3,066 matches
-
Cronicar Desenele din covorul literar Un foarte interesant studiu despre povestirile fantastice ale lui Mircea Eliade publică în 22 Literar Matei Călinescu (nr. 17 din aprilie). Studiul se intitulează Calendarul ascuns: citind și recitind ficțiuni de M.E. În principiu, autorul nu pare să accepte ideea utilității unei lecturi construită pe coduri, chei sau cifruri literare. Comentînd o sugestie a lui I.P. Culianu, conform căreia, în povestirea Un om mare, protagonsitul, pe nume Cucoaneș, este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
și de alte isme? În primul rînd, desigur, opera lui Titu Maiorescu este un moment esențial în evoluția modernă a literelor românești moderne și, îndeplinind un rol istoric, merită și trebuie studiat dacă voim să înțelegem procesul devenirii noastre. Dacă recitim - cum am făcut eu cu, mărturisesc, delectare profesională - opera critică a lui Maiorescu avem a constata, instantaneu, cît de actuală e ea, de fapt. E, cred, valabil și azi așezarea criteriului estetic în evaluarea literaturii. Or, Maiorescu este cel dintîi
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
rămase definitive tirania împăratului Domițian, în fapt el fixează pentru totdeauna într-un stil lapidar atât de caracteristic lui caracteristica oricărei tiranii. Nu vreau să comentez aici textul, ci să relev un singur aspect care m-a pus pe gânduri, recitind faimoasele pagini. După ce arată că răul produs în profunzime societății de către Domițian a fost atât de adânc, încât remediile pe care le-au încercat Nerva și Traian au fost prea târzii și, în consecință, nu foarte eficace, Tacit face următoarea
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
dar nu pedagogic, ci familiar. Zona Neamțului, de unde sînt eu, a rămas pentru mine un loc magic. Ceahlăul, cu poveștile lui, pentru mine nu e turism. Și acum în locurile alea sînt mai mulți sihaștri decît acum 200 de ani. Recitesc frecvent Creangă pentru că limba lui este expresia unui fel de a vedea lumea. Mă regăsesc și în limba aceea și în felul acela de a vedea lumea. Îmi vine să rîd oșlobenește cînd aud cum se căinează artistul român că
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
obiect și mă supăr că sînt atît de scumpe. Nu te poți plînge de nivelul intelectual dacă cititul a devenit un lux. Capitalismul cunoaște și colecțiile populare! Ca să nu vorbim de bibliofilie... Citesc programatic scriitorii contemporani. Dar mult mai des recitesc, uneori pînă la amețeală, Bulgakov, Flaubert. Citesc cu voluptate cum "citește" Ioana Pârvulescu... Îmi place să cred că există legături tainice între cei ce scriu cu adevărat și cei ce citesc cu adevărat, fără simulări și mode. Sînt un împătimit
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
accepta că salvarea depinde numai și numai de noi, că munca disperată solidară și solitară e marea taină a dăinuirii. Munca și grija pentru propria demnitate. Pentru liniștirea celor îngrijorați de viitorul meu literar... Cum vă administrați opera literară? O recitiți și o revizuiți? Inițiați traducerea ei în alte limbi? Vă gândiți la eventuale ecranizări? Trebuie să recunosc că mă simt foarte vinovat față de cărțile mele. Chiar și în situațiile dramatice prin care mi-a fost dat să trec, în ciuda faptului
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
trec, în ciuda faptului că în unele momente eram mai aproape de moarte decît de viață, mă încăpățînam să mă gîndesc la cărțile pe care urma să le scriu. Cineva din mine mă asigura că voi avea timp și pentru a le reciti pe cele dinainte. Mă gîndesc acum că în subtextul acestei certitudini se află încrederea pe care o am în romanele mele. Am muncit foarte mult la ele, cu toată seriozitatea posibilă și, în ciuda nesfârșitelor războaie cu cenzura sau mai exact
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
se simtă lejer, un nivel pe măsura înțelegerii sale. Romanul trebuie să fie precum viața: o față accesibilă oricui, iar celelalte, cele mai multe, doar celor cu informație, cultură și sensibilitate deosebite. Plecînd așadar de la aceste, să le zicem, revizuiri mi-am recitit un roman la care țin mult, Drumul cenușii. Și recunosc că n-am nici o emoție în fața timpului ce va veni. Am citit, mai zilele trecute, într-o foarte prestigioasă revistă suedeză, o cronică la această carte apărută în Suedia cu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Gina Sebastian Alcalay Mi-am dat seama recitind un articol al meu mai vechi intitulat "Necrolog pentru secolul XX", în care încercam să scot în evidență cîteva din trăsăturile lui caracteristice, că n-am insistat îndeajuns asupra rolului pe care l-au jucat în acest veac frămîntat pasiunile
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
zi de miercuri am văzut la Teatrul Act spectacolul , după romanul cu același titlu al lui Yasushi Inoue. Regia și dramatizarea îi aparțin Lianei Ceterchi, iar scenografia Carmencitei Brojboiu. Romanul îl citisem mai de mult în franceză și l-am recitit în momentul editării la Humanitas (în românește este tradus de Lia și Platon Pardău), în atît de calda și misterioasa colecție Cartea de pe noptieră. Este o tulburătoare poveste de dragoste în triunghi, o poveste mărturisită din trăiri feminine în exclusivitate
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
Luminița Marcu Despre o carte atît de cunoscută și de celebră ca recenzentul e tentat mai ales să nu scrie. Sau dacă o face, să divagheze, să facă considerații inevitabil lipsite de originalitate despre postmodernismul ei, să facă comparații. Întîmplător reciteam în același timp la fel de celebra Jacques le Fataliste și paralela era tentantă, mai ales pentru mecanismul cererii și ofertei de povestire. Dar cred totuși că cea mai îndreptățită atitudine aici și acum ar fi prezentarea pur și simplu a acestei
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
a doua revistă editată de Ierunca însuși. Cronicarul a avut cunoștință de cîteva din aceste reviste (posedă chiar colecția completă a revistei Mele a lui Baciu, pe altele le-a primit, cu decenii în urmă, de la editorii lor) și a recitit cu plăcere ediția critică în volum a Caetelor de dor datorată Miha- elei Constantinescu-Podocea și lui Nicolae Florescu. Subintitulate Metafizică și poezie, Caetele au publicat atît studii filosofice, literare, general culturale, istorice (unele, postume) de C. Amăriuței, V. Ierunca, Lucian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
Evreii ne sînt datori. Dar nu le cerem nimic. Să recunoască doar adevărul. Dacă se va înțelege exact poziția României în anii treizeci-patruzeci, vom sta cu fruntea sus. Dacă nu, vom fi culpabilizați mereu, cu efecte îngrozitoare". Cronicarul citește și recitește pasajul de la p. 56 a cărții d-lui Deaconescu: să fie acesta stilul lui Cioran? Lipsit de nuanțe, primitiv, cu unele repetări nefericite... Din scrisoarea d-lui Deaconescu deducem că Cioran a revăzut cu creionul în mînă interviul. Dovadă că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
excepționale, de cîteva spații binecuvîntate în care se respira altfel, lucrurile aveau o ordine divină, gîndurile și spiritele tindeau spre perfecțiune, spre performanță, spre căutarea profundă în care tainele ți se deschid. Și nu în ultimul rînd pentru că, citind și recitind distribuții, găsești în fiecare aproape numai nume sonore. Urmăriți astăzi multe dintre afișele teatrelor și o să depistați, poate, una din multele explicații pentru atîtea triste nereușite. Vă dați seama ce tip de motivație se creează, ce flux de energii circulă
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe să reacționeze (să caute, de pildă, el însuși analogii), de multe ori este tentat chiar să recitească romanele discutate, sau măcar să le răsfoiască. Se creează, în acest fel, premisele pentru imaginarea celei mai frumoase utopii, aceea borgesiană, am zice a cărților și a Cărții. De altfel, opera dostoievskiană, în ansamblu este asimilată, la un moment dat, modelului
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
concentrează atenția asupra anilor 1944-1948, făcând însă și unele incursiuni în trecut, până la începutul secolului, și în "viitor", până în vremea lui Ceaușescu. Pentru a reconstitui ce s-a întâmplat în viața ei și în istoria România în perioada 1944-1948, își recitește însemnările din agendele de adolescentă (avea 17 ani în 1944 și era elevă de liceu), consultă, la Biblioteca Academiei, colecțiile ziarelor din acei ani și, mai ales, își amintește. Spune-mi ce îți amintești, ca să-ți spun cine ești - așa
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Nicolae Manolescu Mezina protagonistului și naratorului din romanul lui Saul Bellow Darul lui Humboldt, pe care l-am recitit între Sărbătorile trecute, probabil atras inconștient de semnificația titlului, are curiozitatea să știe cum arătau casele și oamenii din orașul Chicago, cum arăta lumea toată mai demult, pe vremea cînd ea nu se născuse. Este și tema unor amintiri ale
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
din vechile generații, care nu mai sînt în viață. Locul scrisorilor este în cadrul operei fiecăruia. Cineva va trebui să le așeze unde se cuvine, după ce eu voi găsi timpul și răbdarea să le clasez și să le comunic. Le-am recitit nu numai cu încîntare, dar și cu melancolie. Unele scrisori sînt emoționante, prin parfumul altor vremi care se răspîndește din paginile lor. Dar nu doar atît. O scrisoare este omul care o scrie. începînd de la literă și de la hîrtie. Mă
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
un motor extrem de pertinent de notație diaristică. Cînd începea jurnalul, la nouăsprezece ani, Radu Petrescu era deja un scriitor format. Iată o altă dată importantă pe care o furnizează Catalogul. Trăirile adolescentine sînt exploatate cu sînge rece de către autor: "Îmi recitesc versurile și peste creștetul meu aceeași înnebunitoare rotire a văzduhurilor, aceleași voci chemîndu-mă, amenințîndu-mă, exaltînd incomparabilul meu geniu, trecerea mea printre făpturile de jos, spre îngeri. E ca turbarea unei intoxicații, unei insolații. Ideile cresc și explodează, de aramă." Nimic
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare, în loc să ofere acțiune. Cele patru romane polițiste ale mele au fost scrise rapid, ca relaxare. Nu le reneg, dar nu le-am recitit niciodată, așa că n-am nici o părere. Un roman îmi ia doi, trei ani de muncă; un roman polițist era gata în două, trei săptămâni. Cam acesta e gradul de importanță pe care îl acord romanului polițist. L.V.: Printre altele, ați
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
a depus un efort considerabil. Vreme de cinci ani a intervievat sute de oameni, răspîndiți pe toate meridianele globului, în încercarea sa de a lua mărturia tuturor celor care l-au cunoscut pe Ioan Petru Culianu. I-a citit și recitit opera pentru a fi sigur că i-a înțeles toate sensurile. Dar, așa cum notează Andrei Oișteanu, în toată această cavalcadă de mărturii există și o excepție: Ioan Petru Culianu însuși. Ted Anton nu l-a cunoscut pe protagonistul cărții sale
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
prețiosului text, Mateiu răspunde cu seninătate, spre și mai marea uimire (și, desigur, încîntare) a interlocutorului său: Este regula de trei compusă în manualul de aritmetică, pe care am învățat altădată. Amintirea splendorii ei îmi dă necontenit dorința s-o recitesc". Se pare că "splendoarea" regulii de trei compusă stă și la baza materialului limbii pe care scriitorul îl prelucrează în scopuri vădit estetice. Sorin Alexandrescu observă că frazele lui Mateiu conțin în medie trei propoziții, de regulă atributive. Întregul text
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
vechi nu par învechite; dimpotrivă, raportate la contextul apariției lor, frapează prin modernitate. Pornind de la datele tradiționale ale dialectologiei, Magdalena Vulpe s-a ocupat de limba vorbită, sociolingvistică, dialog, domenii care urmau să devină tot mai actuale, mai "la modă". Recitind aceste texte, îți dai seama că Magdalena Vulpe reușea de fiecare dată nu numai să comunice ceva nou în planul datelor sau al interpretării, ci și să repună în discuție clișee, paradigme, inerții de gîndire. E o perspectivă proaspătă, independentă
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
dead white male). Lui i se datorează, în fond, perpetuarea acelor formule-șablon de tipul inefabilul/ eternul feminin sau misterul feminității care a făcut ca, dincolo de epoci, timp și mode, stereotipurile feminine să varieze, practic, foarte puțin. E de-ajuns să recitim, prin această grilă, literatura română de până la cel de-al doilea război și nu de foarte multă subtilitate va fi nevoie pentru a descoperi că este greu (aproape imposibil) să ne dăm seama ce gândesc, ce cred sau ce simt
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
înflorea, renăștea la reluarea vărsării de sânge. Versurile scrise după călătoriile lui în străinătate au fost, mulți ani, pentru viitorii poeți sovietici o mostră de ură față de Occident, față de toate valorile culturale și politice ale acestuia. Dacă e să le recitești acuma cu atenție, rămâi uluit înainte de toate de autenticitatea furiei lui, ale cărei izvoare îți vine să le cauți nu în convingerile lui politice, care se modificau odată cu linia partidului, ci în adâncurile naturii lui umane. După toate probabilitățile, tocmai
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]