26,718 matches
-
cele care se aplică comerțului cu textile și produse textile. Articolul 11 Reglementarea diferendelor 1. Cetățenilor și companiilor oricăreia dintre părți li se va acorda tratamentul național cu privire la accesul la toate tribunalele și organele administrative de pe teritoriul celeilalte părți, ca reclamanți, pîrîți sau în altă calitate. Aceștia nu vor pretinde și nici nu vor beneficia de imunitate în caz de urmărire sau executare de hotărîri judecătorești, proceduri pentru recunoașterea și executarea unor hotărîri de arbitraj sau orice altă obligație de pe teritoriul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/137038_a_138367]
-
a căror rază se afla domiciliul pârâtului. ... (2) În cazul în care, prin excepții, obiectul litigiului îl formează o contestație împotriva CNPAS sau casele teritoriale de pensii, competența teritorială revine tribunalului în a cărui raza se afla domiciliul sau sediul reclamantului. ... ------------- Alin. (2) al art. 130 a fost modificat de art. IV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 107 din 24 octombrie 2003 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 747 din 26 octombrie 2003, prin înlocuirea sintagmei "Fondul Național" cu sintagma "CNPAS", și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/177758_a_179087]
-
în camera de consiliu la 26 martie 2013, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află Cererea nr. 23.456/04 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Siegle Bernd (reclamantul), a sesizat Curtea la 19 mai 2004 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția). 2. Reclamantul a fost reprezentat de doamna Diana Elena Dragomir*1), avocat în București. Guvernul român (Guvernul) a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
23.456/04 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Siegle Bernd (reclamantul), a sesizat Curtea la 19 mai 2004 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția). 2. Reclamantul a fost reprezentat de doamna Diana Elena Dragomir*1), avocat în București. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental domnul R.-H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. ----------- *1) Rectificat la 24 aprilie 2013: textul era următorul: "doamna D.E.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
reprezentat de doamna Diana Elena Dragomir*1), avocat în București. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental domnul R.-H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. ----------- *1) Rectificat la 24 aprilie 2013: textul era următorul: "doamna D.E. Dragomir". 3. Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6 § 1 din Convenție , de o încălcare a principiului securității raporturilor juridice, pe motiv că, printr-o hotărâre definitivă din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Timiș a pus în discuție autoritatea de lucru judecat a unei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
Curții), președintele camerei a desemnat-o pe doamna Kristina Pardalos în calitate de judecător ad-hoc ( art. 26 § 4 din Convenție și art. 29 § 1 din Regulament). 6. Guvernul german nu a dorit să intervină în procedură. ÎN FAPT I. Circumstanțele cauzei 7. Reclamantul s-a născut în 1969 și locuiește în Bierenbach, Germania. A. Contravenția 8. La 18 mai 2002, M.A. a intrat în România la volanul unui vehicul care se afla în proprietatea reclamantului. La 17 august 2002, în timpul unui control
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
procedură. ÎN FAPT I. Circumstanțele cauzei 7. Reclamantul s-a născut în 1969 și locuiește în Bierenbach, Germania. A. Contravenția 8. La 18 mai 2002, M.A. a intrat în România la volanul unui vehicul care se afla în proprietatea reclamantului. La 17 august 2002, în timpul unui control efectuat la un târg de automobile, autoritățile administrative au constatat că vehiculul fusese pus în vânzare de o societate comercială de drept privat, fără ca aceasta să poată justifica plata drepturilor vamale ca urmare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
bunuri pe teritoriul românesc și la declararea acestora în fața autorităților vamale." 16. Instanța a respins recursul lui M.A. ca nefondat, considerând că nu avea calitate procesuală. Hotărârea din 8 iunie 2003 avea așadar autoritate de lucru judecat. Contestarea de către reclamant a procesului-verbal de constatare a contravenției 17. Între timp, la 30 mai 2003, reclamantul a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției sus-menționat, în partea sa referitoare la confiscarea vehiculului. Reclamantul a reproșat faptul că procesul-verbal nu menționa circumstanțele (data, ora
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
respins recursul lui M.A. ca nefondat, considerând că nu avea calitate procesuală. Hotărârea din 8 iunie 2003 avea așadar autoritate de lucru judecat. Contestarea de către reclamant a procesului-verbal de constatare a contravenției 17. Între timp, la 30 mai 2003, reclamantul a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției sus-menționat, în partea sa referitoare la confiscarea vehiculului. Reclamantul a reproșat faptul că procesul-verbal nu menționa circumstanțele (data, ora și locul) presupusei disimulări în timpul controlului vamal, interzisă de art. 386 lit. a) din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
iunie 2003 avea așadar autoritate de lucru judecat. Contestarea de către reclamant a procesului-verbal de constatare a contravenției 17. Între timp, la 30 mai 2003, reclamantul a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției sus-menționat, în partea sa referitoare la confiscarea vehiculului. Reclamantul a reproșat faptul că procesul-verbal nu menționa circumstanțele (data, ora și locul) presupusei disimulări în timpul controlului vamal, interzisă de art. 386 lit. a) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal. De asemenea, a precizat că vehiculul nu a fost niciodată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
controlului vamal, interzisă de art. 386 lit. a) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal. De asemenea, a precizat că vehiculul nu a fost niciodată înmatriculat în România. 18. Prin Hotărârea din 31 iulie 2003, Judecătoria Timișoara a admis contestația reclamantului, a anulat procesul-verbal și a dispus restituirea vehiculului. Instanța a concluzionat că, din moment ce M.A. a intrat pe teritoriul românesc prezentându-se la punctul de control de la frontieră și nu a încercat să sustragă vehiculul de la efectuarea controlului vamal, dat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
cărora bunul confiscat trebuie să fie restituit în cazul anulării procesului-verbal de constatare a contravenției. 20. Recursul formulat împotriva acestei hotărâri de DRVI a fost admis prin Hotărârea definitivă din 20 noiembrie 2003 a Tribunalul Timiș, care a respins acțiunea reclamantului într-un complet de judecată format din judecătorii D.R., M.B. și A.M. 21. Instanța de recurs a constatat că vehiculul în cauză a fost introdus pe teritoriul românesc de către M.A. și a fost ulterior pus în vânzare fără ca M.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
complet de judecată format din judecătorii D.R., M.B. și A.M. 21. Instanța de recurs a constatat că vehiculul în cauză a fost introdus pe teritoriul românesc de către M.A. și a fost ulterior pus în vânzare fără ca M.A. sau reclamantul să fi plătit drepturile vamale datorate. De asemenea, a constatat că M.A. a recunoscut faptele imputate și că, în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu a ridicat obiecții în ceea ce privește confiscarea vehiculului, pe care o considerase abuzivă. Prin urmare, instanța
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
2/2001 , care prevede confiscarea bunurilor care au fost folosite la săvârșirea unei contravenții. Instanța a menționat faptul că vehiculul a fost radiat în Germania înainte de a fi transportat în România și a considerat că, fie și în aceste condiții, reclamantul, în calitate de proprietar al vehiculului, era responsabil "pentru contravenția săvârșită de către M.A.", întrucât a predat vehiculul acestuia din urmă fără documentele justificative necesare. II. Dreptul intern relevant 23. Dispozițiile relevante ale Codului vamal în vigoare la momentul faptelor sunt redactate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă." ÎN DREPT I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenție 28. Reclamantul denunță o atingere adusă principiului securității raporturilor juridice, pe motiv că, prin Hotărârea definitivă din 20 noiembrie 2003, care a calificat faptele în litigiu drept contravenție, Tribunalul Timiș a pus la îndoială autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
unei hotărâri definitive pe care el însuși a pronunțat-o la 8 iunie 2003 și l-a achitat pe M.A. pentru săvârșirea acelorași fapte. De asemenea, se plânge de rezultatul procedurii și de lipsa de imparțialitate a instanțelor interne. Reclamantul invocă art. 6 § 1 din Convenție, redactat după cum urmează: "Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...], de către o instanță [...] imparțială [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...]." A. Cu privire la admisibilitate 29
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
procedură nu a tranșat temeinicia problemei privind legalitatea confiscării, acțiunea inițiată de M.A. fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale. Temeinicia acestei probleme ar fi fost, în schimb, examinată în cadrul celei de-a doua proceduri, angajată de această dată de reclamant. În al doilea rând, Guvernul indică faptul că cele două proceduri interne nu s-au referit la aceleași părți. În al treilea rând, Guvernul subliniază că, în Hotărârea sa din 17 ianuarie 2003, Judecătoria Sânnicolau Mare a constatat că a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
subliniază că, în Hotărârea sa din 17 ianuarie 2003, Judecătoria Sânnicolau Mare a constatat că a fost săvârșită cu certitudine o contravenție, dar că nu putea fi atribuită lui M.A., deoarece nu era proprietarul automobilului aflat în litigiu. 31. Reclamantul nu a prezentat observații cu privire la acest capăt de cerere. 2. Motivarea Curții 32. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
M.A. nu a fost autorul contravenției menționate în procesul-verbal din 4 octombrie 2002 și au anulat în consecință partea din procesul-verbal referitoare la amenda contravențională (supra, pct. 12 și 15). Cu toate acestea, în a doua procedură inițiată de reclamant, Tribunalul, în același complet de judecată, a revenit asupra concluziei sale, considerând de această dată, în Hotărârea definitivă din 20 noiembrie 2003, că M.A. a fost autorul contravenției (supra, pct. 21). 35. Cu siguranță, potrivit jurisprudenței sale constante, Curtea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
presupune însă, în mod rezonabil, că noua apreciere a faptelor operată de Tribunal, care l-a determinat pe acesta să ia o hotărâre radical opusă față de hotărârea sa anterioară, este problematică în ceea ce privește securitatea juridică, în special în condițiile în care reclamantul avea încrederea legitimă că aceeași instanță va soluționa continuarea aceluiași litigiu tot în sensul unei decizii cu autoritate de lucru judecat (a se vedea, în acest sens, Gok și alții, citată anterior, pct. 60 în fine). 39. Prin urmare, revenind
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
cerere neconstituind decât un aspect particular al dreptului la un proces echitabil consacrat prin art. 6 § 1 din Convenție, care a fost deja examinat de Curte. II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție 41. Reclamantul pretinde că refuzul autorităților române de a-i restitui vehiculul confiscat reprezintă o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 42. Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
3 din Convenție și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea îl declară admisibil. 43. Cu toate acestea, având în vedere concluzia la care a ajuns în ceea ce privește art. 6 § 1 din Convenție (supra, pct. 39), precum și faptul că reclamantul poate solicita redeschiderea procedurii în fața instanțelor românești (supra, pct. 27), Curtea nu consideră necesar să mai examineze acest capăt de cerere. III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție 44. Art. 41 din Convenție prevede: Dacă Curtea declară că a avut
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă." A. Prejudiciu 45. Reclamantul solicită 35.468,87 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Acesta prezintă o expertiză tehnică care stabilește valoarea vehiculului confiscat la 14.098 EUR la 17 august 2002 și un centralizator al sumelor rămase restante pentru vehicul (inclusiv
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
rămase restante pentru vehicul (inclusiv valoarea vehiculului și dobânda aferentă), în sumă de 21.370,87 EUR la 2 iulie 2009. De asemenea, solicită 5.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. 46. Guvernul răspunde că expertiza tehnică prezentată de reclamant nu indică metoda utilizată pentru a stabili valoarea vehiculului și că centralizatorul sumelor datorate nu prezintă baza legală a calculului. De asemenea, consideră că cererea făcută cu titlu de prejudiciu moral nu este în niciun fel întemeiată și că, în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]
-
speculativă în raport cu jurisprudența Curții în materie (Adzhigovich împotriva Rusiei, nr. 23.202/05, pct. 39, 8 octombrie 2009, și Wasserman împotriva Rusiei, nr. 15.021/02, pct. 50, 18 noiembrie 2004). Prin urmare, solicită ca cererile de reparație echitabilă ale reclamantului să fie respinse de către Curte. 47. În speță, Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție ca urmare a nerespectării principiului securității juridice. Curtea observă în continuare că, atunci când, precum în speță, aceasta constată încălcarea drepturilor unui reclamant, art.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253693_a_255022]