493 matches
-
se lepede de credință. După șase ani, rușii îl condamnă pe Bejan la moarte pentru atitudine probasarabeană și îl repatriază în România. Încape pe mîna comuniștilor din țară, care îl trimit repede în gulagul românesc. Urmează alți 16 ani de recluziune, din care cei mai mulți și-i va petrece la Aiud și Jilava, unde cunoaște toată floarea elitei penitenciare: Crainic, Gyr, Gabriel Țepelea, Arsenie Papacioc, Grigore Caraza etc. Eliberat în 1964, apelează la sprijinul fostului său coleg de seminar, Iustin Moisescu, pe
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
la suprafață, Ștefan Aug. Doinaș și Ion Caraion, cultivau perspective ample, cosmice, ori cel puțin cu largi ecouri comunitare, insinuînd un soi de echivalență între amplitudinea „deschiderii” tematice și semnificația (valoarea) poeziei. Or, M. Ivănescu dă de înțeles că odaia recluziunii poate fi și ea un receptacol al lumii, că trăirile părelnic anodine, disparate, evanescente se pot încărca de tensiuni universale. S-a petrecut o minirevoluție în poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
întrebările profunde/ ale existenței»/ mai bine - două degete/ să mi le bag pe gât)” (palinodie). Iată, în „sic cogito”, și o ars amandi, de cel mai strict interior, căci poemele lui Acosmei sunt poeme „de cameră”, și nu atât de recluziune, cât mai degrabă de un soi de „sechestrare” ori de lehamite de interior minabil: „(mă ascund în/ spatele tău și îți acopăr/ urechile cu palmele/ aștept să pui/ paharul cu limonadă/ pe etajera de teracotă/ îți întind mâna/ te invit
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
Pavel Șușară I. Piața... Parafrazîndu-l pe Caragiale, am putea spune că piața de artă în România este admirabilă, dar ea lipsește cu desăvîrșire. Acest fapt are mai multe explicații, dar, în mod esențial, el se datorește stării de recluziune și de noncomunicare în care am zăcut aproape 50 de ani. În tot acest interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
ea (practic, de la un capăt la altul numai artă), dar fără ca asta să incomodeze calitățile narative. Ce e de întâmplat, se întâmplă oricum, faptele sunt adeseori trepidante, protagoniștii iubesc și suferă câinește, se întâlnesc deodată după ani și ani de recluziune și se simt grozav împreună. Doar că resorturile celor mai lumești gesturi ale lor nu par să fie din lumea noastră. S-a spus, cu îndreptățire, că principalul atu al lui Marin Mălaicu-Hondrari e forța interioară. Noțiunea e cam vagă
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
la Radio Europa Liberă și ia poziție în cazul atacului grupului Beldeanu asupra ambasadei României de la Berna), pentru ca, odată cu anii ‘60, dîndu-și seama de inerția premeditată cu care politicienii occidentali închideau ochii la experimentul comunist, să se retragă într-o recluziune autoimpusă la reședința din Washington, refuzînd să primească vizita românilor sau a cunoștințelor îndepărtate din țară. Ce este impresionant la cei doi este evoluția în contratimp: în timp ce Mihail se cufundă treptat în resemnare, de cealaltă parte a cortinei Nicolae trăiește
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
ť - ŤDomnule colonel, eu aș trimite la Scînteia, dar nu mi se publică. Asigurați-mi o rubrică în țară și nu mai trimit la Europa liberăť". Au urmat arestarea și anchetarea nemaipomenitei insurgente. Fără a fi de prea lungă durată, recluziunea a avut duritățile și "poezia" sa negativă. Doina Cornea trăia nostalgia măruntei normalități ce i-ar fi redat habitudinile zilnice: "O generoasă pată de lumină pe covor... Cît n-aș fi dat, acolo, pentru o suprafață -fie și numai de
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
făcute în Vietnam și în Angola, în Nicaragua și în Liban, nu le-au putut cuprinde. Își reamintește și povestea de dragoste trăită, și ea, pe fronturile lumii, cu o tânără care are aceeași pasiune ca a lui. Și în recluziunea lui se ivește un necunoscut, un croat care a venit să se răzbune pentru că apărut în-tr-una din fotografiile faimoase, faptul acesta a declanșat lanțul de nenorociri care i-au distrus viața: soția, sârboaică, și copilul i-au fost uciși, el
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
din Infernul: ,Spațiul în care se consumă, ca într-o idilă a incestului, căderea Francescăi, de o extraordinară aură a emoției lirice, de o rafinată poezie a păcatului, reprezintă spațiul consacrat al seducției erotice". |n alte opere, acesta simbolizează când ,recluziunea fericită" (Sărmanul Dionis) când ,iubirea absolută" (O mie și una de nopți). |n aceeași idee a Domesticului interior, a intimității, sunt apoi trecute în revistă spațiul rememorării (Ion Ghica - Scrisori către Vasile Alecsandri), paradisul lecturii (G. Ibrăileanu), spațiul fecundității artistice
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
de periculoasă. Și astfel, ocolit de autoritățile occidentale și urmărit mereu de KGB, Soljenițîn va întruchipa tot mai mult figura unui transfug inadaptat, ale cărui rafale de revoltă în fața indolenței politicienilor vor fi întrerupte de perioade de acalmie și de recluziune scriitoricească. Probabil că Soljenițîn, în toți anii petrecuți în Occident pînă la recăpătarea cetățeniei ruse în 1990, nu s-a putut acomoda calapodului apusean de viață. A fost genul de luptător căruia hotărîrea de a nu face concesii a apăsat
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
în ce privește transpunerea învățăturilor creștine în greacă și latină, antologia relevă rolul lui Origene și, respectiv, al lui Tertullian. Origene a avut șansa să adâncească sensurile grecești ale creștinismului chiar într-o școală bine organizată ca instituție, și mai apoi din recluziune. Tertullian (convertit la creștinism la o vârstă matură) e de neocolit datorită traducerilor masive și "îndrumărilor" în care s-a dovedit ultraintransigent, datorită unor scholii uneori filipice, privitoare la viața socială și la cea privată. Mai cunoscute sunt filipicele sale
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
artiști din provincie, cu prezențe discrete și, într-un anumit sens, destul de singuratici, dacă nu chiar de-a dreptul izolați. Constantin Butoi venea din Rădăuți, un oraș complet rupt de mișcarea artistică națională, Gheorghe Ilea venea din Zalău, dintr-o recluziune aproape monahală, iar Tolan vine, de fapt, din Bistrița, via Cluj, un centru puternic din punct de vedere artistic și cultural, însă în care pictorul nu pare a fi trăit într-un exces de comunicare. Ieșirea din matcă, erupția din
Un enciclopedist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17149_a_18474]
-
Ardeleanu, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iași, 2012, 574 p. Destinul întortocheat al Jurnalului fericirii este, în bună parte, cunoscut istoriei literare și cititorilor. Prima versiune a textului a fost redactată de N. Steinhardt, la îndemnul lui Dinu Pillat („coleg” de recluziune politică), între 1969 și 1971. Dactilograma de 550 de pagini, în unic exemplar, a fost confiscată de Securitate pe 14 decembrie 1972, în urma denunțului lui Ion Caraion. Steinhardt nu s-a lăsat descurajat și a rescris jurnalul din memorie, rezultând
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
Jurnalului... capătă și mai multă greutate. E limpede că N. Steinhardt a dorit ca, prin îndepărtarea tot mai mare de condiția calendaristică a jurnalului, să accentueze caracterul paidetic al textului. Dintr-o mărturie a „schimbării la față” individuale, produsă în recluziunea comunistă, așa cum fusese, inițial, proiectul sugerat de Dinu Pillat, cărturarul a încercat, prin substanțialele modificări operate în „Manuscrisul de la Rohia”, să obțină o pareneză spirituală. Contrastul între mizeria pușcăriei și strălucirea interioară a spiritului este, parcă, și mai pregnant evidențiat
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
probabil, recuperarea comuniunii, a lucrului împreună, tămăduitor și roditor. Îngăduința înțeleaptă și, mai ales, închegarea reciprocă. Într-un timp al individualismului devastator și al materialismului stupefiant opțiunea pentru chinovial poate constitui o revelație, iar suspendarea euritmiei - o salutară evadare din recluziunea impusă de deja cronicul egoism auctorial.
?ntre idioritmie ?i chinovialitate by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
teologii, el se mulțumește să reamintească un lucru simplu, dar fundamental: anume acela că arta, în speță pictura, e o sumă de coduri și un teritoriu al convenției, un joc amplu și complicat în care intră simultan elanuri jubilatorii și recluziuni încărcate de melancolie. Pictura sa este o continuă negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
sau la țară. Am în vedere o terapie care influențează nemijlocit, care este inclusă în costul vieții de zi cu zi, atenuează izolarea din marile orașe și infuzează totodată satisfacția esențială a adaosului creator, personalizat, la funcționarea întregului. Alături de soluția recluziunii pasive în natură (sau către origini mitic rurale), există aceea mai subtilă a promptitudinii energice, eficace, de o complementaritate care trece neobservată. La limită, chiar demonstrația de stradă (sau mitingul), asimilarea orientată a individului în mulțime este regeneratoare. Exista cândva
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
loja, la teatru sau la Operă. (...) Loja însă este o lume închisă și protejată, un fel de acasă reconstituit la teatru." La acest capitol ar mai fi de amintit un topos recurent în romanele postpașoptiste, mânăstirea. Spațiu al retragerii, al recluziunii, aceasta mai poate fi văzută ca un simbol al eșecului tensiunii dintre libertate și amor. În mai toate romanele studiate, dar cu precădere la Bolintineanu și Pantazi Ghica, se simte o sufocare a naratorilor de către autori. Această depășire a competențelor
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
pași, apoi s-a întors și s-a închis în casă, de unde nu a mai ieșit până a doua zi». Am recitit fraza și, surescitat, mi-am dat seama că e un început perfect, o primă manifestare a nevoii de recluziune a personajului, un prim gest către lungul drum al dispariției totale. Am mai citit o dată fraza și apoi încă o dată, după care am decis să o modific astfel: «El a ieșit din casă, a făcut douăzeci de pași, apoi s-
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conștientă că el va reprezenta o mărturie importantă după ce războiul se va sfârși. În 4 august 1944, așadar nu mult după debarcarea Aliaților în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne și ceilalți șapte locatari ai Anexei sunt arestați și mai târziu deportați cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepția lui Otto Frank, vor muri toți. Anne și sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
Călinescu asupra faptului. Cărțile nu satisfăceau toată setea de moțiune sufletească a lui Hagienuș, care căuta evenimente în viața de toate zilele, mărindu-le cu imaginația pe cele mai neînsemnate. Hagienuș dorea zgomotul și liniștea în același timp, adică o recluziune într-un sanctuar personal, unde să nu intre nimeni, asta însă în mijlocul unui cămin familial cât mai gălăgios. Trăit într-o familie numeroasă, orientalistul nu putea nici să mănânce la masă singur. De aceea cele cinci persoane din casă (trei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Odaia în care dormea cu Ioana era G. Călinescu excepțional de vastă și aerată și fără mobile, afară de divan, dulapuri în perete și un fel de bancă fixă în apropierea geamurilor. Totuși Ioanide nu se gândi nicidecum să procedeze la recluziunea odăii, cu toată răcoarea de afară, și fu cu totul mirat când Indolenta, într-o cămașă foarte decoltată, prinsă cu șireturi pe umeri, ca și rochia de seară, maiestuoasă ca statuia Pallas Athenei, se îndreptă spre fereastră. - Dar ce faci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atâtea posibilități, nu fusese în stare a-și construi o casă proprie. Cum Tudorel declară că poate locui în oraș "la un prieten", Ioanide s-ar fi închis până la primăvară în odaia sa de la mansarda casei Hergot. O astfel de recluziune i-ar fi făcut bine. Dar i se părea cu totul deplasat să propună acest lucru Elvirei. Aceasta ar fi mers cu el oriunde, a sta sub același acoperământ cu nevinovata Erminia i se părea jignitor. Erminia era o rivală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
respinsă, frica lui luă forma unui delir furios. Nu mai era palid, ci injectat la față de sânge, ședea prostit, privind fix cu ochii turburi, sau zguduia ușa celulei, se învîrtea între pat și fereastră. Cercetă cu de-amă-nuntul condițiile locului de recluziune cu intenția vădită de a fugi. Dus la latrină, încercă de a o lua la goană. l se întări paza. Atunci deveni furios, sparse cana de apă. Făcîndu-se întrebări la autoritățile superioare, se obținu autorizarea de a i se administra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]