și arsă în acel loc. Alături de eroinele antice Rămânând fidelă credinței sale, Jeanne d’Arc a trebuit să accepte destinul de martir. Pentru majoritatea francezilor, precum și pentru cei care au cercetat cazul în mod obiectiv
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
salvată de Austria, se va arunca în brațele ei și îi va da teritoriile promise prin tratatul de subsidii din iulie 1771; Austria să renunțe la teritoriile poloneze și să negocieze cu Polonia chestiunea Zips; Polonia, lăsată pe seama ei, va recădea în anarhie, adică sub supremație rusă; Friedrich al II-lea își va pierde creditul la Constantinopol; în timp ce rușii vor lua teritorii turcești (firește, nu și Principatele) și austriecii vor degaja Zips și vor primi Oltenia; regele Prusiei va rămâne cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de domnia-voastră cînd pretindeți că cea mai mare amenințare vine din acțiunea lor de mulțimi proletare și turbulente. După părerea mea, în joc e mai curînd frica decît răul. Tranzitorii și provizorii, aceste mase vin și pleacă, se ridică și recad ca un aluat. În definitiv, ele rămîn neputincioase. Asocieri spontane de indivizi, aservite capriciilor mediului fizic, sfîșiate între accese de furie și accese de entuziasm, ele pot face, desigur, impresie. Dar oricît de admirabile s-ar fi dovedit a fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu este cu adevărat la putere dacă nimeni nu îi atribuie nici un nume. În acest caz el nu ar avea nici nume, nici chip. E cumva cazul succesorilor lui Tito: după moartea acestui mare conducător, puterea, partidul, poporul, toate au recăzut în anonimat. Din clipa în care șeful comandă, încearcă să îi oblige pe ceilalți să îi repete numele: Se dorește ca acel nume anume să fie pronunțat de cît mai mulți și adesea în fața cît mai multor oameni, într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor, ar fi putut stârni în sufletul suveranului cine știe ce bănuieli fără de reazem. Recăzu din nou, pentru o fracțiune de secundă, în ciudata sa stare de toropire și se revăzu în lucrarea unui gravor, un anume Nanteuil, care se căznea să-i facă portretul lui Ludovic XIV adult. Ce putea oare să însemne? Nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un loc temporar În instituția literară. Miza lui este istorică, urieșească, misionară. Secolul XXI Începe cu Michel Houellebecq - crede autorul că se va spune peste cîtăva vreme. Omul actual nu poate decît Întreține o bucată de vreme iluzia fericirii, apoi recade În mocirla de unde păruse să iasă. La apogeul vieții de cuplu cu Valérie, aflat iar În Thailanda, de Revelion, Michel este surprins de islamiști mascați care mitraliază turiștii occidentali veniți În cadrul unui sejur sexual. Dintre ei, Valérie moare, Jean-Yves e
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cuvînt, nu în propoziții și fraze. Uneori, cuvîntul ține loc de strofă, de paragraf, de pagină întreagă. Cuvîntul e o summa. Ultima strofă din „Sonet” e: „Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. „Pentru nostim - zicea L. Gáldi (v. „Grecismele fanariote în limba poetică romînă”, în „Limba romînă”, nr.2/1965) - n-aș putea să citez alte exemple poetice nici din dicționare, nici din lucrarea mea Les
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau Cîntece de lume de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi ochișori frumoși,/Blînzi, cu totul mîngîioși” etc. Se poate vorbi, cred, de autoproiecție la Bacovia: observator și observat. De pildă, cînd scrie „Cad, recad și nu mai tac din gură”, acestea sînt bineînțeles gesturile lui, dar și gesturi de actor care, simțindu-se privit, îngroașă pantomima. Poetul știa prea bine că, în dese cazuri, cei beți „se dau în spectacol”: „Femei răcneau beția falsă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
notată cîndva în „Sonet”: „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,/ Ori ca Verlaine topit de băutură - / Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă./ Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a spart geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am întrebat atunci dacă tot ce există în lume este material. Lupasco mi-a răspuns: "Este materie-energie în sensul celor trei materii. Dar Dumnezeul pe care îl considerăm transcendent este, de fapt, un Dumnezeu al identității sau al eterogenității. Deci recade în cele trei materii. Nu avem drept transcendență a energiei decît afectivitatea ontologică. Atunci, putem spune că, în măsura în care considerăm că Dumnezeu este Ființa, Dumnezeu ar fi afectivitatea"5. Problema incognoscibilității s-a ivit în discuțiile noastre cînd Solange de Mailly-Nesle
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
absolute. Aceasta explică, poate, semnificația subtilei remarci a lui Pierre Schaeffer: "Trebuie deci să fac o rectificare la declarațiile precedente, în ce privește forța cvadripolului. El nu evită hazardul final. Totul trebuie să se înalțe spre un sens aproape miraculos sau să recadă sub greutatea propriei necesități. Și aici, fără îndoială, regăsesc în axa generatoare cea de a treia dimensiune aproape mistică pe care Abellio o conferă sferei senare"23. Centrul sferei absolute corespunde cu singletul TT. Principiul T în starea T este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prin conceperea identității ca o forță de universalizare. Pentru a nu se perverti în uniformizare, globalizarea este o formulă competițională de legitimare a inovației locale, ca răspuns al îndreptățirii individuale (a părții) pentru echilibrarea ofertei globale (a întregului). Altfel, se recade în totalitarism. Totalitarismul ca paradox al puterii Din păcate, magistrala deviantă a cunoașterii nu este o problemă pe care o putem rezolva, pentru că pur și simplu ține de cunoaștere exclusiv în varianta ei de putere. Adică strategia postvalorilor este una
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se adresează administrațiilor respective, cerând statisticile oficiale privitoare la violența în școală și, cel mai adesea, își dau seamă că ele nu există... sau sunt prea vechi ori incomplete. Odată ce trece agitația și se calmează opinia publică, cifrele produse pot recădea în letargie. Rare sunt anchetele care au beneficiat de mijloacele de a fi repetate și deci de a fi cu adevărat utile pentru aprecierea evoluției fenomenului. Ignoranță și proastă cunoaștere în rândul publicului Sursele oficiale despre violența în mediul școlar
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]